Dacă ierarhia din sondajul Verifield este sau nu corectă rămâne de confirmat, dar potrivit directorului INSCOP, Remus Ștefureac, există cinci sondaje recente care confirmă ierarhia Simion, Ponta, Dan, Antonescu, Lasconi.
Poate fi o surpriză doar pentru cei care nu au înțeles că dl Ponta este un candidat redutabil.
Pare cumva paradoxal că pe un val antisistem fără precedent, în plin miraj al independenților, un om politic precum Victor Ponta, extrem de legat de sistem de când a intrat în politică, fost șef de partid, fost premier, fost candidat la prezidențiale, fost numai domnia sa știe ce, dacă nu și actual, are șanse reale nu numai să ajungă în finală, ci să și câștige prezidențialele.
De fapt, este explicabil din cel puțin câteva motive.
Cărțile lui Ponta
Cel mai mare avantaj al dlui Ponta este că PSD nu are candidat propriu, pentru prima dată după ’89 , iar mașinăria de partid este prea slabă și demotivată, dacă nu chiar depresivă, pentru a reuși să impună electoratului pesedist candidatul comun al coaliției, de care nu se simte deloc legat.
Oricât de contestat ar fi în partid Victor Ponta. Și este. Oricâte episoade traumatice din istoria PSD ar fi legate de el. Sunt multe, de exemplu ruperea USL, lansarea suspendării și apoi ratarea demiterii lui Traian Băsescu, înfrângerea șocantă, practic autoînfrângerea din 2014, demisia de la șefia PSD pe Facebook, puterea infinită a lui Ghiță.
Oricâte lovituri ar fi dat Victor Ponta PSD-ului. Și nu au fost puține, inclusiv prin crearea propriului partid. Totuși, Victor Ponta a fost pesedist și este pesedist, unul chiar tipic aș zice, din toate punctele de vedere, așa cum Mircea Geoană nu a reușit să fie vreodată.
Ponta e de-al lor, fiul risipitor, e singurul pesedist de pe listă într-un moment în care partidul este într-o criză de lideri fără precedent, flămând de conducători victorioși.
Un alt avantaj al lui Ponta este, paradoxal, ceea ce putea părea un dezavantaj. Nu este foarte asociat cu Călin Georgescu, deci inclusiv cu pasivul acestuia care ar putea conta enorm, mai ales în turul al doilea, unde va câștiga cel care va reuși să genereze spaime mai mici.
Un avantaj al lui Ponta este, iar poate paradoxal, Iohannis. Alegerea din 2014 a fost între Ponta și Iohannis. Și cum fostul președinte este acum extrem de detestat, opțiunea Ponta poate fi psihologic un fel de invalidare a deciziei greșite de atunci.
Și, nu în ultimul rând, Ponta este cel mai trumpist dintre candidații la prezidențiale. Nu mă refer aici la convingerile domniei sale, nu am certitudinea că dl Ponta are prea multe ferme, ci la stilistica domniei sale, la profilul tranzacțional, la lipsa de scrupule și puținul interes real pentru democrație.
Iar pentru mulți dintre adepții antisistemului, asocierea aceasta cu Trump, de care dl Ponta uzează copios, ar putea fi mai importantă decât trecutul profund de sistem al domniei sale.
În plus, trebuie să admitem, dl Ponta este mai articulat în discurs și cu mult mai abil decât cei mai mulți dintre contracandidații săi.
Case misterioase, vizite ciudate, anturaje oribile, în primul rând cu sulfurosul putinist Vucic, nu cred că ele au cine știe ce valoare în ochii electoratului țintă al dlui Ponta.
Acestea ar fi, dacă vreți, argumentele care nu fac deloc surprinzătoare ascensiunea Ponta.
Pericolul Ponta
Există însă la fel de multe argumente pentru care dl Ponta ar putea fi cel mai periculos pentru viitorul României dintre candidații la prezidențiale.
Și nu doar pentru că este trumpist fervent care ar putea rupe România de parcursul european pentru o partidă de golf cu președintele american.
Nu doar pentru că are o evidentă aplecare către Orient și către dictatori toxici pentru țările lor, precum Vucic. Nu doar pentru frăția cu Sebastian Ghiță și alții asemenea.
Ci pentru că Victor Ponta este, asemeni idolului său de moment, complet impredictibil, tranzacțional și absolut oportunist. Victor Ponta se duce fix unde îi dictează interesul personal. De aceea, linia sa politică nu este niciodată predictibilă.
Acum își rupe hainele de pe el pentru Trump. Dar acum 4 ani saluta victoria salvatoare a lui Biden. Spune că politicile de dreapta ale lui Trump sunt muzică pentru urechile lui. Dar a fost președinte și premier de stânga.
A avut cetățenie sârbă și, deși nu era o condiție de validare a candidaturii să renunțe la ea, s-a lepădat de ea, implicit de Vucic, când îi era acestuia viața mai grea.
Un singur lucru e sigur în privința dlui Ponta. Odată ajuns președinte, prima grijă va fi să preia PSD, indiferent ce i-a promis lui Marcel Ciolacu. Și apoi?
Victor Ponta este cu mult mai susceptibil decât Marcel Ciolacu să creeze o majoritate PSD cu AUR și de aici un viitor sumbru pentru România. Depinde care va fi interesul lui Victor Ponta și al prietenilor săi.