Anunțul privind candidatura dlui Iohannis pentru șefia NATO, făcut inițial de corespondenta Bloomberg la Casa Alba, Jennifer Jacobs, și apoi confirmat de mai multe alte surse pentru presa internă și internațională, a venit ca o surpriză numai pentru cei care nu au înțeles disperarea dlui Iohannis de a prinde o funcție externă cu protocol pentru următorii ani.
SUA, Marea Britanie și Germania numai ce își anunțaseră susținerea fermă pentru olandezul Mark Rutte. O soluție la care s-a ajuns foarte greu, după prelungirea mandatului actualului secretar general NATO, pentru că suntem într-un context militar teribil de greu.
E drept că pentru dl Rutte nu fusese realizat consensul și exista la Washington, spun surse politice, o oarecare îngrijorare că procesul se va prelungi. Opoziția venea mai degrabă din partea țărilor estice, plus Turcia, care dorea de la Mark Rutte garanții de neutralitate, inclusiv că nu va favoriza grupul țărilor UE din cadrul NATO, potrivit Bloomberg.
Marea problemă este că secretarul general NATO nu poate fi ales decât cu unanimitatea membrilor.
Candidatura dlui Iohannis încurcă efortul de a realiza consensul în favoarea lui Mark Rutte. Are însă șanse reale de a obține postul? Foarte mici, cât timp jucătorii mari sunt cu Rutte, iar președintele Biden ar fi afirmat, potrivit Bloomberg, că, deși îi respectă pe ambii candidați, SUA rămân cu olandezul.
Cine e cu dl Iohannis nu e oficial. Într-un amplu articol pe această temă, în care vorbește pe larg despre susținerea lui Mark Rutte de către SUA, UK și Germania, despre anvergura acestuia, The Guardian îi rezervă lui Klaus Iohannis doar o propoziție, care menționează că este vehiculat pentru post.
Pe surse, ar fi alături de dl Iohannis Bulgaria, care nu a uitat probabil opoziția lui Rutte la adresa ei în chestiunea Schengen, și, deloc onorant, Ungaria, aliatul lui Putin în Europa. Adică un fel de frondă estică împotriva Vestului.
Pentru dl Rutte nu pledează însă apartenența la blocul vestic, ci o statură politică și diplomatică remarcabilă, plus faptul că are o relație bună și cu Donald Trump, ceea ce ar putea fi esențial în cazul revenirii acestuia la Casa Albă.
Așadar, convingerea The Guardian și a Bloomberg este că mișcarea dlui Iohannis nu va face decât să întârzie desemnarea lui Rutte.
Și atunci, care poate fi speranță dlui Iohannis? Că va întoarce votul SUA și UK în favoarea sa? Foarte greu de gândit așa ceva. Pentru cine știe cum gândește dl Iohannis, adică poporul român, nu ar trebui să fie un mare mister.
Dl Iohannis ar putea juca această candidatură la șantaj: dacă nu îmi asigurați o funcție în cadrul UE, nu deblochez situația din NATO și nu obțineți unanimitatea pentru Rutte. Deci ce dați la schimb?
Să ne amintim că dl Iohannis a mai sperat o dată la șefia NATO și anul trecut, când deputatul Alexandru Muraru îi ridica autentice ode ceaușiste. Extern, nu a fost băgat în seamă.
La începutul lui februarie, Klaus Iohannis spunea că “ar fi inadmisibil ca nicio poziție să nu fie ocupată de o persoană din noile state membre, adică din partea de est”.
Într-o altă cheie decât a șantajului e greu de citit o acțiune care sfidează practic decizia unei majorități în cadrul NATO în favoarea lui Rutte.
Da, este adevărat că țările joacă adesea astfel diplomația extremă, să-i zicem, pentru a-și atinge interese strategice, dar nu ale unei persoane fizice.
Niciodată până acum nu l-am văzut pe dl Iohannis să negocieze astfel pentru un interes al României. Să condiționeze dur, de exemplu, în chestiunea Schengen. Uzează de asemenea metode numai când e vorba de interesele sale personale, de funcția sa, de protocolul său. Pentru ele este în stare de orice, chiar împotriva intereselor României. Pentru că România l-a propus, nu candidează pe persoană fizică.
O astfel de poziție în răspăr cu majoritatea din NATO, când tu ești beneficiar de securitate, când ai trupe străine pe teritoriul tău pentru a te apăra, nu este chiar un joc inteligent, mai ales când, repet, miza este interesul pe persoană fizica al unui om dependent de protocol și sinecuri.
În plus, nu este deloc glorios să fii în aceeași barcă cu Ungaria, țară problemă și a UE, și a NATO, aliat fățiș al Rusiei, care are tot interesul să creeze fisuri în NATO.
Unii ar spune că pentru așa ceva trebuie să fii idiot util. Aș folosi mai degrabă termenul de cinic util.
Și, nu în ultimul rând, este jignitor pentru poporul român, care 10 ani i-a decontat președintelui toate poftele, să vadă cum acesta aranjează calendarul electoral, mută alegeri în funcție de interesele sale personale. Îl încurcă finalul de mandat și nu știe cum să scape de el ca să se mai cațere o cracă.