Alianţa de stânga a obținut, duminică, cele mai multe voturi în al doilea tur de scrutin al alegerilor parlamentare anticipate din Franţa, zdruncinând coaliţia de centru a preşedintelui Emmanuel Macron şi lăsând Franța mai divizată politic ca oricând în ultimele decenii.
„Verdictul dat de poporul francez trebuie să fie devastator, într-o anumită măsură, pentru un președinte care, devenind în 2022 primul din ultimele două decenii care a obținut un al doilea mandat, părea să fie convins că îndrăzneala sa, puterea sa de seducție și exhibiționismul său cameleonic îl vor scoate din orice încurcătură politică”, scrie Jamil Anderlini, redactorul-șef al publicației Politico Europe, într-o analiză dedicată președintelui francez.
Anderlini l-a însoțit pe Macron în China în aprilie anul trecut într-o vizită oficială de stat, ocazie cu care a discutat cu unii membri ai delegației oficiale, cu promisiunea că nu vor fi numiți public, despre președinte și personalitatea sa.
Decizia șocantă de luna trecută a lui Macron, după înfrângerea zdrobitoare la alegerile pentru Parlamentul European, de a convoca alegeri anticipate, bazată „aproape în întregime pe propriile sfaturi”, întărește imaginea pe care și-a făcut-o despre președinte în China, susține Anderlini.
„Macron nu ascultă pe nimeni. Și urăște cu adevărat să piardă", i-a spus unul dintre cei mai apropiați consilieri ai săi în timpul călătoriei de anul trecut.
„Este marele seducător, vrea să seducă pe toată lumea. Dar o mare parte din Franța îl urăște personal și violent... este prea tânăr, prea frumos și prea strălucitor pentru mulți francezi – și este în ADN-ul nostru să vrem să ne decapităm liderul", a adăugat un alt membru din cercul intim al lui Macron.
„Are cu adevărat o nevoie profundă să fie iubit", i-a spus altul.
Anderlini își exprimă în rândurile următoare fascinația pentru Macron: „Președintele francez este cu adevărat un personaj captivant – și nu doar pentru pasionații de politică. Un prieten psihiatru al meu este la fel de obsedat de omul pe care consilierii și responsabilii de relații publice îl descriu ca fiind stăpân al pensée complexe – cu alte cuvinte, o minte complexă. (...) În persoană, Macron este fermecător într-un fel magnetic – un om de statură mică, frumos, cu mâini neobișnuit de mari și o privire pătrunzătoare”.
„Paradoxul macronian”
Mai departe, jurnalistul vorbește despre „paradoxul macronian” al unui președinte care emană simultan „imaginea unui om de stat global cu o viziune grandioasă și pe cea a unui cățeluș dornic de iubire”.
„Este un om cu un ego interstelar care este profund nesigur; o persoană amabilă, fermecătoare și caldă, dar care are aproape zero prieteni; un politician care nu poate stabili conexiuni sau relaționa cu publicul francez”, continuă Anderlini.
Faptul că este „un ciudat, văzut ca fiind arogant, elitist, greu de înțeles și un străin pentru francezi”, în opinia unui coleg expert al lui Anderlini, ar fi motivul pentru care poporul francez îl urăște atât de mult.
„Pare într-un fel mai puțin uman, puțin prea perfect, ca un robot umanoid care greșește puțin partea umană - un concept cunoscut în robotică și animație computerizată sub numele de ‘valea înspăimântătoare’, pentru disconfortul și chiar revolta pe care le provoacă în privitor”, se arată în analiza POLITICO.
Totul este teatral, iar „psihologia din spatele acestui comportament este fascinantă și tulburătoare”, i-a mărturisit lui Anderlini prietenul său psihiatru.
Un elev entuziast de teatru care încearcă să-și impresioneze profesoara
Pe parcursul vizitei în China, jurnalistul a remarcat un soldat înalt care îl însoțea pe Macron peste tot, despre care a aflat apoi că este responsabil de garderoba vastă a președintelui și cară numeroasele schimburi ale acestuia. Pe parcursul zborului de trei ore dintre Beijing și Guangzhou, Macron s-a schimbat de trei ori.
„Ca un elev entuziast de teatru care încearcă s-o impresioneze pe frumoasa sa profesoară de dramă, schimbările de costum între scene erau însoțite de modificări în comportament, stil retoric și limbajul trupului.
De la o recepție mai formală cu comunitatea franceză din Beijing, la un eveniment relaxat într-o galerie de artă, până la vizitarea unui campus universitar în sudul Chinei, unde a fost întâmpinat ca un star rock (‘Este uimitor cât de mult îl iubesc; în zilele noastre nu ar putea păși pe un campus francez’, mi-a spus cineva din delegația lui), Macron a jucat un rol diferit în fiecare dintre aceste contexte”, povestește Anderlini.
Eșecul „ofensivei farmecului”
Cu ocazia unei ceremonii formale cu liderul chinez Xi Jinping în Marea Sală a Poporului din Piața Tiananmen din Beijing, discursul lui Macron a fost de trei ori mai lung decât cel al lui Xi, o încălcare de protocol de neiertat în China.
„Macron nu te va lăsa să pleci dintr-o întâlnire până nu este convins că te-a convins, că l-a convins pe cel căruia îi vorbește”, i-a spus lui Anderlini un membru al cercului interior al președintelui.
Problema este că această insistență poate să se întoarcă ușor împotriva sa.
Un alt exemplu este relația cu fostul președinte al Statelor Unite, Donald Trump, în cazul căruia încercarea de a folosi o „ofensivă a farmecului” a eșuat.
În mod similar, în timp ce Europa se pregătea pentru invazia Rusiei în Ucraina în 2022, Macron a crezut că îl va putea convinge pe Vladimir Putin să renunțe la planurile sale. În schimb, „a fost tratat cu o respingere umilitoare la capătul unei mese extraordinar de lungi”, amintește Anderlini.
Un lucru care l-a frapat pe acesta în China este felul în care Macron părea să improvizeze, fără ajutor de la persoane cu cunoștințe profunde și expertiză despre China lui Xi Jinping, în timp ce un mult mai bine pregătit Xi a exploatat „narcisismul strategic” al lui Macron pentru a obține tot felul de concesii retorice, inclusiv pe tema Taiwanului.
„Aceleași defecte de caracter pe care le-am observat de aproape în China l-au condus pe Macron și națiunea franceză în acest moment critic.
Închis într-o mică camarilă de yesmeni, el a luat decizia fatală de a convoca alegeri anticipate fără să consulte pe nimeni în afară de el însuși, un alt pariu îndrăzneț potrivit rolului său visat de președinte temerar și erou al Franței.
În acest proces, a împins electoratul francez înveninat spre extrema dreaptă și extrema stângă. Chiar dacă va reuși să formeze un guvern funcțional în zilele și săptămânile următoare, a lăsat politica franceză profund divizată”, concluzionează Anderlini.
C.S.