De parcă nu ar fi fost suficientă sufocarea europarlamentarelor de către locale, s-a intensificat și campania pentru prezidențiale, mutată, nimeni nu mai înțelege de ce anume, în septembrie.
Mircea Geoană este în campanie prezidențială încă de anul trecut. Intenția domniei sale este foarte transparentă și exprimată atât de clar cât îi permite, la limită chiar, funcția actuală.
Dl Geoană bate țara în lung și lat, are întâlniri, acordă constant interviuri. Îi lipsește partea de afișaj stradal pentru că deocamdată nu poate face așa ceva și nici o rețea teritorială de aleși locali care să fie mobilizată la maximum în acest moment.
Pe partea vizuală, un start anticipat a luat Cătălin Drulă care, deși nu candidează pentru nicio funcție anume în 9 iunie, a plasat o mulțime de panouri cu chipul său, sigla și sloganul ADU în marile orașe.
De remarcat faptul că, în conformitate cu mai toate sondajele, dl Drulă nu este o locomotivă pentru partidul său, fiind la o cotă inferioară USR. Deci ne aflăm într-o ecuație inversă, dl Drulă vrea să capteze din agitația electorală și mobilizarea electoratului partidului său.
Din exact același motiv și din aceeași postură, de vagon, nu de locomotivă în raport cu partidul, și-a lansat destul de explicit candidatura prezidențială și Nicolae Ciucă.
De altfel, un prim proiect de comasare pentru anul acesta a fost mutarea prezidențialelor alături de locale, care ar fi trebuit să aibă loc la termenul normal, adică în septembrie. Dacă n-a ieșit așa, campania localelor este folosită cum este posibil.
Dl Ciucă are și afișaj stradal mare pe toate drumurile, adesea asociate cu figuri locale cu mult mai puternice electoral, dar are pe rețelele sociale și o mulțime de clipuri video cu mesaje prezidențiale (aici si aici).
Din start foarte interesant, urmașul lui Brătianu cu sigla PNL alături nu are nimic liberal în aceste mesaje. Pilonii discursului dlui Ciucă sunt credința, familia, tradițiile, armata. Valori legitime și incontestabile, însă profund conservatoare, nu liberale.
Dl Ciucă, practic, confirmă faptul că PNL nu mai este un partid liberal, ci se bate cu PSD, care nici el nu are nimic social democrat în afară de populisme, pe electoratul conservator. Pe care îl vizează și AUR, de altfel, dar cu o abordare antieuropeană și suveranistă, cu tușe "dacopate".
Campania dlui Ciucă a fost lansată atât de repede și pentru a beneficia, cum spuneam, de mobilizarea primarilor pentru locale, dar și ca un mesaj de independență a PNL în raport cu PSD.
Pentru liberali topirea pe liste și în candidaturi nu doar comune cu PSD, ci și dominate de PSD, așa cum au fost și cele două guverne ale coaliției, a fost extrem de problematică electoral și i-a costat procente bune.
Prin anunțarea candidaturii la președinție a dlui Ciucă PNL încearcă o revenire la identitatea proprie și alungarea temerii că se vor alinia în spatele PSD și la scrutinul din septembrie (sau când vor fi până la urmă prezidențialele).
Cel care lipsește din această campanie prezidențială este Marcel Ciolacu. Sigur că premierul este într-un soi de continuă campanie de când a preluat funcția, însă mesajele domniei sale nu indică o decizie clară de a candida, nici măcar o intenție. Nu are afișaj stradal, nu are clipuri și mesaje care să nu poată fi asociate cu funcția actuală și cu dorința de a o menține și după alegeri.
Este destul de evident că dl Ciolacu nu arde de dorință de a candida. Și are toate motivele să se îndoiască. Mircea Geoană îi va roade masiv din bazinul electoral pe care putea conta în mod normal un președinte PSD, iar în turul al doilea îl așteaptă eterna poveste a PSD la prezidențiale: nu au de unde să mai capteze voturi în fața taberei anti-PSD.
Candidatura comună a PSD –PNL era nu numai greu de obținut, dar după cum s-a văzut la București deja, nu îl ajuta cine știe ce, pentru că nucleul liberal nu poate fi obligat să voteze un pesedist.
Iar soarta președinților PSD care pierd alegerile îi e bine cunoscută dlui Ciolacu. Întrebarea este cum va scăpa de presiunea partidului care îl împinge să candideze.
Dacă experimentul candidatului comun la București nu era un fiasco, putea spera să îl repete la prezidențiale. Așa însă, va fi foarte greu să îl revitalizeze. Nici vria anticipată în care au intrat AUR și George Simion nu ajută.
Așadar, în linii mari, startul prezidențialelor e conturat. Întrebarea care mai rămâne este dacă și cum va reuși Marcel Ciolacu să evite ruleta rusească a prezidențialelor după ce partidul i-a pus pistolul pe masă.