Ne aducem aminte de angajamentul lui Băsescu privind demisia în următoarele 5 minute dacă votul celor 322 pe tema suspendării și inițierii referendumului de demitere se va fi materializat.
Evident că lucrurile s-au petrecut exact pe dos, iar protagonistul și-a sfârșit mandatul liniștit, în ciuda gravelor acuzații de corupție în care a fost implicat personal și familia sa și chiar a verdictului de colaborator al Securității, copt în timpul mandatului, dar dat în vileag după ieșirea din peisaj.
Si alți oameni politici ”de vază” au clacat prin asumări neconfirmate și expunerea în ipostaze lamentabile: fermierul Năstase care făcea invitații la ouă nenumărate, dar care a ratat scena suicidală din celebra noapte a arestării, bucătarul Dragnea care se vedea mai degrabă mort decât făcând pe mecanicul în garajul de la penitenciar sau chiar nocturnul președinte Geoană care, de atâta dragoste pentru Mihaela lui, până dimineața a înfrânt visul unei nopți de iarnă.
Mai sunt multe alte exemple, dar ne oprim la cel mai recent angajament, cel al președintelui Iohannis, care vedea ca prin sticlă ”rotativa”, dar care, în numai în 24 de ore, eșua catastrofal, anunțând spargerea înțelegerii în mii de cioburi.
Trebuie să fi locuit în ultimii 20 de ani pe Marte sau pe fundul oceanului ca să nu te prinzi că declanșarea protestelor este un mise en place ”spontan” care a confirmat, deloc surprinzător, ezitarea baronașului Ciolacu de a prelua torța de la soldățelul Ciucă.
Și iată cum șarlatania politică de care vorbeam la înjghebarea coaliției PSD-PNL s-a fâsâit chiar în momentul ei de glorie, atunci când rotația intereselor în Guvern trebuia să se petreacă în mod pașnic.
Probabil ascultătorul și clarvăzătorul Helvig se revanșează cu prisosință în această perioadă pentru încrederea acordată la numirea în funcție: vorba aia, mai bine când trebuie decât deloc!
În mod paradoxal, protagoniștii par mulțumiți: președintele zâmbește într-o lume minunată, premierul mimează deschiderea punguței din care nu sare niciun galben, iar pe încă ne-rotatul prim-ministru nu-l lasă inima să se grăbească de grija protestatarilor.
Totuși, așa cum se prezintă situația acum, Klaus Iohannis este lăsat în off-side.
Dacă la sfârșit de mandate nu a reușit să promoveze nici măcar un proiect de țară, iată că și anti-proiectul monstruoasei coaliții nu dă semne să se săvârșească până la capăt.
Toți cei care l-au mandatat prin votul lor pe Klaus Iohannis pentru a consolida o orientare de dreapta la conducerea țării se întreabă acum, pe bună dreptate, cât a mai rămas nespulberat din visul lor.
Cui i-a folosit acest aranjament catastrofal, în afara celui care este considerat cheia de boltă a edificării unei șandramale care stă se prăbușească sub propria greutate a stângăciilor, intereselor și contraperformanței, prinzând sub dărâmături legitimitatea revendicărilor din învățământ, sănătate, cultură, justiție etc?
În tot acest timp, ni s-a rânjit sticlos în față spunându-ni-se că există stabilitate, economia performează impecabil, populația prosperă, Grindeanu va asfalta toată România până la canalul Bîstroe și Daea va îmbogăți fermierii și va trage la răspundere cormoranii.
Pentru românii care nu fug după fenta făcută de la pupitrele reprezentative ale instituțiilor statului, radiografia completă a guvernării este redată perfect în recent publicatele documente strategice: Raportul deȚară emis de Comisia Europeană și execuția bugetară emisă de Ministerul de Finanțe, cu ținte nerealizate, deficite crescute, datorii mari, colectări firave și realizări mediocre.
Din punct de vedere tehnic, relația de cauzalitate dintre batista pe țambal la guvernare și rezultatele dezastruoase este una directă, invers proporțională și anume: cu cât partidele din coaliție s-au complăcut mai mult în afișarea unei fotografii foto-shopate, cu atât mai slabe au fost cifrele macroeconomice.
În termeni economici, pentru cei care ne-am luat doctoratele pe bune, nu e greu de calculat prețul plătit de români pentru gunoiul ascuns de politicieni sub preș. Puterea de cumpărare s-a diminuat cu cel puțin 10%, grosso-modo inflație de peste 15%, iar creșterea salariilor a fost undeva la 5%, avem un deficit bugetar de 1,72% din PIB numai în primele 4 luni, un grad de îndatorare ajuns la 50% și cu o structură orientată spre acoperirea deficitelor generate de consum și nu spre finanțarea investițiilor.
Cine își asumă eșecul previzibil al unui PNRR din ce în ce mai amânat, ostenit și răstălmăcit... cei care uită să plece sau cei care nu vor să vină?
Cine își asumă sacii suiți în căruța de AUR... un PNL umil sau un PSD demagog? Cui folosește această alianță politică fantasmagorică dusă la extrem... poporului român sau unui cetățean?
E drept că militantismul civic, cu părere de rău o spun, a primit o lovitură grea prin dizolvarea lui în vector politic, odată cu înființarea USR-ului, iar interesele societății au fost capturate undeva între ranga lui Drulă și trotineta lui Barna, dar poate e timpul ca românii să înțeleagă importanța momentului și să se alăture profesorilor sau personalului medical.
La urma urmelor, toți suntem afectați în egală măsură, mai puțin cei cu salaro-pensii speciale.