Mare maestru în combinații precum Ostap Bender din 12 scaune, Ludovic Orban câștigă ce nu e important și riscă să piardă singura bătălie cu miză din alegerile astea locale.
Dacă lupta politică s-ar duce numai bazată pe capacitatea unuia sau a altuia de a jumuli adversari din tabăra adversă, Orban ar merita titlul de politicianul anului. Dar lupta politică se dă în principal pentru obținerea votului alegătorului, iar ultimul sondaj, în care Gabi Firea este la egalitate cu Nicușor Dan, ar trebui să-i arate domnului Orban ușa de ieșire din scenă.
Nu contează prestația lui Nicușor Dan, nu contează scandalul de presă al cărui subiect este cu o săptămână înainte de data alegerilor. Contează doar armatele partidelor care l-au agreat și nu l-au susținut sau protejat. Singur împotriva tuturor doar prin miracol poți câștiga.
Dacă PNL ar fi consumat în bătălia pentru București resursele risipite pentru atragerea de primari, Nicușor Dan ar fi condus detașat, indiferent de scandalurile de presă promovate cu sârg și insistență pe televiziunile adverse.
Dar să contezi pe popularitatea lui de moment în speranța unei victorii facile, care nu te va costa prea mult, este o dovadă de micime, de neseriozitate. Dacă omul a venit cu o traistă plină cu mălai în curtea ta, păzește-o, nu lăsa pe oricine să ia câte o strachină din ea.
Dacă PNL, în speță Ludovic Orban, ar fi avut viziune politică, dacă ar fi înțeles că Traian Băsescu poate jumuli decisiv procente din agoniseala lui Dan, nu s-ar fi lăsat dus de altele și Bucureștiul ar fi fost câștigat. Și poate că aventura lui Băsescu n-ar fi avut sorți de izbândă, dacă PNL ar fi luptat pentru Dan la fel de tare cum a luptat pentru moțiune.
Nu marinarul e de vină pentru scorul acesta, ci cei care i-au vrut morți și împăiați pe puținii lui susținători. S-ar putea chiar ca Băsescu, făcând un joc în registru minor, departe de moralitate, ca cel pentru Primăria Capitalei, să-și salveze oamenii la parlamentare. Iar nota de plată ce va fi pusă atunci pe masa lui Orban și Barna poate să ajungă prea piperată ca să mai fie digerabilă.
Dacă PNL ar fi avut ceva claritate în citirea viitorului ar fi înțeles că lupta cu PSD dusă de Ludovic Orban la nivel guvernamental va costa partidul. Concentrarea pe moțiune și pe amenințarea din Parlament cu creșterea nesustenabilă a alocațiilor și pensiilor a dislocat atenția PNL de la alegerile din Capitală.
Câștigul lipsei de cvorum de la moțiunea de cenzură este principala cauză a egalității din sondaje dintre Firea și Dan. Ce nu a reușit PSD cu antipandemia a reușit cu sperietoarea moțiunii, lucru ce demonstrează că partidul știe să fie roșu și nu a uitat cum să lupte atunci când vrea.
Dacă Nicușor Dan pierde Bucureștiul, Dan Barna trebuie să plece acasă. Refuzul sistematic al liderului USR de a se conforma dorinței alegătorilor, aceea de a forma un bloc masiv de dreapta anti PSD, va costa partidul.
Le convine sau nu le convine domnilor de la USR, Nicușor Dan este tatăl partidului, iar Barna este doar cel care s-a urcat la volan ca să piloteze mașina părăsită de acesta. De aceea, trebuiau să-l susțină pe Dan cu toate forțele, pentru că în esență este unul de-ai lor.
Susținându-l cu toate puterile pe Dan, indiferent dacă îi e simpatic sau nu, Barna se clădea pe sine, pentru că orice lider are nevoie de victorii. Iar susținerea trebuia dată indiferent de cheful sau de disponibilitatea PNL de a se implica în lupta Bucureștilor.
După prestația jalnică de la prezidențiale, Barna nu a înțeles nici azi un lucru simplu: nu câștigă decât un pumn neînsemnat de voturi dacă atacă PNL. Iar baleierea asta păguboasă, susținem PNL în Parlament când e la ananghie, dar îl înjurăm în gura mare apoi, e o tactică cu care ALDE de exemplu și-a construit dispariția politică.
E un fapt clar că o alianță PNL-USR ar fi adus mai multe voturi decât suma câștigurilor separate, atât la locale cât și la parlamentare. Apoi, e clar ca lumina soarelui că cele două partide sunt condamnate să guverneze împreună după alegerile parlamentare. Nu există altă variantă, dar liderii celor două partide au preferat în tandem să nu se implice în luptele locale care ar fi însemnat desemnarea unui candidat comun.
Elena, vino în București! Votul nu e marfă, votul se câștigă
E mai comod să împarți niște posturi în administrația centrală și niște prefecți decât să-ți atragi adversități de la sute de primari și consilieri care se luptă pentru același loc eligibil.
De ce nu a pus Ludovic Orban de la început chestiunea guvernării alături de USR pe tapet, ca să plece de la realitatea ei în conceperea unei construcții politice puternice și coerente? Pentru că a fost pandemie, pentru că era o întreprindere prea grea? Ce a așteptat, să mai piardă USR două procente ca să aibă el un ministru în plus?
Iar a crezut în capacitatea sa de a câștiga dintr-o combinageală măruntă, în loc să ridice ochii ca să vadă pădurea? Poate că imaginea pădurii este într-adevăr înfricoșătoare.
Liderii de dreapta, Orban și Barna, ar trebui să plece acasă dacă Nicușor Dan pierde Bucureștiul. Acesta este felul de a fi al unei lupte politice; câștigi - conduci, pierzi - pleci acasă.
Pentru că socoteala că pot arunca vina pe Dan pentru înfrângere ca să scape ei basma curată este o iluzie pe care orice politician cu puțină anvergură n-ar trebui să conteze: în politică se decontează tot, chiar și o bătălie pierdută de un aliat în care tu n-ai apucat să tragi niciun foc.
Uneori chiar și câștigurile se transformă în pierderi pentru că lupta politică e o luptă continuă, chiar dacă aparent rezultatele contează o dată la patru ani.
Ce mai putem constata este un lucru simplu: Klaus Iohannis riscă să fie păcălit de PNL la fel ca în 2016 și riscă să rămână fără susținere în proiectul său politic pentru că Ludovic Orban nu ridică ochii de pe trunchiurile copacilor. Că nu poate sau că nu vrea nu contează, poate că visurile de mărire de care este cutreierat îi cer să nu pună umărul la munca tovarășului de drum politic.
Ca atare, noapte bună, domnule președinte, ce frumos susură cântecul de leagăn la mandolina lui moș Ludovic Ene!