În aer plutea un iz de mucegai amestecat cu umezeală, mișcat de freamătul a peste 2.000 de oameni care așteptau cu nerăbdare să înceapă filmul.
Îmi amintesc că scaunele tari, cu picioare metalice și acoperite cu un strat de email galben, lucios, sărit pe alocuri, erau fixate pe podeaua dreaptă a Sălii Polivalente. Era imposibil, copil fiind, să vezi ecranul dacă aveai un adult în față.
În toamna anului 1978, în România, pe lângă alte probleme, erau și puțini adulți amabili, așa că trebuia să ai o strategie proprie ca să cuprinzi cu privirea cât mai mult din ecran.
Cea mai la îndemână, pe care o foloseam deseori, era să așez cât mai multe haine pe scaun și să mă cocoț pe ele astfel încât să trec de barajul uman din față.
Aveam 11 ani și împreună cu mama și sora mea venisem să vedem filmul ABBA. Erau ultimele zvâcniri de libertate într-un regim politic represiv ce urma să taie, curând, orice legătură cu lumea civilizată.
N-am fost niciodată un mare ascultător de muzică, n-am avut formații preferate, doar melodii care se asociau în viața mea cu diferite evenimente memorabile – de exemplu, primul sărut, prima petrecere (ceai, cum se numea în acea perioadă), primul concert, prima noapte… Și așa mai departe.
În adolescență, muzica e sufrageria emoțiilor, acolo unde, timid, ne clădim sufletul.
Așa a fost și pentru mine, preocupat mai mult de citit și de fotbal. Mult mai mult de fotbal.
De cele mai multe ori, melodiile curgeau undeva în fundal, multe le ascultam la prieteni pe casetofoane vechi care rulau leneș casete uzate de atâtea straturi de înregistrări.
Dar ABBA a fost altceva, deși o vreme n-am făcut diferența de Boney M.
În lumea mea de atunci, a doua jumătate a anilor ’70, existau doi Dumnezei ai muzicii pop, ABBA și Boney M.
Neinițiații care-și petreceau cea mai mare parte din timpul de joacă pe terenul prăfuit din spatele blocului, bătând mingea, n-aveau răgazul necesar să se documenteze prea mult.
Fetele care primeau voie de la părinți să scoată un casetofon afară și “să pună muzică”, rulau exclusiv melodiile acestor două formații.
Încet, încet, am realizat că sunt în echipa ABBA. Am început să citesc articole în “Flacăra” și “Săptămâna”, două periodice care publicau și știri de “show-biz”.
N-am fost niciodată ceea ce se poate numi un fan adevărat. Dar mi-am fixat în minte ca atunci când cineva mă întreabă ce formație îmi place să răspund “ABBA”.
Și erau o grămadă de situații. Începuse nebunia “Oracolelor”, un Facebook pe caiete studențești, în care fetele, pe paginile albe, lipeau fotografii de vedete, desenau inimioare, colorau, și pe care, apoi, le ofereau celor apropiați pentru a-și scrie gândurile și pentru a răspunde la întrebări “intime”, cum ar fi ce melodie îți place sau cu ce echipă de fotbal ții?
Deși încercam, nu puteam să fiu mereu deștept și să găsesc răspunsuri interesante când mă trezeam cu un Oracol în brațe. Așa că-mi făcusem un fel de grilă în cap cu răspunsuri pe care le repetam de fiecare dată pentru a rămâne “pentru totdeauna” în caietul studențesc al unei colege de clasă care a avut amabilitatea să mă bage în seamă.
ABBA a fost mereu răspunsul meu la întrebările legate de muzică până când am terminat clasa a 8-a.
Apoi, formația s-a destrămat, iar vreme de câțiva ani am fost descumpănit.
Muzica devenise o preocupare mai agresivă în perioada liceului, iar ciocnirile dintre rockeri și punk-iști se desfășurau cu religiozitate în multe din zilele de duminică, pe terasa restaurantului Grădinița din centrul Capitalei.
Fără convingere, am ajuns în tabăra rockerilor, mai mult pentru că visul meu era să-mi las plete după liceu, vis pe care mi l-am îndeplinit spre disperarea părinților mei, deși am fost nevoit să-l amân un pic până după “satisfacerea serviciului militar obligatoriu”.
ABBA ieșise de pe radarul lumii mele “pentru că” Wham, “pentru că” Depeche Mode și alte formații care au sedus mintea și sufletul generației mele.
Trupa suedeză devenise un secret ascuns cu grijă să nu mă fac de râs printre rockeri.
La acea vreme, ar fi fost un dezastru să-i spun unei fete, la prima întâlnire, că-mi place ABBA.
