Duminica trecută se anunța un fel de revoluție de catifea în PNL. Prim-vicepreședintele partidului îl provoca pe președintele formațiunii să-și dea demisia. Așa, pe nepusă masă.
Domnul Rareș Bogdan îl caracteriza astfel în public pe șeful său: „I s-a umflat capul. Și-a închipuit că e câinele alfa, lupul alfa, omul fără de care România nu merge înainte, el le știe pe toate”. Foarte dur. Dur de tot, pe neașteptate și fără a ține seamă de faptul că rufele murdare se spală de preferință în familie.
Limbajul denotă că nu este numai o poziționare pe bază de principii sau ceva ce pe vremea comunismului se numea „critică constructivă”, ci de o răfuială personală, o vorbă spusă cu năduf în stilul „ba p-a mă-tii!”. Așa sună la ureche.
Când cu satârul, când cu periuța
Presa notează că Rareș Bogdan a cerut demisia domnului Orban de la șefia partidului, cu o explicație de consolare: „Cred că Ludovic Orban va fi un excelent preşedinte de Camera Deputaţilor şi trebuie să rămână preşedintele Camerei Deputaţilor patru ani de zile, dar nu cred că trebuie să fie şi preşedintele PNL. Cred că a eşuat ca preşedinte PNL”.
Ciudat. După ce fostul jurnalist a pus nemilos satârul pe masă, acum sugerează că n-a fost satâr, ci peria de lustruit pantofii. Prim-vicele își consolează președintele în eventuala pierdere a funcției, așa cum propusese el.
Știți ce îmi amintește asta? De momentul când Dragnea îi trăgea preșul de sub picioare lui Ponta, în calitate de cel mai bun prieten și asigurându-l că ar fi foarte potrivit în orice altă funcție, în afara celei pe care o ocupă. Și pe care, evident, o râvnea el.
Luni, domnul Orban a făcut o vizită la Cotroceni, fără să existe informații oficiale despre conținutul discuțiilor. Neoficial, presa comentează că „cei doi au discutat despre situația din partid, după ce Rareș Bogdan, prim-vicepreședintele PNL, a lansat duminică seară un atac dur la adresa lui Orban”.
Sinonimele liberale ale spuselor pesedistului Dragnea
Marți, domnul Orban face o declarație de tipul „mai încet cu pianul pe scări”:
„Preşedintele PNL este ales de congres. PNL a avut un congres în 2017 şi va avea un congres în cursul acestui an. Până la acest congres eu sunt preşedinte”.
Miercuri, prim-vicele a dat semnal că face stânga-mprejur, dar nu este clar dacă a și făcut-o. Căci declarația sună cam a la Phitya:
"E o exprimare căreia trebuia să-i găsesc niște sinonime. Asta cu masculul alfa, lupul alfa, e OK, dar am folosit la un moment dat o exprimare care nu mă caracterizează și ar fi trebuit să găsesc alta, legată de i s-a umflat capul. Nu e caracteristică limbajului meu, e un limbaj mai de stradă, pe care îl regret. Este singurul lucru din interviu pe care îl regret".
Ce trebuie înțeles din toate acestea?
În primul rând, că Rareș Bogdan nu regretă nicio clipă cele declarate, ci doar limbajul. Că e „de stradă”. Hai, domnu’ Rareș, nu vă pitiți după deget: e mai rău decât „de stradă”, e „de Dragnea”. Metafora a fost brandul lui.
Dar și lupul alpha mi se pare de nefericită inspirație. Noțiunea face trimitere la o poveste epică plasată undeva acum vreo 20.000 de ani. Imaginația fecundă a unui autor cu fantezie prezintă prietenia dintre omul mereu amenințat de pericole și lupul dispus să-l apere pe om, dar și să-l vâneze, eventual, la fel ca restul prădătorilor.
Nu mi se pare domnul Orban atât de prădător, încât să fie așezat alături cu fiorosul lup, devenit prieten de circumsanță cu omul preistoric, într-un film pe care prea puțini l-au văzut, ca să poată gusta metaforele prim-vicelui PNL.
