Pe cât de viteaz se dădea PSD înainte de congres, fălindu-se că va depune o moțiune menită să-i facă praf pe liberali, pe atât de confuz pare acum, când se comportă ca personajul care și-a pus singur o piuneză pe scaunul unde tocmai urmează să se așeze.
Ba că moțiunea se va dezbate imediat după congres, ba că în septembrie, ba că doar după decizia Curții, ba că înainte, dar nu se știe când. După ce vicepreședintele Lia Olguța Vasilescu tocmai explicase că „sunt foarte împărţiţi juriştii” și perspectiva duce spre mijlocul lui septembrie, iată-l miercuri pe proaspătul înscăunat Ciolacu anunțând oficial că „moțiunea de cenzură se va vota luni 31 august”.
Moțiunea de cenzură a PSD, pe muchie de cuțit. De ce sunt mai multe șanse să nu fie votată?
Nu e clar dacă se pronunța astfel în calitate de președinte al PSD sau de cel al Camerei Deputaților, dar în opinia mea a intrat perfect în rolul său de „tătuc”, dezavuat de el ieri, dar îndrăgit tot de el astăzi.
Altfel nu-i dădea peste nas Olguţei, contrazicând-o fără explicații și lăsând-o bouche–bée, adică pe românește, cu gura căscată.
Este discutabil dacă însuși PSD este interesat să-i „treacă” moțiunea
Cum poate moțiunea să pice fără să fie respinsă la vot. Opțiunile președintelui – Interviu
Dacă noul tătuc al PSD nu se răzgândește, înseamnă că data de 31 august a rămas bătută în cuie, luni după amiază se va vota moțiunea, dar este foarte neclar pe ce contează partidul acum, după congres, când situația pare mai încurcată decât înainte.
Are partidul vreun interes să-i „treacă” moțiunea? În opinia mea, n-are. Dimpotrivă, dacă astăzi moțiunea va trece, mâine PSD, prin recent înscăunatul Ciolacu, trebuie să explice opiniei publice ce urmează mai departe.
Mai mult decât atât, trebuie să-i prezinte soluții convingătoare președintelui Iohannis, al cărui cuvânt este hotărâtor, dar care și-a exprimat nu o dată neîncrederea în capacitatea PSD de a mai guverna țara. Experiența Ponta-Grindeanu-Tudose-Dăncilă a fost de ajuns.
N-ar fi suficient pentru ca PSD să înțeleagă că și-a epuizat toate șansele după ce le-a pierdut una câte una?
Se pare că nu, întrucât iată ce idee i-a mai încolțit în minte domnului Ciolacu, ca un fel de plan B, pentru cazul când nu-i reușește strategia cu moțiunea, respectiv planul A: „Este posibil să mai depunem o altă moțiune de cenzură dacă aceasta nu trece, pentru că în septembrie este o altă sesiune parlamentară” – Sunt chiar cuvintele domniei sale.
Să gândim logic: dacă moțiunea PSD va cădea luni seara la vot, o altă moțiune, depusă peste câteva zile, va avea oare mai multe șanse de reușită decât prima? Ce altceva poate scrie același PSD despre același PNL și despre aceeași guvernare, decât mereu aceleași ocări, izvorâte nu dintr-o gândire logică, nu din argumente menite să combată ideile advesarului sau principiile lui, ci doar din dorința de a se exprima încă o dată în același stil caragialesc lipsit de idei, dar cu impact public: „ba p-a mă-tii!”.
Înainte de moțiune, Orban „simte” ce vrea PSD, iar Ciolacu e sigur că va trece
Împăratul e gol
Și atunci ce motive ar avea votanții să nu doboare o a doua moțiune, una fără alt conținut și fără alt scop, decât exact cele cuprinse în cea dintâi?
Nu trebuie să fii cine știe ce priceput într-ale politicii, ca să observi că nici actuala moțiune și nici eventuala viitoare moțiune din septembrie n-au obiect.
Căci scopul unei moțiuni nu este numai de a demite guvernul existent, ci de a inscăuna altă guvernare, mai capabiă, mai reprezentativă și mai respectată de electorat decât cea actuală.
Ciolacu anunță cine ar putea fi premierul PSD, dacă trece moțiunea
PSD nu este în stare nici acum – așa cum n-a mai fost în stare nici altădată în ultimii ani – să arate că ar fi pregătit să preia guvernarea. Referirile repetate ale lui Ciolacu cu privire la un viitor premier, ținut la mare secret, dar pe care urmează să-l propună la Cotroceni, nu le iau în serios nici copiii. Afirmația doamnei Firea că PSD are „un nume de nerefuzat” rămâne tot o glumă, atâta timp cât nerefuzatul nume este păstrat la secret.
