O generație fără case și fără încredere în guverne iese în stradă, de la Paris la Lisabona şi de la Milano la Tirana, pentru a cere locuințe accesibile, educație mai bună și servicii publice funcționale.
Protestele care se extind în Europa scot la iveală o nemulțumire comună, dincolo de cauzele diferite ale manifestațiilor: tot mai mulți tineri se îndoiesc că instituțiile le mai pot asigura un viitor sigur.
Întrebarea este dacă furia socială va rămâne doar la nivelul de proteste sau va reuși să se transforme în schimbare politică reală, arată o analiză The Guardian.
În Franța, primele semne ale amplorii furiei față de degradarea sălilor de clasă și lipsa profesorilor au fost grămezile de pubele îngrămădite în fața intrării în școli. În Spania, un singur cort a devenit simbolul unei tabere care s-a extins treptat în inima Madridului, în timp ce localnicii protestau față de creșterea vertiginoasă a costurilor locuirii.
Scene similare au apărut ulterior în Belgia, Italia și Portugalia, iar confruntările au zguduit capitala Albaniei, Tirana, prevestind o toamnă a protestelor în întreaga Europă.
Nu, nu e vorba despre migraţie
În ultimele zile, o mare parte a relatărilor din presă s-a concentrat asupra violențelor izbucnite la protestele din Franța și Italia. Manifestațiile în sine indică însă ceea ce pare a fi o reacție diversă la o criză comună: percepția tot mai răspândită, în special în rândul generațiilor tinere, că guvernele sunt incapabile sau nu doresc să ofere locuințe accesibile, egalitate socială și servicii publice solide.
„Acesta este cel mai puternic avertisment transmis astăzi de tinerii furioși din Europa, în Franța și pe întregul continent”, a declarat analistul de politici publice Alberto Alemanno.
Această perspectivă contrastează puternic cu pozițiile numeroaselor voci de dreapta și de extremă dreapta, care au încercat să exploateze violențele din Franța și Italia, punându-le fără dovezi pe seama migrației și ignorând revendicările mai ample ale protestatarilor.
Oficialii francezi au respins orice legătură între violențe și imigrație. Președintele țării, Emmanuel Macron, a declarat că „violențele necontrolate” au fost comise de francezi.
Alemanno, profesor de dreptul UE la școala de afaceri HEC din Paris, a spus că în ultimele zile a primit un număr fără precedent de apeluri din partea unor instituții media de dreapta și xenofobe, multe încercând să alimenteze ideea că protestele ar reprezenta un fel de „revoltă paneuropeană”.
El consideră că această narațiune este înșelătoare.
„Demonstrațiile au cauze diferite și nu împărtășesc neapărat aceleași obiective politice. Răspândirea lor rapidă indică însă un punct vulnerabil comun: prea mulți tineri europeni se îndoiesc că instituțiile existente le pot oferi siguranța la care se așteaptă, oportunitățile și posibilitatea de a se face auziți.”
Nu sunt bani, nu putem face nimic
Célia Belin, șefa biroului de la Paris al Consiliului European pentru Relații Externe, a declarat că unele dintre aceste îndoieli sunt în prezent alimentate și de situația din Franța.
„În fața nemulțumirii profunde a tinerilor de liceu, Guvernul nu are niciun răspuns pentru ei”, a spus ea, invocând o administrație constrânsă financiar de deficitul bugetar ridicat și de raportul dintre datoria publică și PIB, dar și limitată politic de blocajul din Parlamentul francez.
„Practic, răspunsul este: «Nu sunt bani, nu putem face nimic». Iar aceasta este o problemă uriașă.”
Această perspectivă este similară celei exprimate de Sophie Binet, secretara generală a sindicatului francez CGT, după protestele de sâmbătă, la care au participat aproximativ o jumătate de milion de oameni pentru a denunța creșterea costului vieții și deteriorarea serviciilor publice.
Binet a condamnat violențele, dar a remarcat că Guvernul are puține opțiuni pentru a calma protestele.
„Mobilizarea de astăzi confirmă profunzimea furiei”, a spus ea. „Există o singură cale de a ieși din criză: să răspundem revendicărilor.”
