Desprins parcă dintr-o scenă din Moromeții, titlul vine să tragă un semnal de alarmă asupra ipocriziei clasei politice românești.
De abia ce tuturor ne-a trecut glonțul pe la ureche la recent încheiatele alegeri și iată că șmecherașii din politică răsuflă ușurați, se întorc pe călcâie, își îndreaptă puțin cravata și se năpustesc cu nesaț pe populație.
În lupta cu un deficit real de aproape 10% din PIB, toți fanarioții politicii românești sunt cu foarfeca în mână: tăiem salarii, tăiem posturi, tăiem indemnizații, sporuri, tichete de masă, vacanţă și câte și mai câte nimicuri care lovesc masa largă a votanților care nu au lăsat România în derivă și au menținut-o pe traiectoria europeană.
Prim-balerinul dansului politic, șeful PSD, Sorin Grindeanu, face piruete de guvernare de parcă nu rotativa lor ne-a adus în halul ăsta cu deficitele structurale! Cine e noul Grindeanu? Nu vă bateți capul, e același care și-a luat sărutul de învestire ca premier de la tătucul Dragnea, același care a păstorit Ordonanța 13 și tot cel care zboară cu jeturile Nordis la plăceri pe care niciunul din cei puși să plătească acum nu și le permite.
- Bolojan, despre deficit: Suntem ca o familie care are 5.700 de lei venit pe lună și cheltuie mulți ani 7.200 de lei
- România cere amânarea jalonului PNRR pentru salarizarea unitară, din cauza deficitului bugetar
De la PNL se avântă în luptă, cu sprânceana încruntată, limbajul de lemn și pasul apăsat, Ilie Bolojan, nimeni altul decât cel care taie în stânga și în dreapta, ca un secretar de partid de pe vremea comuniștilor.
Știu că emoția momentului girează un astfel de personaj, dar cuvântul de ordine în eficientizarea unei economii nu e nicidecum tăierea, ci organizarea.
Nu eu am adus sinecurile în administrația publică, nu eu am fraierit sistemul și nici nu am tras chiulul. La o reorganizare marca Bolojan, cu examene ”pe bune”, în sistem vor rămâne tot pilele lor, pentru că majoritatea celor din conducerile instituțiilor publice sunt numiți politic și astfel își vor proteja toată încrengătura de partid vârâtă pe ușa din dos în administrație.
Ca o floare de primăvară, apare în peisaj și USR-ul, monumentul ipocriziei politice românești, condus de bravul saxon Dominic Fritz, cel care, până mai ieri, se îmbujora la apariția colegei Lasconi pe scenele electorale, iar acum ne predă o lecție de germană și ne arată că anumite sporuri sunt ridicole și trebuie tăiate.
Ce nu știe ”timișoreanul” nostru e că aceste sporuri au fost inventate, unele având pe bună dreptate denumiri ridicole, pentru a menține un nivel de salarizare decent în administrația publică. Pentru a se asigura un nivel rezonabil de salarizare a funcționarilor, era firesc sporurile respective să fie introduse în salariul de bază și nu tăiate.
Peste toată hărmălaia, apare gingașul Claudiu Năsui, cel a cărui prestație șovăitoare a făcut praf economia României atunci când a tras plângând de pulpana lui Dacian Cioloș, implorându-l să-i dea și lui o jucărie (Ministerul Economiei) că și el a strigat prin piețe ”fără corupție”.
Pe cât de mic și neîmplinit profesional, pe atât de hotărât să nimicească cercetarea românească. Prietenul nostru face liste cu păienjenișul cercetării românești în speranța că ajunge iar la butoane și va aduce iar statutul de cercetător la nivelul epurărilor comuniste împotriva intelectualității.
Și ca să ajungem la subiectul propus, tăierea sporurilor de doctorat, acest demers este unul foarte periculos pentru că dă un semnal cât se poate de prost în competiția pentru o pregătire cât mai bună a specialiștilor.
Aici nu vorbim de comenzile date tot de emanații politici, să se pricopsească și ei cu un titlu de noblețe științifică, ci de majoritatea celor care au stat prin biblioteci sau laboratoare și nu prin ședințe de partid și jocuri de table pe plajele din Monte Carlo sau mâncând semințe pe la competițiile de Formula 1.
Cu ce am greșit noi că, prin eforturile făcute, ne-am ridicat nivelul de cunoaștere, am reprezentat țara în manifestări științifice de prestigiu internațional și am ales să ne întoarcem și să ne integrăm în sisteme de educație, de cercetare, administrative și economice, doar pentru a da înapoi din surplusul de cunoștințe acumulat de la dascălii noștri?
România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană la finanțarea cercetării, nici măcar 0,5% din PIB, într-o competiție în care SUA alocă 2,5% din cel mai puternic PIB din lume, China - 4,5%, nu mai vorbesc de Coreea de Sud (a ajuns și la 7% la un moment dat) sau Japonia.
România bătătorește de ani buni ultimul loc în clasamentul inovării la nivelul UE tocmai din pricina subfinanțării cercetării și educației.
România a reușit să absoarbă doar 1% din fondurile Horizon, programul cadru de cercetare al Uniunii Europene de aproximativ 100 de miliarde de euro.
România este pe ultimul loc în UE la numărul de posesori ai titlului de doctor la mia de locuitori, unde statistic intră și doctoratele politicienilor luate la comandă.
Toți politicienii vorbesc de Inteligență Artificială, a 4-a Revoluție Industrială, nanotehnologii, digitalizare, dar sunt cuvinte goale, al căror înțeles nu-l cunosc. Cu cine vreți să ne batem pe scenele competiției internaționale de cunoaștere, cu Ciucă, cu Ponta, cu Dăncilă și mulți alții de teapa lor?
Nu, trebuie să ne batem cu minți luminate, cu oameni sârguincioși, care uită de ei și își bat capul prin laboratoare, biblioteci și experimente, și nu se lasă până nu găsesc soluția la o problemă care i-a măcinat ani de zile. Și toate astea pentru un spor ridicol de 500 de lei pe lună, adăugat la un salariu insignifiant în comparație cu nivelul salariilor din cercetare în țările cu economii competitive la nivel mondial.
Domnilor politicieni, ați rezolvat gap-ul de încasare la TVA, ați rezolvat problema pensiilor speciale, ați ieșit din toate consiliile de administrație de unde săltați o poală de bani, ați rezolvat problema guvernanței corporatiste în întreprinderile de stat, ați imputat conducerii ASF pagubele aduse din falimentul societăților fantomă de asigurări?
Rezolvați problemele reale care generează deficit și vă promit că voi veni lunar la poarta Guvernului, de bună voie și nesilit de nimeni, și-mi voi băga singur indemnizația de doctorat în cutia milei guvernamentale, asigurându-vă astfel o masă de prânz obișnuită la restaurantele de lux pe care le frecventați. Eu nu am nevoie de astfel de festinuri, de 500 de lei îmi cumpăr o carte din care mă hrănesc o lună.
Spor la tăieri de fațadă, AUR atât așteaptă!