Și atunci din moțiunea sau din moțiunile de cenzură ale domnului Ciolacu nu mai rămâne pentru memoria opiniei publice decât acea superbă exclamație a unei copile din povestea lui Hans Christian Andersen: „Mamă, dar Împăratul e gol!”.
Vremea „tătucilor” a trecut, dar „tătucii” au rămas
Cât de gol este împăratul se vede și din vânzoleala tot mai mare mocnită în partid. Aritmetica de altădată, care prevestea destul de precis soarta moțiunilor, este mai confuză decât oricând.
Cel puțin trei parlamentari PSD au anunțat deja oficial că nu sprijină moțiunea și nu știe nimeni câți alții mai oscilează în continuare, neoficial.
Numeroșii primari declarați pe față că au abandonat PSD, plus alții care s-ar mai putea hotărî de acum încolo, trimit semnale, ca de turnesol. Devine tot mai limpede încotro bate vântul, iar îngrijorarea celor din teritoriu ajunge până la parlamentarii de la centru.
Nici pentru cei de aici nu pare tocmai înțelept să voteze pentru moțiunea comandanților, aflați pe o corabie în derivă și cu mare pericol de scufundare.
Oficial, ar susține-o PSD, ALDE și Pro România, dar nu știe nimeni câți vor mai asculta orbește de cei trei „tătuci”, la nici o săptămână după ce Ciolacu se lăudase în public că „vremea tătucilor a trecut”.
În acest context, mi se pare jalnică amenințarea noului secretar general Paul Stănescu, transmisă deja parlamentarilor PSD, cum că cine nu va vota moțiunea de cenzură va fi exclus din partid. Cine altul să-i excludă decât tătucu’? Ușor cu pianul pe scară, nea Stănescule!
Moțiune de dragul moțiunii
Indiferent de soarta moțiunii – eventual a moțiunilor – ele nu pot aduce vreun câștig PSD, atâta timp cât acesta nu are cum să preia guvernarea. Nici președintele Iohannis nu pare prea grăbit să i-o ofere, dar nici Ciolacu nu are vreo echipă guvernamentală sau soluții pentru a gestiona mai bine decât PNL atât evoluția pandemiei, cât și celelalte aspecte ale guvernării.
Cu cine să gestioneze PSD situația fără precedent în care ne aflăm? Cu o altă Viorica Dăncilă? Cu alt Tudose? Cu un Grindeanu redivivus? Are PSD vreun Deus ex Machina, ascuns prin sertarele sale și neobservat încă de nimeni? Congresul a confirmat recent cine este persoana cea mai înțeleaptă, mai potrivită și mai reprezentativă din întregul său activ, după ce Dragnea a dispărut, iar Dăncilă s-a retras cu sula-n coaste: persoana se numește Marcel Ciolacu.
Dar domnia sa nu pare să aibă vreun interes în succesul de luni al moțiunii. Dimpotrivă, l-ar avantaja ca moțiunea să cadă, iar el să se poziționeze într-un fel de previzionar, care știa dinainte acest rezultat și tocmai de aceea pregătise varianta B, respectiv moțiunea din septembrie.
Îl și văd explicând: „am avut dreptate când am spus că, dacă moțiunea nu va trece, vom pregăti alta în sepembrie!”. De ce în septembrie? Pentru că doar după alegerile locale se vor limpezi apele pentru dânsul personal. Dacă Firea va căștiga partida în București, atunci scaunul lui Ciolacu de la partid va fi în afară de orice altă amenințare.
Dar dacă Gabi Firea va pierde Primăria Capitalei, atunci în fața domnului Ciolacu va aparea cel mai temut competitor de prim rang la șefia PSD. Prim-vicepreședintele PSD are toate calitățile care îi lipsesc lui Ciolacu: inteligentă, charismatică, populară, experimentată, tupeistă, orator cu experiență, susținută mediatic într-o zonă din care provine, dar și de un soț bine cotat financiar și relațional.
Nu exclud ca, în capul domnului Ciolacu, să fi apărut un scenariu pentru cazul când Gabriela Firea va pierde Primăria Capitalei – foarte probabil de altfel. Doar oferindu-i ceva în loc ar putea dânsa să nu mai râvnească la scaunul de președinte al PSD, iar acel ceva ar putea fi exact scaunul de premier.
Este foarte probabil ca președitele Iohannis să nu cupleze cu asemenea idee, dar una este pentru Ciolacu actuala situație când nu știe să propună vreo alternativă la guvernare și altceva ar fi dacă alternativa propusă de el ar ajunge refuzată de președinte, dându-i prilejul să declanșeze un mare război antiprezidențial, suficient ca să-și ascundă sub acest pretext propria neputință.