Generația fără adăpost
Albania a fost, de asemenea, zguduită de demonstrații studențești de amploare în ultima săptămână, după ce protestele au fost declanșate inițial de un proiect de construire a unui complex turistic susținut de familia lui Donald Trump.
La Milano, oamenii au ieșit în stradă pentru a protesta față de creșterea costului vieții și pentru a atrage atenția asupra inegalităților profunde dintr-un oraș în care, potrivit estimărilor, unul din 12 oameni este milionar în euro.
În Piața Rossio din Lisabona, activiștii pentru dreptul la locuire au instalat sâmbătă o tabără, înconjurată de bannere pe care scria „generația fără adăpost” și „Vreau doar o casă în care să locuiesc”. Ei au promis că vor rămâne acolo cât mai mult timp posibil.
Acțiunea a amintit de protestele organizate în ultimele săptămâni la Porto, unde locuitorii se opun creșterii prețurilor locuințelor (sunt mai mult decât duble faţă de 2015) într-un ritm de aproximativ două ori mai rapid decât media Uniunii Europene.
Mujtaba Rahman, director general pentru Europa al firmei de consultanță Eurasia Group, a declarat că ceea ce a ieșit acum la suprafață nu este o mișcare europeană unică și coordonată. În schimb, evenimentele din ultimele zile au arătat o „convergență a unor mișcări naționale distincte de protest”, fiecare având declanșatori semnificativ diferiți.
„Ceea ce le leagă este percepția tot mai răspândită că guvernele europene nu sunt capabile să ofere locuințe accesibile, servicii publice funcționale și siguranță economică, în special generațiilor tinere”, a spus el, indicând decalajul tot mai mare dintre așteptările populației și capacitatea financiară a guvernelor.
„Această nepotrivire dintre revendicările politice și realitatea economică va persista și probabil se va accentua în timp, ceea ce sugerează că, pe termen mediu, nemulțumirile și protestele vor continua”, a adăugat el.
În Europa s-a prăbușit ideea că economiile generează bunăstare și egalitate socială
Arancha González, decana Școlii de Afaceri Internaționale din Paris și fost ministru de Externe al Spaniei, a mers și mai departe atunci când a fost întrebată despre asemănările dintre protestele privind locuințele din Spania și cele legate de școli din Franța.
„Motivele sunt diferite, dar au aceeași scânteie: destrămarea contractului social”, a declarat ea, pentru cotidianul italian Corriere della Sera. „Tinerii francezi protestează pentru educație, tinerii spanioli pentru locuințe, dar în Europa s-a prăbușit ideea că economiile generează bunăstare și egalitate socială.”
În Portugalia, tabăra de protestatari a fost desființată marți, ceea ce a dus la un nou apel pentru organizarea unor manifestații în sprijinul dreptului la locuire. Apeluri similare pentru proteste în zilele următoare au fost lansate în Franța, Spania și Italia, semn al provocării uriașe cu care se confruntă autoritățile europene, a declarat Alemanno.
„Ele trebuie să îi protejeze pe demonstranții pașnici, să îi tragă la răspundere pe cei responsabili de fapte penale și să abordeze presiunile de la baza nemulțumirilor, de la costurile locuirii și nesiguranța locurilor de muncă până la serviciile publice suprasolicitate și un viitor tehnologic incert”, a spus el.
„Instituțiile democratice ale Europei nu vor fi judecate după cât de ferm condamnă dezordinea, ci după capacitatea lor de a transforma furia unei generații în schimbări politice concrete.”
B.B.
CCR blochează parțial legea pentru copiii sub 14 ani care comit fapte penale. Ce prevederi au fost respinse
Liga Campionilor: Rezultatele înregistrate marți. Spectacol total în PSG - FC Barcelona
O grupă de sânge este asociată cu un risc mai mare de diabet de tip 2
Un medicament pentru disfuncția erectilă s-a dovedit că mai face ceva
1.550 de angajați CFR Marfă, fără salarii de patru luni. Sindicatele avertizează că trenurile ar putea fi oprite
Ministrul Educației: Copiii noștri învață acum mai mult să răspundă bine la teste. Dar sunt ele relevante pentru viața reală? Militez pentru o educație reflexivă, care să-l facă pe copil să gândească
