După spectacole cu tușe grotești date în fiecare seară în prime-time, la care întârzia supradimensionând suspansul și, astfel, anxietatea oamenilor care abia aflau că vor fi generația noii molime, ministrul Marcel Vela a dispărut ca în magie, lăsând la vedere mafia pe care o păstorește. Pentru că atunci când Poliția stă la masă cu interlopi cu asta avem de-a face, iar ministrul de Interne este cel responsabil.
La fel cum responsabil de încălcarea legii în cazul în care mașina unui oficial intră pe contrasens și provoacă un accident (cu răniți) este oficialul, în cazul nostru, un alt ministru din cabinetul Orban, Lucian Bode.
Nu contează dacă Marcel Vela nu a văzut cu ochii lui un interlop, de la distanța unei căni de cafea sau a unui priveghi. Nu contează nici dacă Lucian Bode nu are nicio depășire de viteză în palmaresul personal.
O paranteză de context: nu contează nici dacă Klaus Iohannis însuși nu a practicat traseismul politic ori dacă nu îi simpatizează pe cei care trec de la un partid la altul în mod oportun. De vreme ce și-a asumat deschis susținerea Guvernului și a PNL, e printre cei responsabili.
Scopul oricărui ocupant al unei funcții publice este acela de a păstra instituția în matca ce servește binelui public. Odată instituția compromisă, ea este slăbită și poate fi deturnată, confiscată, căpușată.
Este ceea ce se întâmplă zilele acestea, într-un context care exacerbează vulnerabilitățile și în care încrederea socială este esențială. Or, tocmai atunci când oamenilor li se cere să legitimeze regulile autorităților și să fie obedienți, autoritățile permit ca instituțiile să fie compromise, pentru ca doi politicieni să își păstreze funcțiile.
În slujba lor, și nu în cea a instituțiilor, se lucrează la o arhitectură de minciuni. Protejându-i pe ei, este slăbită funcția, instituția care face parte din structura statului, fără personalizări.
Minciuna ”nu e despre mine”
Responsabil e doar cel prins în flagrant, funcționarul de rang inferior.
Lucian Vasilescu, fostul șef al Poliției Române. Nu și Marcel Vela, ministrul de Interne. Șoferul ministrului. Nu și ministrul, care, oricum, nici nu era la fața locului în sensul plin al cuvântului, de vreme ce dormea.
Problema cu această extragere e că tocmai ea personalizează și mai mult funcția. Responsabilitatea pentru cum ies lucrurile în instituția pe care o conduce nu poate fi a subalternilor, mai ales atunci când la mijloc e chiar credibilitatea instituției.
Mai poate fi legitim un Minister de Interne ai cărui funcționari au stat la masă cu interlopii, servind, așadar, intereselor acestora din urmă, și care, atunci când sunt expuși public și trebuie să plece, pentru ”onoarea” funcției, se asigură că unul dintre polițiștii de elită va fi îndepărtat?
Lucrurile întâmplate sunt atât de grave încât pun la îndoială însăși autoritatea și legitimitatea instituției, iar singura soluție de a o relegitima este ca acela responsabil chiar de asta, de ținerea pe făgaș și de asigurarea rolului public, să reseteze, un termen utilizat până la abuz în campania pentru prezidențiale, instituția.
De cele mai multe ori, resetarea aceasta presupune și demisia celui care ocupă funcția de vârf. Dacă însă acesta se eschivează de la o asumare reală, arătându-și mâinile spălate, atunci instituția este compromisă. În cazul nostru, lăsată la îndemâna interlopilor.
În cazul ministrului Bode, decredibilizarea se transferă asupra întregului Guvern, care ține spatele unui om pe o funcție, în loc de a ține spatele funcției.
Iar atunci când Guvernul decide să facă acest lucru – asta înseamnă luarea de poziție a vicepremierului Raluca Turcan - atunci trebuie să fie conștient că el va fi sancționat.
Până acum, singurul care a încercat să deconteze cumva erorile Guvernului a fost președintele Iohannis, interfața cea mai bună pe care putea să o aibă Cabinetul Orban, pentru că nu mai are miză electorală directă.
Dar cum până și președintele a eșuat în ”Nu e problema mea, întrebați la MAI, la CSM și tot așa”, alegerile care vin ar putea fi compromise nu de Marcel Ciolacu și Vasile Dîncu, ci de încăpățânarea PNL-ului de a nu rupe din trupele repartizate în funcțiile publice.
Noaptea ca interlopii? Ce și cine nu s-a schimbat, domnule Iohannis
Poliția Capitalei pusă în genunchi în fața interlopilor de șeful Bogdan Berechet
O resetare a MAI ar fi fost un câștig imens pentru PNL și un element de palmares politic pentru Klaus Iohannis.
O asumare fără tranzacționări din partea lui Lucian Bode ar fi fost un câștig pentru PNL și chiar pentru ministru. Era suficient un ”Eu nu sunt Gabriel Oprea” sau ”Noi nu suntem PSD”, pentru a amortiza puțin din racolările ziua în amiaza mare.
Atunci când un ministru își declină responsabilitatea pentru compromiterea și vulnerabilizarea instituției pe care o conduce, el se arată, de fapt, lipsit de putere. În fond, spune Marcel Vela, ce aș fi putut face eu pentru ca autoritatea Poliției să nu fie pusă la îndoială? Dar eu, spune Lucian Bode, ce aș fi putut face eu pentru ca Guvernul să nu fie târât în această poveste ”PNL e noul PSD”? Tocmai de aceea mea culpa, iar nu eschiva, e un mesaj de putere, contrar a ceea ce cred politicienii români.