Până la sfârșitul lunii mai 2021, numai 2,1 % dintre africani au primit cel puțin o doză de vaccin împotriva COVID-19. Trebuie să eliminăm decalajul în materie de vaccinare dintre economiile avansate și țările în curs de dezvoltare pentru a evita ceea ce Tedros Ghebreyesus, șeful Organizației Mondiale a Sănătății, a numit „apartheidul vaccinării”. Acest lucru este atât corect din punct de vedere moral, cât și în interesul tuturor.
Prin urmare, avem nevoie de acțiuni multilaterale la nivel mondial pentru a spori producția de vaccinuri și a accelera punerea la dispoziție a acestora în întreaga lume. Aceasta este calea pe care UE a ales-o încă de la începutul pandemiei. În prezent, aceasta este calea definită și de liderii G20 cu ocazia Summitului mondial în domeniul sănătății de la Roma din 21 mai.
Pandemia ucide în continuare mii de oameni în fiecare zi și, în ritmul actual, vaccinarea populației din întreaga lume nu va fi posibilă înainte de 2023. Cu toate acestea, singura modalitate de a pune capăt pandemiei este vaccinarea pe scară largă a populației mondiale; în caz contrar, înmulțirea variantelor riscă să compromită eficacitatea vaccinurilor existente.
Vaccinarea este, de asemenea, o condiție prealabilă pentru ridicarea restricțiilor care frânează economiile și libertățile noastre. Aceste restricții penalizează întreaga lume, dar afectează și mai mult țările în curs de dezvoltare. Țările avansate se pot baza într-o mai mare măsură pe mecanisme sociale și pârghii de politică economică pentru a limita impactul pandemiei asupra cetățenilor lor.
Dacă decalajul în materie de vaccinare persistă, acesta riscă să inverseze tendința din ultimele decenii de scădere a sărăciei și a inegalităților la nivel mondial. O astfel de dinamică negativă ar frâna activitatea economică și ar spori tensiunile geopolitice.
Costul inacțiunii ar fi cu siguranță mult mai mare pentru economiile avansate decât sumele pe care ar trebui să le cheltuim în mod colectiv pentru a contribui la vaccinarea întregii lumi. Prin urmare, UE salută planul în valoare de 50 de miliarde USD propus de Fondul Monetar Internațional pentru a putea vaccina 40 % din populația lumii în 2021 și 60 % până la jumătatea anului 2022.
Pentru a atinge acest obiectiv, avem nevoie de o acțiune multilaterală coordonată îndeaproape. Trebuie să rezistăm amenințărilor reprezentate de „diplomația vaccinurilor”, prin care furnizarea de vaccinuri este corelată cu obiective politice, și de „naționalismul vaccinurilor”, prin care statele rezervă vaccinurile pentru propriile nevoi.
Spre deosebire de alții, UE a respins ambele abordări încă de la începutul pandemiei. Până în prezent, am fost singurul actor mondial care își vaccinează propria populație, exportând, în același timp, volume mari de vaccinuri și contribuind substanțial la punerea la dispoziție a vaccinurilor în țările cu venituri reduse. Europenii pot fi mândri de această performanță.
În 2020, UE a sprijinit cercetarea și dezvoltarea de vaccinuri pe scară largă și a contribuit în mod semnificativ la noua generație de vaccinuri de tip ARNm. UE a devenit apoi un producător major de vaccinuri împotriva COVID-19, fabricând aproximativ 40 % din dozele utilizate până în prezent la nivel mondial, potrivit OMS. De asemenea, UE a exportat 240 de milioane de doze în 90 de țări, cifră aproape egală cu numărul vaccinurilor utilizate în UE.
UE, împreună cu statele sale membre și cu instituțiile financiare – ceea ce numim „Echipa Europa” – donează vaccinuri și vecinilor aflați în dificultate, în special celor din Balcanii de Vest. Aceasta își propune să doneze cel puțin 100 de milioane de doze suplimentare țărilor cu venituri mici și medii înainte de sfârșitul anului 2021, astfel cum s-a convenit în cadrul ultimului Consiliu European.
Mobilizând suma de 2,8 miliarde EUR, Echipa Europa a fost, de asemenea, principalul contribuitor la mecanismul COVAX, care permite țărilor mai sărace să aibă acces la vaccinuri; aproximativ o treime din toate dozele din cadrul mecanismului COVAX livrate până în prezent au fost finanțate de UE. Totuși, acest efort nu este încă nici pe departe suficient pentru a preveni accentuarea decalajului în materie de vaccinare.
Pentru a elimina acest decalaj, țările care dispun de cunoștințele și mijloacele necesare ar trebui să își sporească capacitățile de producție, astfel încât să își poată vaccina propriile populații și, în același timp, să poată exporta mai multe vaccinuri, asemenea Uniunii Europene.
În cooperare cu producătorii de vaccinuri, depunem eforturi pentru a spori capacitățile UE de producție de vaccinuri la peste 3 miliarde de doze pe an până la sfârșitul anului 2021. Partenerii noștri industriali europeni s-au angajat să livreze 1,3 miliarde de doze de vaccinuri înainte de sfârșitul anului 2021 țărilor cu venituri mici, fără scop lucrativ, și țărilor cu venituri medii, la prețuri reduse. De asemenea, aceștia s-au angajat să furnizeze, în plus, peste 1,3 miliarde de doze pentru 2022, multe dintre acestea urmând a fi furnizate prin intermediul COVAX.
Toate țările trebuie să evite măsurile restrictive care afectează lanțurile de aprovizionare cu vaccinuri. De asemenea, trebuie să facilităm transferul de cunoștințe și tehnologie, astfel încât vaccinurile să poată fi produse de un număr mai mare de țări. În ceea ce ne privește, încurajăm ferm producătorii europeni în această direcție, în special în Africa.
La 18 mai, am participat la reuniunea la nivel înalt de la Paris privind sprijinul financiar pentru Africa, în cadrul căreia liderii acestui continent au subliniat că Africa importă 99% din vaccinurile sale. Această situație trebuie să se schimbe. Echipa Europa lansează o inițiativă în acest sens – susținută de o finanțare de 1 miliard EUR de la bugetul UE și de la instituțiile financiare europene de dezvoltare – cu parteneri africani pentru a stimula capacitatea de producție a vaccinurilor, a medicamentelor și a tehnologiilor medicale în Africa.
Acordarea de licențe voluntare este modalitatea privilegiată de asigurare a unui astfel de transfer de tehnologie și de know-how. Dacă aceasta se dovedește a fi insuficientă, actualul Acord TRIPS și Declarația de la Doha din 2001 prevăd deja posibilitatea acordării de licențe obligatorii. Potrivit unor țări, utilizarea acestor flexibilități este totuși prea dificilă și lentă. Pentru a accelera aceste transferuri de tehnologie, UE va prezenta o nouă propunere în cadrul OMC până la începutul lunii iunie.
Pandemia de COVID-19 ne-a amintit că sănătatea este un bun public global. Acțiunea noastră comună la nivel mondial privind vaccinarea împotriva COVID-19 pentru a elimina decalajul în materie de vaccinare trebuie să reprezinte primul pas către o veritabilă cooperare mondială în domeniul sănătății, astfel cum se prevede în Declarația de la Roma, adoptată recent la Summitul mondial în domeniul sănătății.
Articol de opinie semnat de Josep Borrell – Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, vicepreședintele Comisiei Europene.