Când n-ai un leadership, te mulțumești cu un cârmaci oarecare
Rămâne foarte ciudată toată poziționarea domnului Rareș Bogdan, cel puțin pentru faptul că schimbarea actualului lider înainte de congresul care ar putea să aleagă unul nou ar aduce deservicii partidului și chiar i-ar deteriora imaginea în conjunctura politică actuală.
Asta este o primă observație. A doua este aceea că nu poți cere schimbarea liderului fără să ai o viziune clară despre cel care ar veni în loc: să plece Orban, ca să vină Cutare.
Respectivul Cutare este omul zilei, este deja intuit de analiști, este simpatizat de electorat, a avut până acum șapte inițiative de mare succes, este respectat în țară și cunoscut în toate cancelariile europene. Domnul Cutare ar putea deveni locomotiva partidului, față de care domnul Orban e o simplă drezină, trasă cu pedale de bicicletă.
Dar unde-i domnul Cutare? Nu-i. Iar PNL suferă cronic de penuria unor lideri marcanți. Ar fi suficientă măcar o singură figură strălucitoare spre care să se îndrepte nădejdile tuturor. Se simte, ca de oxigen, nevoia unui Cutare, un leadership al partidului, dar nu există.
În aceste condiții, mi se pare contraproductiv să subminezi omul care a rezistat privațiunilor create de pandemie nu mai rău decât alți europeni și care a reușit să coaguleze o coaliție de dreapta, în ciuda pretențiilor de câștigător al alegerilor, clamate de PSD. N-o fi bun Orban, dar altul mai bun nu-i. El stă acolo, faute de mieux, cum zice francezul.
Ciudată strategie - dai cu tunul și apoi zici „pardon”
Presa a zvonit despre Rareș Bogdan că și-ar căuta pentru el calea spre șefia partidului. Domnia sa a infirmat ferm zvonul și este de crezare. Telespectatorii îl știu demult ca o persoană inteligentă, una care știe să apere pragmatic propriul interes.
N-ar fi fost avantajat să abandoneze poziția sa de europarlamentar, plătit în euro, ca să se așeze pe scaunul Vioricăi Dăncilă, reîncălzit de Orban și Cîțu, plătit în lei. Dar atunci cu ce intenții îl atacă atât de dur pe președintele patidului, ca să-l lovească și din interior, după ce este destul atacat din afară?
Dacă domnul Rareș Bogdan ar fi avut intenția unei schimbări sănătoase la vârf, ar trebui mai întâi să umble ca Diogene, căutând cu lumânarea o minte luminată – în orice caz mai luminată decât a domnului Orban – și abia apoi să-și facă auzit glasul.
Dar, așa cum a procedat, glasul răsună a gol. A eșuat, dacă a fost cumva o încercare de a demara mediatic „ofensiva reformiștilor”, care de altfel există și se observă în PNL, când mai discret, când mai gălăgios.
Faptul că a eșuat rezultă evident după această răsunătoare salvă de tun, după care a urmat un fel de „pardon”.
Silentio stampa
Domnul Rareș Bogdan o întoarce ca la Ploiești, explicând în maniera Phytia, domnul Orban reușește să pună batista pe țambal după o misterioasă vizită la Cotroceni, iar personalități marcante amintite cu acest prilej, precum Emil Boc de la Cluj sau Iie Bolojan de la Oradea, nu se grăbesc să se declare alături, în niciun fel.
Prevăd în continuare liniște, silentio stampa, cum spuneau înaintașii. „Claxon gălăgios, dar motor nici măcar de Trabant”, cum a calificat ieșirea prim-vicelui un oarecare lider din PNL, pus în situația de a-și spune opinia cu privire la eveniment.
Iar pe jurnalistul Cristoiu l-am auzit punctând cu și mai mult umor, la o emisiune TV, furtuna din paharul cu apă declanșată de Rareș Bogdan: ”Revoluția din PNL s-a oprit înainte de a începe”.
Liniște sau revoluție, fondul însă rămâne același și dureros de dramatic: inimoșii luptători din PNL n-au în frunte o personalitate de strălucirea Brătienilor, cineva care să impună respectul și speranța, în aceste momente de apăsare și derută.
Norocul lor, că nici PSD n-are!
