În timp ce zeci de mii de bucureșteni dârdâiau de frig și așteptau neîmbăiați să vină apa caldă, ministrul Energiei, domnul Virgil Popescu (PNL), făcea joi seară o declarație cu schepsis:
„Sincer să fiu, îmi pare rău de acest lucru, îmi pare rău că Termoenergetica nu reuşeşte să rezolve problema ţevilor sparte. Că e o problemă de ţevi sparte până la urmă, că nu s-au făcut investiţii”.
Nu vi se pare că sună ca o atenționare? Ceva, ca să știe toată țara că ministrul Energiei n-are nici în clin, nici în mânecă cu frigul bucureștenilor. Singurii vinovați sunt cei de la Termoenergetica, incapabili să cârpească niște nenorocite de țevi sparte.
Tot ce poate face ministrul este să verse câteva lacrimi de crocodil, la oră de vârf, ca să nu-i iasă vorbe că nu se implică. Dimpotrivă, să știe lumea că îi pare rău. Vai-vai-vai!
Regret, dar domnul ministru ori n-a înțeles despre ce este vorba, ori se face că nu pricepe. Tertium non datur.
Nu e deloc greu de priceput. Cei de la Termoenergetica au scris zile în șir pe site-ul lor exact ce n-a priceput cel care nu înțelege ceea ce ar fi trebuit să știe: „lipsă parametri”. Adică nici vorbă de țevi sparte. Asta era cu alte ocazii, când site-ul evidenția avarii în rețea. De rândul acesta, diagnosticul spunea altceva: au lipsit parametrii, adică agentul termic. Scurt.
Nu se plângea nimeni de țevi, se plângeau toți că apa nu vine caldă, iar caloriferele sunt reci. Logica spune că, dacă vine berechet apă rece pe ambele conducte, înseamnă că toate țevile sunt OK. Numai energia lipsește, stimate domnule ministru al Energiei.
Se vede și din avion că, în acest caz, problema nu este de mentenanță a rețelei, ci una despre care Ministerul Energiei nu poate pretinde că nu-l privește chiar deloc.
Asta n-a înțeles domnul ministru Virgil Popescu sau, mai exact, a preferat să nu înțeleagă. Ca urmare, tot domnia sa a insistat, punctând din nou, cu subiect și predicat, cam pe unde ar trebui căutați responsabilii vinovați:
„Ce se întâmplă la Primăria Generală, ce se întâmplă la Consiliul General, ce se întâmplă la Termoenergetica în general, mie mi-e greu să înţeleg”.
Observați cu cât dispreț vorbește domnul ministru, când se referă la Primărie, la Consiliul General și la CM Termoenergetica, spunând „mi-e greu să-i înțeleg”. Adică, dacă nici el, ministrul, omul care întruchipează chintesența filosofiei energetice, nu-i înțelege, atunci înseamnă că cei implicați direct dau în gropi de proști ce sunt.
În opinia mea, chiar dacă Termoenergetica nu este în subordonarea Ministerului Energiei, un demnitar de asemenea rang nu se poate mulțumi doar cu declarația că „îi pare rău” și cu câteva lacrimi de crododil, stropite în direct. Este foarte puțin, mai nimic, stimabile!
Înaltul demnitar ar trebui să aibă viziune și să fie documentat corect, atunci când ia cuvântul, nu să vorbească dintr-o lume paralelă, unde s-a situat nesilit de nimeni, plângându-se că îi vine greu să înțeleagă de ce nu s-au reparat niște biete țevi.
Dacă s-ar fi documentat, cu siguranță ar fi știut ce spuneam la început, adică faptul că nu țevile sparte au fost cauza pentru care bucureștenilor le-a lipsit căldura la acest început de an, ci lipsa agentului termic.
De rândul acesta, țevile erau funcționale, domnule ministru, la robinet curgea apă cu presiune normală. Dar nu curgea caldă, ci rece.
