În pofida tensiunilor create de proasta administrare e demersului și a comunicării, reforma pensiilor este, cel puțin de datele de acum, principial corectă.
Principiul este prioritizarea, cu adevărat, a contribuției, valoare și stagiu de cotizare. Este corect fără fisură ca un om care a contribuit neîntrerupt ani mulți, peste 30, să aibă pensie substanțial mai mare decât cei care au beneficiat de tot felul de scutiri, asimilări, anticipări etc.
Și da, cunosc personal pensionari care după mulți ani de cotizare au ajuns cu această reformă la salturi importante, unele chiar remarcabile, ale pensiilor strict contributive. De exemplu, de la 2.000 la 4.000 de lei, de la 6.000 de la 10 mii de lei, de la 3.700 la 4.600 de lei.
Că stagiile mici sau incomplete de cotizare au adus majorări infime sau chiar deloc nu e o nedreptate.
Deși nu întotdeauna aceste stagii mici sunt imputabile pensionarului. Anii '90 au fost tulburi, de multe ori, pensionarea anticipată sau munca la negru erau singurele alternative la șomaj și foame.
Dar legiferarea trebuie să urmeze principii și să dea o direcție. Iar direcția corectă, singura care poate garanta că sistemul de pensii nu se va prăbuși și baza de colectare va crește, este premierea contribuției constante.
Lăcomia electorală și puțina pricepere strică o inițiativă principial corectă
Lăcomia electorală a făcut, după cum am arătat deja, ca așteptările pensionarilor să fie amplificate nerealist, astfel încât oamenii, mai ales cei cu mai puțină carte și mai mare permeabilitate la manipulare, să creadă că recalcularea va însemna automat majorare și belșug pentru toată lumea.
Dacă efortul nu ar fi fost colorarea în roz a viitorului, toți comunicatorii pe tema acestei legi ar fi explicat că vor exista și pensii care vor scădea sau vor crește infim, care anume, că nicio pensie în plată nu va scădea indiferent ce va rezulta din recalculare pentru că nu permite Constituția.
Constant și cât mai pe înțeles, astfel încât oamenii să știe exact la ce să se aștepte și să nu fie în pragul apoplexiei la citirea deciziei care le stabilea o pensie substanțial mai mică decât cea în plată.
Dar adevărul ar fi stricat propaganda electorală.
Nu au fost anticipate efecte colaterale cu adevărat problematice. Și este vorba, în primul rând, despre cei care au lucrat în condiţii deosebit de grele.
Aceste pensii recalculate au scăzut masiv, în principal pentru că stagiile de cotizare sunt prin lege mai mici. De ce sunt mai mici e de înțeles. Nu cred că în mina de uraniu, de exemplu, poți munci 35 de ani fără boli care să îți ia de facto dreptul la pensie.
Dacă în cazul celor în plată ele rămân la fel, în cazul celor care urmează să se pensioneze este încălcat exact principiul: la muncă și contribuție egală, pensie egală.
În plus, este în discuție principiul constituțional al predictibilității legii. Poate că unii dintre cei care au optat pentru aceste munci grele au făcut-o și în perspectiva pensiilor pe care nu le vor mai primi.
Apoi, a început recalcularea recalculării. Decizii cerute înapoi, decizii oprite la poștă, 5.000 doar în Alba, erori factuale care au provocat scăderi greșite (ani de muncă și venituri lipsă, activitatea greșit încadrată), o brambureală care dă impresia de amatorism și nu face decât să genereze neîncredere chiar în cazul pensiilor corect calculate.
Sunt doar 1.090 din 4,6 milioane, spune președintele Casei de Pensii. Dar, pe de-o parte, fiecare dintre aceste decizii greșite înseamnă un pensionar căruia i-a stat inima în loc și care apoi a fost pus pe drumuri și la cozi.
Pe de altă parte, nu știm câte sunt cu adevărat greșite, având în vedere că mulți dintre pensionari nu au cum să ajungă la Casa de Pensii și nici pe cine să trimită.
Plus patinajul populist. Creșterea până la 3.000 de lei a plafonului până la care pensiile nu sunt impozitate nu a fost gândită de la început. A fost corectarea unei erori sau ridicarea plafonului este o concesie populistă ca să mai atenueze scandalul electoral?
Și acesta e doar primul episod. Urmează legea salarizării bugetarilor, infinit mai complicată. Frisonul este că oamenii aceștia la putere, și când vor să facă bine, se împiedică în șireturile prost legate.