N-au trecut două zile și generalul Ciucă a realizat cât de greu e să obțină voturile PSD și asta pentru că în același interval de timp și Marcel Ciolacu a înțeles cât de greu e să le dea.
Să formezi o majoritate împotriva alegătorilor e foarte greu și, de cele mai multe ori, nu rezistă prea mult.
Astfel, s-a ajuns în situația în care atât Iohannis, cât și Ciucă trebuie să se întoarcă spășiți la USR și să le ceară sprijinul. Dar nicio astfel de negociere nu va fi una ușoară.
“Echipa câștigătoare” din jurul lui Florin Cîțu pierde teren, iar, conform mai multor surse, propunerile lor pentru conducerea ministerelor nu au fost luate în seamă de premierul desemnat.
Dar de departe cea mai mare problemă e condiționarea susținerii de către PSD pentru un guvern minoritar până la 1 februarie, adică o perioadă de 100 de zile.
Și ce se va întâmpla atunci? PSD va depune o nouă moțiune de cenzură care are șansa să treacă, intrându-se în logica alegerilor anticipate sau se va ajunge la suspendarea președintelui. Adică România se va afla din nou într-o nouă criză politică, poate mai aspră ca asta.
Imaginea care nu-mi iese din cap și cred că descrie destul de bine ce se întâmplă acum în politica românească e jocul “Scaunele”, des întâlnit la grădiniță.
Pe o melodie aleasă de educatoare, copiii, cu unul mai mult decât numărul unor scaune așezate în cerc, se rotesc, iar când melodia se oprește, trebuie să se așeze. Cel care rămâne în picioare e scos din joc împreună cu un scaun.
Schema se repetă până când rămâne un singur competitor, respectiv câștigătorul jocului.
Confruntarea politică din România arată că nimeni nu prea vrea să-și asume guvernarea și administrarea pandemiei după o serie de eșecuri, iar liderii joacă “Scaunele”, fugind de responsabilitate.
Klaus Iohannis a pedepsit “crizatorii”, așa i-a numit pe cei din USR, pe care-i consideră vinovați de prăbușirea Guvernului Cîțu, deși șeful Executivului a demis fără consultarea aliaților un al doilea ministru userist, și s-a trezit într-o situație complicată.
Sociologul Barbu Mateescu spunea într-un comentariu că președintele e prins în capcana dintre suspendare și alegerile anticipate.
Și, într-adevăr, Iohannis a reușit în câteva săptămâni să creeze o largă majoritate care i se împotrivește.
Spre deosebire de cele două suspendări ale lui Traian Băsescu, de data aceasta, nici măcar toți cei din propriul partid nu-l mai susțin pe actualul președinte, ca să nu mai amintim de opinia publică.
În prezent, în societate, nu există niciun grup pe care Iohannis se poate baza.
Mai mult, după două zile de negocieri, Nicolae Ciucă, premierul desemnat de președinte, nu are o majoritate, conform mai multor surse politice.
“Cei de la USR și PSD trebuie să înțeleagă și să arate că pot lăsa deoparte interesele politice, măcar în această perioadă critică. L-am propus pe Nicolae Ciucă pentru formarea noului Guvern, am dovedit responsabilitate și dorința de a găsi soluții. În acest moment nu trebuie să fie vorba despre negocieri obscure sau despre persoane”, a scris, duminică, Florin Cîțu pe pagina sa de Facebook.
Ce trebuie înțeles din acest mesaj e semnalul pe care-l dă premierul demis, cum că PSD nu prea acceptă propunerile lui Nicolae Ciucă, iar în partid nu s-a ajuns la o decizie în ce privește susținerea în Parlament.
Bineînțeles, lucrurile se pot schimba, dar acum e sigur, în urma anunțului făcut de Cîțu și de blocarea negocierilor, că prețul cerut de social-democrați e piperat, incomparabil mai usturător decât “problemele” pe care le acuzau liberalii din partea “crizatorilor” din USR.
PSD, deși a câștigat alegerile și contrar declarațiilor politice, a mers pe o strategie prin care s-a extras din criza provocată de pandemie, mizând totul pe cartea câștigătoare a Opoziției.
De ce s-ar implica PSD să susțină o “cârpeală” cusută superficial de Klaus Iohannis?
Aici e și problema negocierilor. PNL și Iohannis nu prea au ce să le ofere social-democraților, pentru ca aceștia să fie dispuși să devină nepopulari, intrând la guvernare chiar și prin susținerea unui executiv minoritar.
Iohannis a repetat și acum greșeala pe care a făcut-o în decembrie, când trebuia să desemneze un premier de la PSD, partid care a câștigat alegerile.
Criza pandemică era atât de mare încât în câteva luni PSD s-ar fi prăbușit sub povara ei.
E adevărat că o astfel de decizie era împotriva așteptărilor de atunci ale oamenilor, sătui de PSD și care așteptau altceva. Dar ce-au primit? Aproape nimic.
E nedemocratic să nu respecți ca președinte rezultatul alegerilor. Și dacă pentru situația de atunci se pot găsi explicații, pentru cea de acum, nu.
Era o bună oportunitate ca acest “cartof fierbinte” al crizei pandemice să ajungă și în mâna lui Marcel Ciolacu, iar liderul PSD să se chinuie să formeze o majoritate în Parlament.
Poate ar fi apelat la PNL. Situația nu ar fi fost cu mult diferită de cea de acum. Un nou USL s-ar fi format mai repede și într-o astfel de situație s-ar fi respectat și ierarhia obținută în alegeri.
Iohannis a făcut din nou un pariu ciudat, la fel ca și cel din primăvară, când a susținut declarația lui Cîțu că “a învins pandemia”.
Pariul de data asta e că numărul de infectări va scădea până la începutul lunii martie, iar în următoarele trei luni se vor vaccina suficient de mulți oameni astfel încât situația să se îndrepte, iar restricțiile să fie ridicate.
Dar niciun expert, niciun epidemiolog din lume nu poate garanta acest lucru.
O nouă variantă a virusului poate apărea oricând, iar până când peste 70% din populația globului nu va fi vaccinată, situația va rămâne complicată.
În Africa nu există acces la dozele de ser, jumătate din India încă așteaptă, iar Organizația Mondială a Sănătății a explicat destul de clar că pandemia nu se termină atâta vreme cât se pot dezvolta noi tulpini în zone cu o populație neprotejată.
Mai sunt trei ani până la alegerile locale, generale și prezidențiale, iar în România vor continua crizele politice.