Când se sparg țevile, nu curge apă deloc. Deduc că ministrul ori mințea cu nonșalanță la televiziune, ori nu era pe fază, nu cunoștea situația și vorbea la întâmplare, pe principiul „poate prinde”.
N-a prins. Adevărul s-a observat ușor, apa curgea tot rece, și pe conductele celei calde. Termoenergetica avea dreptate, nu țevile au fost cauza recentei întreruperi a căldurii în Capitală, ci lipsa agentului termic. Iar noi, cei care plătim impozite și taxe pentru ca, din banii noștri, să obținem servicii, suntem nu numai lipsiți de ele, dar și mințiți.
După câteva zile bune de așteptare, situația s-a remediat oarecum, caloriferele s-au încălzit, (puțin, ca pe vremea lui nea Nicu!), apa a venit călduță la robinet (tot modest), iar evenimentul pare să treacă în uitare.
Poate întâmplarea ar fi meritat uitată, dacă n-ar exista fenomenul Covid-19. Mă întreb: este adevărat că spălatul pe mâini te ferește de infecție sau a fost o glumă a specialiștilor? Personal am încredere în prima alternativă care însă sugerează că, dintre bucureștenii molipsiți sau spitalizați în ultimele zile, unii își datorează soarta lipsei de apă caldă. Este corect sau greșesc, stimate domnule ministru al Sănătății?
Iar, dacă este corect, cine trebuie să-l îndemne pe ministrul Energiei în a-și repara greșeala și a o corecta, tot la televizor și tot în direct? Nu cumva vreun coleg din Guvern, de exemplu, titularul Sănătății, nu cumva chiar șeful Executivului?
Pretind că aș cunoaște psihologia telespectatorului. Dacă acesta a observat neconcordanța dintre declarația ministrului și realitate, nu se va mulțumi să-și spună că a mințit demnitarul. Va generaliza rapid și va rosti: ăștia mint!
„Ăștia”, adică toți. În primul rând, Guvernul, care tolerează asemenea caz, apoi coaliția, partidele, polititicienii, parlamentarii, toată clasa politică, toți sunt implicați în minciuni. Nu este pentru prima oară, când telespectatorul ascultă cai verzi pe pereți, ieșiți din gura unui politician.
Ceea ce a făcut un membru al Guvernului, denaturând cauzele ne-furnizării agentului termic în București timp de o săptămână, nu este o snoavă. Este un fake news, este o dezinformare conștientă, care produce cu siguranță victime, chiar dacă nu ne pricepem noi să le identificăm și să stabilim cine a ajuns la spital pentru că nu s-a spălat și cine din alte cauze.
Exagerez? Dacă exagerez eu, asta ar însemna un vot de blam la adresa celor mai autorizați experți ai lumii, care insistă într-un glas susținând că igiena este al doilea mijloc de protecție antivirus, după vaccin.
Dacă nu exagerez, atunci domnul ministru al Energiei are datoria să îndrepte răul cu mâna lui, să admită că ne-a servit brașoave, să cerceteze adevărata cauză a frigului pe care l-am îndurat după Anul Nou și să explice – tot televizat – situația reală, pentru care nu am avut apă caldă și încălzire vreme de aproape o săptămână.
Ar fi elegant, dar mă îndoiesc că domnia sa ar proceda așa, după cum mă îndoiesc că l-ar trage de mânecă vreun coleg din Guvern, că l-ar îndemna prim-ministrul, că i-ar cere partidul, Parlamentul sau altcineva, interesat de buna reputație a instituției pe care o reprezintă.
Mă tem că toți aceștia s-ar face că plouă, ceea ce totuși n-a fi răul cel mai mare. Răul cel mare mi se pare a fi un nou precedent creat, parcă anume pentru ca telespectatorul să trimită în derizoriu întreaga clasă politică, rostind iarăși aceeași sentință: ăștia mint!