O lecție din nou ratată

O lecție din nou ratată

S-a încheiat o campanie foarte proastă nu numai din cauza pandemiei, eu aș zice cel mai puțin din cauza pandemiei, cât și a menținerii organizării alegerilor într-un singur tur, dar și din cauza proastei calități a multora dintre candidați.

Și o asemenea campanie este o premisă proastă pentru prezența la vot. S-a văzut în 2016, dar nimeni nu pare să fi înțeles lecția.

Sigur că din cauza regulilor epidemiologice adunările electorale mari au fost interzise, dar ele oricum apartin politicii trecutului.

Însă candidații nu au fost împiedicați, decât de eventuale proprii probleme de sănătate, să bată la pas circumscripțiile, să convingă om cu om, așa cum au făcut Clotilde Armand, Ciprian Ciucu și Radu Mihaiu la București sau Elena Lasconi la Câmpulung.

Principala distorsiune a venit din sistemul cu un sigur tur în care primarul în funcție pleacă în general ca favorit, ceea ce a făcut din racolarile preelectorale o mișcare esențială. Aceste racolări vor fi cauza nerecunoscută și pentru o mare parte din scorurile electorale ale partidelor.

Și dacă primarii în funcție și-ar reconfirma mandatele ca validare a calității muncii  lor, ca la Cluj de exemplu, ar fi în regulă. Dar în general primarii în funcție sunt doar beneficiarii unor rețele de putere care își vor face și duminică datoria, dar și ai inerției alegătorilor cărora le-a tot fost predată teoria răului cunoscut.

O campanie fără nimic

Dar, în opinia mea, mai ales la București, cea mai mare problemă a fost conținutul campaniei. Așa cum spunea prof. univ Andrei Țăranu la Europa FM, a fost o campanie fără nimic. Fără proiecte, fără iubire, fără ură, doar o bălăcăreală continuă.

Dacă pentru unii candidați era singura șansă pentru a acoperi discuția despre bilanțul mandatului care se încheie, pentru alții este inexplicabilă intrarea în acest joc care s-a transformat rapid într-o mare hărmălaie egalizatoare si demoralizantă.

Campania negativă a ajuns deja la suprasaturație în perioada Dragnea. Europarlamentarele de anul trecut au fost o descărcare imensă de energie negativă. Cota aceea nu mai poate fi atinsă prea curând.

SpotMedia.ro vă ţine la curent pe parcursul întregii zile cu cele mai importante evenimente, declaraţii şi eventuale incidente legate de procesul de vot de azi. Rămâneţi alături de noi

Cred că, de această dată, oamenii puteau fi mobilizați mai degrabă de mesajul pozitiv. Este o inflație de negativ, de teamă, de frustrare.

Din martie 2020 numai asta a adus. Și deja oamenii au ajuns la uzură, la blazare. Ar fi avut nevoie ca de aer să voteze pentru ceva în care să creadă cu adevărat, nu împotriva a ceva.

Probabil că în multe locuri mai rău de atât nu se poate, dar asta nu te împinge la vot. Te împinge să schimbi un rău cu un bine, nu cu garanția că nu va fi mai rău.

Deja tipul acesta de alegere nici măcar de furie, ci resemnată, fără speranță, pe drafturi de programe banale, fără termene și fără surse de finanțare, este o înfrângere a democrației, indiferent de rezultatul final.

Victorii reale merită să fie doar acelea luminoase, ca a Elenei Lasconi la Câmpulung sau a lui Dominic Fritz la Timișoara.

Era nevoie de multă motivație pentru mobilizare pentru că și circumstanțele sunt aparte. Este posibil să se formeze cozi, pentru că procedura va fi mai greoaie. Deci va fi nevoie de răbdare și o investiție de timp pentru a ajunge să votezi.

Apoi, zilele de online primite de copii, cu bâlbele de rigoare în București, în această toamna atât de generoasă sunt o invitație la plecat de acasă, cu atât mai mult cu cât există teama că ar putea urma o nouă închidere.

Iar acolo unde electoratul nu se va mobiliza pentru garanția că mai rău nu se poate, nu va fi vina lui. Va fi doar o lecție că votul negativ își consumă tot mai mult din potențial, iar politicienii și partidele, mai ales cei cu electorate pretențioase, ar fi cazul să pună osul la treabă.

Citeşte şi: