Ilie Bolojan: „Analizând obiectiv fiecare instituție, cred că reducerea de personal excedentar ar fi o soluție bună. Pe de o parte, economia privată în aproape toate marile orașe unde sunt concentrate și instituțiile publice are un deficit de locuri de muncă și piața privată, în acest moment, ar putea prelua acești angajați.
Pe de altă parte, cheltuielile ar scădea. Nu în ultimul rând, în interiorul instituțiilor publice, competența, munca și o altă abordare în serviciul cetățenilor ar fi stimulate”.
Klaus Iohannis: “ultimul lucru pe care mi-l doresc acum în prag de sărbătoare este să-și facă românii griji că vor fi tăiate salariile sau că vor fi dați afara. Nu vor fi tăiate salariile și nu vor fi dați afară”.
Dacă cineva se întreba de ce liberalul cu cele mai spectaculoase rezultate de management în administrația locală este ținut într-un soi de exil la Bihor, spre norocul acestui județ, și nu are nicio șansă să devină premier, poate înțelege unul dintre motive dacă privește în oglindă cele două declarații citate mai sus.
Dl Bolojan este un liberal autentic, specie pe cale de dispariție de altfel, care aplică principii liberale în actul său de management. Mai mult, am remarcat că dl Bolojan nu crede în populism și așa a ridicat Oradea.
Nu a fost ușor politic să aplice principiul: cine nu își permite să întrețină o casă în centrul vechi trebuie să o vândă sau va acumula datorii până la nivelul confiscării.
Dar numai așa centrul vechi al orașului Oradea a devenit o bijuterie concurentă cu destinații europene consacrate. Dacă toată lumea era mângâiată pe cap, eram ca pe Lipscani. Le cădea orașul în cap la propriu.
La fel, dl Bolojan a ales să investească bani în modernizarea la nivel de top a sistemului de termoficare din Oradea în loc să îi îngroape în subvenții, pe care le-a menținut la un nivel foarte scăzut. Dar pentru că serviciile sunt acum foarte bune, numărul clienților sistemului crește an de an, ajungând la cel mai înalt nivel din țară.
Și ce să vezi? După ce oamenii au descoperit că beneficiile acestei intrasigențe sunt cu mult mai mari și solide decât ale populismului, l-au tot revotat. Au înțeles că e mai utilă undița decât firmitura de pește.
Unul dintre primele lucruri pe care le-a făcut la CJ Bihor a fost să înjumătățească numărul de salariați. Nu numai că nimic nu s-a prăbuşit, dar anul trecut Oradea a atras cele mai multe investiții la nivel național, iar Bihorul are cea mai mare creştere a cifrei de afaceri dintre primele zece cele mai puternice judeţe.
Una peste alta, Ilie Bolojan nu este perfect, nu a avut numai succese, despre propriile eșecuri vorbește deschis și cu autoironie. Dar este unul dintre puținii politicieni care a urmărit consecvent niște principii și a livrat rezultate concrete.
Dl Iohannis are un singur principiu – supremația binelui propriu, pe care premierul Ciucă i-l garantează la un nivel mai mult decât mulțumitor.
Dl Iohannis știe că orice tăiere ar fi operată în acest moment s-ar sparge în primul rand în capul premierului și ar antangoniza exact electoratul pe care PNL, ca adevărat partid de dreapta ce se află, se bate cu PSD.
Este exact motivul pentru care și dl Ciolacu vrea ca deciziile să fie luate acum, înainte să preia el funcția.
Cine să îi mai reprezinte și cui să îi mai pese de antreprenori în politica românească? Mizele sunt strict electorale, de cultivare a bugetarilor de lux, cei de la care ar fi mult de tăiat și numeric și salarial, și de pasare a responsabilității.
În plus, dl Iohannis nu vrea să fie împachetat el însuși în rând cu Traian Băsescu – tăietorul de salarii. Culmea e că dl Iohannis procedează, de fapt, fix că dl Băsescu, dar în alt episod.
Înainte de alegerile din 2008 parlamentul a decis, fără calcule, fără studiu de impact, majorarea cu 50% a salariilor profesorilor, împotriva voinței guvernului Tăriceanu.
Electoral, dar și pentru că avea războiul lui cu premierul de atunci, dl Băsescu a susținut cu tărie această măsură dementă în prag de criză, ba chiar a propus și alte asemenea măriri, pentru alte categorii.
Dl Iohannis a aruncat pisica la ministerul de Finanțe – PSD. Sigur că bugetul a fost conceput nerealist. A fost, probabil, mai mult decât prostie. A fost, probabil, de-a dreptul ticăloșie pentru a crea aparența încadrării în ținta de deficit.
Dar ministrul de Finanțe nu e singur pe lume. Viza finală pe buget aparține premierului, cu propriul aparat de consilieri. Iar înainte de intrarea în vigoare, bugetul se duce la Cotroceni, iar aparatul președintelui trebuie să-l analizeze în vederea promulgării.
Acum dl Iohannis vrea soluții „smart”, fără reduceri de personal și salarii în zona bugetară. Da, asta înseamnă să nu scazi salariile profesorilor și ale medicilor.
Dar imensul aparat al administrației centrale plătit regește cu sporuri și pentru că respiră? Dar aparatul atașat celor mai mulți secretari de stat post 1989? Dar ministere inutile și bugetofage, precum cel al Familiei?
Dl Iohannis nu vrea să audă de tăieri de cheltuieli ca nu cumva să se ajungă la cele cu închirierea avioanelor faronice cu escală la Sibiu ca Uber-ul?
Care ar fi soluțiile smart posibile dl președinte Iohannis nu spune, deși anunță că încă va avea un cuvânt de spus. Cuvântul cel mai potrivit ar fi iresponsabilitate. Pentru că nu există soluții magice, iar ceea ce nu se corectează acum va aduce mai târziu un dezastru, post electoral, ce-i drept.