Liderii de la Kremlin sunt de mai multă vreme obsedați de felul cum ar împărți prada, în stil curat medieval, în cazul când ar câștiga războiul cu Ucraina.
Anul trecut fostul președinte Dmitri Medvedev se arăta mulțumit cu anexarea Crimeii și a unor teritorii estice și sud-estice din Ucraina, dar, după câteva luni, publica o hartă mai curajoasă, în care împărțea țara vecină între Rusia, Polonia, Ungaria, România și, mi se pare, Belarus. Ce rămânea era o Ucraină mică, în jurul Kievului.
Acum, ziarul Pravda pubică o nouă variantă, și mai îndrăzneață, unde Rusia își anexează aproape toată țara vecină, inclusiv capitala Kiev, „oferind” doar mici fragmente teritoriale Ungariei și Republicii Moldova.
Astfel, Ucraina rămâne și mai mică, un romb minuscul, cu capitala la Liov și fără ieșire la nicio mare. Întitulat „Viitoarea hartă șocantă a Ucrainei: un ciot fără mare și fără mari teritorii”, articolul prezintă cea mai recentă viziune a Rusiei cu privire la perspectivele statului ucrainean.
Harta, articolul și întreaga tevatură ar porni de la declarația unui înalt oficial al NATO despre posibila negociere de către Ucraina a unor teritorii, în schimbul păcii, declarație corectată ulterior cu explicația că, totuși, doar Kievul poate decide când și în ce condiții se poate încheia pacea.
Pravda ține să sublinieze faptul că, în ciuda revenirii oficialului NATO la declarația sa anterioară, ea „a produs déjà rumoare”.
La Kiev, consilierul prezidențial Mihail Podoliak a calificat-o drept „ciudată” și capabilă să producă „pierderi pentru democrație”. La Moscova, oficialii declară că, atâta vreme cât se desfășoară Operațiunea Militară Specială (adică războiul), Rusia nici nu se gândește că ar putea conveni asupra vreunui acord cu NATO.
În plus, fostul președinte Dmitri Medvedev, în prezent șeful Consiliului Securității, a etichetat ideea ca fiind „curioasă”, întrucât toate teritoriile ucrainene sunt obiectul unor controverse, aflate în curs.
În orice caz, în viziunea domniei sale, autoritățile Ucrainei vor trebui să abandoneze Kievul, întrucât aici fusese, încă din vechime, capitala Rusiei. Ucraina nu are decât să-și mute reședința, împreună cu întregul aparat de stat, la Liov.
Articolul, ostentativ la adresa NATO, își permite să atenționeze că războiul (respectiv Operațiunea Militară Specială) ar fi fost declanșat ca reacție a Moscovei, după ce Occidentul ar fi ignorant un așa zis „ultimatum” prin care Rusia ar fi somat Alianța să revină la limitele sale de până în 1991.
Ziarul mai citează și opinia unui expert militar – colonel în retragere – care lasă de înțeles că nu poate fi vorba despre cedarea de teritorii în baza vreunei înțelegeri și că nu există alt mod de a încheia războiul decât prin depunerea armelor, prin predarea Ucrainei în fața Rusiei.
Doar o predare totală poate satisface pretențiile Rusiei, căreia, și așa, îi vine greu să accepte ideea de a mai avea frontieră comună cu un „vecin atât de nebun cum este cel de la Kiev”.
Susținând noua propunere de împărțire a Ucrainei, articolul pretinde că, în actualele condiții politice, este imperativ necesar ca Ucraina să nu mai aibă niciun acces la Mara Neagră. Pare incredibil, dar în viziunea autorului doar două state ar trebui să rămână riverane la această mare: Rusia și Turcia.
Ca să justifice cele declarate în articol, Pravda face trmitere la scriitorul rus Igor Pykhalov, care ar fi afirat că este normal ca „fiecare stat să acționeze conform propriilor interese, iar Rusia nu face excepție de la acest postulat”. Propriul interes al Rusiei este acesta: să stăpânească marea, împreună cu Turcia, dar nu cu altcineva. Ca și cum Bulgaria, România sau Georgia nici n-ar exista!
Făcând trimitere la faptul că „Statele Unite au ocupat o jumătate din Mexic și nu intenționează să restituie nimic”, ziarul sugerează că, existând acest precedent, și Rusia ar avea dreptul să ocupe oricât de mult din Ucraina, până la frontierele fostei URSS*).
De altfel, așa-zisele argumente cu care Rusia încearcă să justifice pretenția ei de a ocupa întreaga Ucraină se bazează pe o logică nu numai sofistică, dar și bolnăvicioasă. Delirul „argumentelor” continuă cu afirmația că „granița vestului postbelic al URSS coincide din punct de vedere istoric cu granița de vest a străvechii Rusii, iar Kievul însuși era cândva centrul vechiului stat rusesc”.
Pravda încearcă să concluzioneze susținând că „Țările occidentale – Marea Britanie și Statele Unite – au fost cele care au târât Rusia în conflictul cu Ucraina și, ca urmare, nu au dreptul moral de a decide soarta confruntării (…) Rusia este nevoită să continue până la capăt războiul (Operațiunea Militară Specială) împotriva celor care l-au provocat și este nevoită să învingă”.
Niciodată nu a fost mai actuală decât acum o veche zicală românească: hoțul strigă hoții.
*) Ziarul se referă la evenimente istorice, petrecute în urmă cu aproape două secole. Este vorba de anul 1836 când Texas declara independența față de Mexic, iar în anul 1845 se integra în SUA, chiar la inițiativa noilor autorități texane, din noul stat independent.
De asemenea, urmare războiului americano-mexican din 1846 – 1848, vaste teritorii ale Mexicului au intrat în componența SUA: California, New Mexico, Arizona, Nevada, Utah, precum și o parte din Colorado, Wyoming și Kansas. În cele aproape două secole scurse de atunci, o nouă civilizație s-a dezvoltat pe aceste teritorii în noul context și orice îndoială privind apartenența lor la SUA se izbește de ridicol.