Misiunea imposibilă a directorilor de școli. Legați de mâini

Misiunea imposibilă a directorilor de școli. Legați de mâini

Guvernul a pasat toată răspunderea redeschiderii școlilor în curtea autorităților locale și directorilor de școli. Fiecare să decidă conform situației de la fața locului. Ceea ce principial este perfect normal.

Este imposibil și nerealist să ai aceleași reguli în zone focar și zone verzi. Nici macar reglementarea unitară la nivel de județ nu e valabilă, pentru că în cadrul aceluiași județ roșu pot exista localități fară probleme, după cum în cadrul unui județ verde poate apărea punctual un focar.

Deci, da, este absolut normal ca fiecare director de școală să stabilească în ce situație se încadrează nu numai în funcție de indicatorul cazurilor la mia de locuitori, ci și în funcție de numărul de elevi raportat la numărul claselor și dimensiunea acestora.

Pentru că și într-o zonă verde trebuie să respecți distanța minimă de un metru, ceea ce în clase cu 30, poate și mai mulți elevi, e imposibil. Fiecare școală știe ce cazuri speciale din punct de vedere medical are între profesori și elevi, deci câți ar trebui să aibă un regim special de protecție.

Președintele a anunțat deschiderea scolii și principiile, ceea ce ar fi fost foarte bine, dacă măcar atunci ar fi început o operațiune clară de asigurare a suportului pentru oricare dintre cele trei variante. Adică fiecare director de școală să aibă la dispoziție nu numai decizia, dar și mijloacele de a o aplica.

Deși era deja foarte târziu, nu înțeleg de ce nu s-a mișcat nimic o vară întreagă.

Ce anume?

În primul rând, ar fi trebuit să fie deja gata acele ghiduri sanitare detaliate privind ceea ce trebuie să se întâmple în clase și în pauze: când se poartă măști și când nu, vin copiii cu ele sau le vor primi la școală, caz în care cine și până când le va livra, cum trebuie luate pauzele, cum se fac orele de sport etc.

Ce spun directorii despre scenariile de deschidere a școlii: Problemele cu care ne vom confrunta în septembrie

Ce faci dacă apare câte un caz în două clase diferite? Ce faci dacă apar cazuri în școală, dar zona rămâne verde? Sunt o mulțime de întrebări care trebuie să aibă răspunsuri foarte clare. Cum să te pregătești și să faci alegeri când nu știi care sunt criteriile și regulile concrete?

Apoi, aproape fiecare dintre variantele pe care le poate alege un director presupune investiții importante.

Dacă împarți clasele în două grupe care să vină pe rând la școală, ai nevoie de profesori în plus sau de bani în plus pentru profesorii și învățătorii care își vor mări norma. Au voie directorii să facă angajări, se vor plăti orele suplimentare. Fară să știi asta cum poți decide?

Cum începe școala? Singura certitudine, confuzie și ghicit. “Toată vara nu s-a întâmplat nimic”- Interviu audio

Deși a emis OUG-uri fără rezerve, câte 25 într-o noapte, deși și-a angajat răspunderea în februarie pentru regulile unui concurs care urma să aibă loc în septembrie, guvernul nu a emis o OUG pentru deblocarea posturilor din educație, ci s-a spălat pe mâini cu un proiect de lege.

Fapt este că posturile sunt încă blocate. Și directorii de școală ce să facă? Nu ajută deloc că premierul compară o creștere salariala pentru profesori (nu discut aici dacă era sau nu posibilă) cu cheltuiala la cârciumă și apoi dă vina pe cei care i-au ”răspăruit” vorbele.

Dacă nu poți să faci două grupe care să vină efectiv la școala, atunci ar trebui să poți să ai o grupă în clasă și una care să urmărească lecția online, ceea ce însă nu merge doar cu laptopul profesorului/învățătorului.

Copilul de acasă trebuie să vadă și tabla, și profesorul, să audă bine și ce spune acesta și ce spun colegii din clasă. E nevoie adaptări care nici măcar nu au început. Cu ce bani să se facă aceste adaptări, prin ce procedură? Cine poate termina într-o lună totul, când nici măcar nu știe dacă poate începe?

Cum să se pregătească directorul de școală în aceste condiții? Cum să aleagă soluția cea mai bună pentru elevi și cum să o pună în practică?

Nu aș lăsa la o parte nici faptul că o parte dintre directorii de școli sunt clienți politici, puși în funcții pe cu totul alte criterii decât cele profesionale.

O vară întreagă nimeni nu a făcut nimic. Nu numai că nici un ”pepsiglas” nu a fost montat, dar până acum câteva zile nici măcar nu începuse o autentică inventariere a condițiilor concrete din școli.

Felul în care merg lucrurile sugerează că abia se așteaptă reînchiderea școlilor după câteva săptămâni, ca să ne luăm de o grijă cum ar veni. Iar părinții să considere că tot e mai bine să țină copiii acasă decât să înfrunte haosul. Doar Europa va avea mereu nevoie de culegători de sparanghel.