Marcel Ciolacu, de Ziua Eroilor, s-a dus în Buzău, fieful său electoral, cel mai protejat loc, unde spera ca furia nemulțumirilor să nu ajungă. Dar s-a înșelat.
După ce vreme de peste un an și jumătate a făcut o echilibristică remarcabilă pentru a evita orice asumare a unor decizii nepopulare, dar și pentru a împinge PNL în bătaia puștii opiniei publice, președintele PSD a fost șocat de huiduielile cu care a fost însoțit în raidul politic din Buzău.
Dacă până atunci era nehotărât în privința asumării poziției de prim-ministru, în urma mult discutatei „rotative” guvernamentale, huiduielile de joi l-au determinat să fugă cât îl țin picioarele de Palatul Victoria, anunțându-l pe Iohannis că în condițiile crizei declanșate de greva profesorilor nu poate prelua poziția de premier.
Argumentul liderului PSD a fost că nu se poate face o schimbare atât de importantă până nu încetează greva profesorilor.
În realitate, Marcel Ciolacu a pierdut inițiativa politică pe care a avut-o pe parcursul întregii perioade de când s-a realizat parteneriatul cu PNL.
Un școlar debusolat
Tot ce a câștigat prin mutarea responsabilității la PNL, pentru că liberalii aveau premierul, a pierdut joi după-amiaza când a fost huiduit și a refuzat poziția de prim-ministru, oferită cu atâta generozitate de Nicolae Ciucă și președintele Iohannis.
Marcel Ciolacu arăta, vineri dimineața, la conferința de presă ținută de liderii coaliției, în care Ciucă a anunțat că rămâne prim-ministru, ca un școlar debusolat, prins cu temele nefăcute.
Liberalii n-au vrut, cu adevărat, niciodată să predea poziția de premier către PSD, dar Iohannis are nevoie de social-democrați, în coaliție, pentru realizarea unei majorități parlamentare stabile și confortabile.
„Rotativa” a fost o inovație politică destul de inteligentă prin care social-democrații au fost atrași de ideea de a prelua guvernarea înainte de a se intra în anul electoral, crezând ei că vor primi doar resursele guvernamentale nu și problemele și crizele, care se adună după o pandemie de doi ani și un război la graniță.
Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, Iohannis și Ciucă au folosit o criză socială pentru a obține o mutare politică.
PSD, un joc la păstrarea rezultatului
În opinia mea, după evenimentele nebunești din ultimele zile, nu va mai exista nicio rocadă guvernamentală până la alegeri. Ciolacu se va teme să nu intre în colimatorul opiniei publice, ca om politic nu are tăria de caracter pentru a-și asuma riscuri, așa că va juca „la păstrarea rezultatului”, cum se spune în fotbal.
Se va mulțumi cu 25% la alegerile parlamentare, decât să riște pentru mai mult, cu posibilitatea să piardă tot.
Pe de altă parte, Ciucă, dacă rezolvă greva profesorilor, are toate șansele să marcheze politic, fiind perceput, cel puțin pentru o vreme, ca un lider care a rezistat într-o perioadă de criză.
Păpușarul din umbră
Marele câștigător politic al acestei săptămâni nebunești este, spre surprinderea mea, Klaus Iohannis, care nu mai dă doi bani pe ce cred românii despre el pentru că nu mai are nevoie de voturi, dar rămâne maestrul păpușar, aflat în umbră, unul ce poate, încă, distruge cariera oricărui om politic din țară dacă iese din rolul pe care i l-a atribuit.