Prima condiție pentru a vota inteligent și eficient, pentru a avea apoi o șansă reală de a fi satisfăcut de rezultatul alegerii făcute, este o corectă calibrare a așteptărilor, mai simplu spus: să știi exact pentru ce votezi, care sunt atribuțiile funcției pentru care alegi titularul și cât de adecvat este fiecare candidat la aceste atribuții.
Dacă votezi președintele asociației de locatari cu speranța că va asfalta strada sau va micșora inflația nu ai chiar nicio șansă să fii mulțumit cu rezultatul alegerii. Dacă votezi primarul ca să ai lumină pe scară, vei rămâne în beznă. Dacă vei alege președintele României ca să ai salariul mai mare, vei fi profund dezamăgit.
Duminică suntem chemați să votăm președintele României și prima condiție pentru o alegere bună este aceeași, să înțelegem exact care sunt atribuțiile președintelui, ce poate el să facă, conform Constituției și legilor în vigoare.
Un recent sondaj INSCOP a măsurat ce cred românii despre atribuțiile președintelui. Cu alte cuvinte pentru care motive îl aleg. Rezultatele sunt îngrijorătoare.
Cât timp aproape o treime dintre români consideră că președintele are atribuții în privința politicilor din sănătate, mai mult de un sfert, în economie, și peste o cincime, în educație, votul la alegerile prezidențiale în România este profund viciat, începând cu criteriile alegerii.
Care sunt puterile reale ale președintelui României?
Formularea din art 80 al Constituției este generică: ”1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.
(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”
Dincolo de ea:
- Președintele prezidează CSAT, dar deciziile acestui organism sunt consensuale
- Desemnează premierul, dar Parlamentul i-l poate respinge. Și, odată învestit în funcție, premierul nu mai poate fi demis de președinte.
- Președintele poate dizolva Parlamentul, dar numai dacă acesta îi respinge două propuneri succesive de premier în 60 de zile, o continuitate pe care Parlamentul o poate oricând întrerupe prin învestirea unui premier care să fie apoi trântit prin moțiune sau sabotat la fiecare mișcare.
- Președintele poate fi suspendat de Parlament timp de o lună, până la referendumul de demitere, timp în care un președinte interimar preia imensa majoritate a atribuțiilor, inclusiv cele mai importante.
- Președintele propune șefii SRI și SIE, dar ei trebuie votați de Parlament. Numește prim-adjunctul și adjuncții directorului SRI, dar la propunerea acestuia. Numește directorul SPP, dar la propunerea consensuală a CSAT.
- Președintele poate convoca referendum, dar, după cum am văzut, obligativitatea efectelor acestora se rezumă la faptul că nu se poate legifera împotriva rezultatelor validate.
- Președintele numește prin decret miniștri, dar numai la propunerea premierului și, potrivit CCR, poate refuza, motivat, o singură propunere. Revocă miniștri, fără a putea, tot potrivit CCR, să refuze semnarea decretului de revocare, dacă solicitarea premierului întrunește condițiile de legalitate.
- Președintele numește procurorii șefi, dar la propunerea ministrului Justiției. Și a fost obligat de CCR să semneze revocarea unui procuror șef DNA cerută de ministrul Justiției.
- Singurele atribuții exclusive și practic neîngrădite ale președintelui țin de politica externă, numirea ambasadorilor, acordarea decorațiilor.
Pe scurt, în economie, educație, sănătate, președintele nu poate interveni direct, nu are nicio pârghie. Influența lui depinde de controlul pe care îl are asupra premierului și asupra măcar unuia dintre partidele aflate la guvernare.
Un control care însă pentru a fi eficient nu poate fi decât neconstituțional, cât timp președintele trebuie să se despartă de partide pentru a deveni în egală măsură al tuturor. De fapt, chiar alegerea premierului o face nu având în vedere criterii democratice și constituționale distilate, ci măsura în care această alegere îi vă asigura puterea asupra actului de guvernare.
Deci dacă ne alegem președintele pentru ceea ce el nu poate face și pentru a putea totuși livra trebuie să încalce Constituția, este și ipocrizie sau autoamăgire. Este de vină, probabil, și mentalitatea noastră în care legătura cu vodă a fost esențială.
Ar fi necesară o modificare a Constituției? Este din ce în ce mai evident că da. Dar până acolo e cale lungă și nici măcar o discuție serioasă despre acest subiect nu a început.
Dar și pentru a purcede pe aceasta cale, nu numai pentru a vota eficient, ar trebui să înțelegem corect care sunt atribuțiile președintelui, ce trebuie să așteptăm de la el și cum să evaluăm adecvarea candidatului la funcție. Și după ce aceste lucruri vor fi înțelese, va deveni evident și în ce direcție ar fi necesară modificarea constituțională.
Președintele României nu are reale puteri executive, mai ales în privința vieții de zi cu zi, are atribuții în domeniul sistemului de apărare națională, politică externă și unele numiri în demnități înalte, însă nu exclusive, ori propune parlamentului spre aprobare, ori primește propunerea, ca în cazul procurorilor șefi și nu poate refuza nelimitat. Promulgă legi, dar după sesizarea CCR și o cerere de reexaminare nu mai poate refuza să semneze.
Când un candidat la alegerile prezidențiale vă promite case ieftine, taxe mai mici, industrializare, locuri de muncă și salarii, spitale și școli, vă minte, pentru simplul motiv că toate acestea nu stau în puterile lui. Și dacă îl votați pentru ele, vă lăsați mințiți.