Același dezastru prin care am trecut 40 de ani mai târziu când fiica mea de 16 ani a aflat că ascult și mă emoționez la Waterloo. Dar a făcut față șocului și mă înțelege, mă acceptă așa cum sunt, ceea ce e OK și neașteptat pentru un părinte.
Dar atunci, la mijlocul anilor ’80, nu era. Așa că am cărat cu mine, de-a lungul a patru decenii, Dancing Queen, Take a Chance On Me și Super Trouper.
Când strângeam ceva bani, îmi mai cumpăram un disc, o casetă, un CD sau un “play-list” ca să ascult singur, în momente de relaxare, când alerg sau conduc mașina.
De-a lungul anilor, am citit zeci de știri despre posibile noi melodii, despre reunirea formației, despre sume gigantice investite de diverși producători muzicali pentru a aduce cele două cupluri de eterni îndrăgostiți, peste care s-au tot așternut anii, împreună într-un nou spectacol.
Și ca-ntr-o poveste care își așteaptă cu răbdare ultimul paragraf, Agnetha, Frida, Bjorn și Benny vor veni din nou în fața publicului în data de 27 mai, la Londra, după patru decenii de la ultimul concert împreună.
Dar lumea în care se întorc va fi diferită. Una în care pandemia și tehnologia s-au îmbinat în ceva neînțeles, dar pe care-l folosim ca să supraviețuim închiși în case de teama unui virus și să mâncăm pizza “adusă” de o aplicație de pe mobil, care dematerializează bucătarii, restaurantele și curierii.
Patru artiști trecuți de 70 de ani vor cânta 10 noi melodii într-un studio high-tech, special amenajat pentru acest eveniment, ridicat de Lucas Film.
Milioane de oameni vor asista la spectacolul live, privindu-și ecranele laptop-urilor, ale telefoanelor sau televizoarelor, pe care vor urmări și asculta versiunea ideală a personajelor devenite punte între lumi.
În costume speciale, cu fire pe ei, cei patru vor evolua pe o scenă “smart”, înconjurați de tehnologie pentru a transmite Universului un model perfect a ceea ce înseamnă ABBA.
Nu știu dacă această combinație de real cu virtual e ceea ce așteaptă generațiile de fani. Nu știu dacă idealizarea fizică a unui artist, tinerețea veșnică obținută digital, e ceea ce căutăm cu adevărat, nu știu dacă spectacolul va fi un succes, dar știu că și el marchează începutul unei noi epoci după pandemie.
Cu toții am citit că virusul a schimbat lumea, unii reușesc să vadă transformările, să le analizeze, să le înțeleagă, alții nu au timp și nu le pasă, dar trecerea către o nouă etapă s-a făcut deja.
Unii îi spun eră digitală și se tem că va distruge relațiile dintre oameni, iar alții, mai ales cei tineri, ajung să confunde cele două dimensiuni, fără să-și mai dea seama când sunt în cea reală sau cea virtuală.
Vestea bună e că pentru multă vreme de acum înainte, în spatele oricărui bit de memorie digitală se află încă o bătaie de inimă, un zâmbet, un om.
O conferință pe Zoom nu e posibilă fără ca electricianul să-ți fi schimbat siguranțele arse, iar pizza e adusă de un curier îngrijorat, transpirat, care a pedalat de la restaurantul din apropiere și nu de un punct verde care se mișcă pe harta digitală a telefonului mobil.
Cei care idealizează evoluția tehnologiei trebuie să știe că motorul cu aburi a apărut cu 100 de ani înaintea bicicletei, iar automobilele fără șofer fac accidente.
ABBA trăiește, real și virtual, pentru că patru artiști talentați au revoluționat muzica pop, trăiește pentru că 2.000 de oameni s-au înghesuit într-o sală întunecoasă din București pentru a urmări povestea unui turneu al trupei desfășurat în Australia anului 1977.
M-am cocoțat pe hainele făcute grămadă, iar când a început filmul, am pornit într-o călătorie către o lume în care nu mai eram doar un adolescent firav, pierdut în cenușiul unei dictaturi din estul Europei, ci un erou într-o lume liberă, lumea ABBA.
Date despre eveniment
- În data de 27 mai 2022, la Londra, într-o arenă cu 3.000 de locuri, special construită, va avea loc primul concert ABBA după 40 de ani, în care cei patru componenți ai trupei vor evolua live, dar publicul va vedea pe scenă patru avataruri digitale care vor interpreta melodii vechi și noi.
- Spectacolul va fi transmis în toată lumea pe un canal de streaming. Noul album va fi lansat în data de 5 noiembrie.
Citiți și alte articole interesante pe SpotMedia.ro:
