Cheia succesului senatoarei S.O.S., care avea să instaleze confortabil partidul lui G. Simion în Parlament, a fost descendența sa din seva Partidului Neamul Românesc (PNR), vizuina politică a generalilor în rezervă.
După ce Biroul Electoral Municipal București i-a respins candidatura Dianei Șoșoacă la alegerile pentru Primăria Capitalei din cauza unor semnături de adeziune în neregulă, de 1 Mai, de ziua Internațională a Muncii, BEM a dat liber candidaturii președintei S.O.S. în cursa pentru Primăria Bucureștiului, după ce a depus pe ultima sută de metri o listă suplimentară cu semnături.
Până acum, ultimele sondaje de opinie nu au luat-o în calcul pentru alegerile locale pe senatoarea antivaccinistă, filorusă – cum am mai spus, merge în pas de front de la Palatul Parlamentului la Ambasada Rusă –, antieuropeană, adeptă a revizionismului, a suveranismului, populistă, patriotardă, ușă de biserică în discursurile din băile de mulțime în care poartă bundiță, fotă și ie artizanale.
Diana Iovanovici-Șoșoacă bulversează scena politică din ultimii patru ani cu o abnegație de general pe câmpul de luptă. A venit de nicăieri pentru ca la alegerile generale din 2020 să fie portavocea care avea să parașuteze Alianța pentru Unitatea Românilor (AUR) în Parlament cu 9% din voturi, după ce la alegerile locale partidul obținuse 0,29%.
Partidul generalilor, rampa de lansare în politică a Dianei Șoșoacă
Ce s-a întâmplat în nici două luni după alegerile locale în care AUR a obținut practic un zero urmat de o virgulă în clasament? O parte din răspuns ține de răstelile conspiraționiste și antivacciniste tot mai frecvente și tot mai sonore măsurate în decibeli din timpul epidemiei cu COVID-19 ale fostului lider de facto al AUR.
Dar cheia succesului senatoarei S.O.S. care avea să instaleze confortabil partidul lui G. Simion în Parlament a fost descendența sa din seva Partidului Neamul Românesc (PNR), fondat de deputatul Ninel Peia, după ce a fost dat afară din PSD pentru declarații conspiraționiste, și de generalul în rezervă Mircia Chelaru, fost șef al Statului Major al Armatei, condamnat definitiv în 2016 de Curtea de Apel Bucureşti la trei ani de închisoare cu suspendare pentru participarea la abuz în serviciu și obligat să presteze 100 de zile de muncă în folosul comunității.
Celor doi li s-a alăturat generalul în rezervă Francisc Tobă, decedat anul trecut, care a fost cercetat în dosarul Revoluției de la Sibiu pentru tentativă de omor deosebit de grav. Dosarul a fost închis în 2010 când s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
Sloganul PNR „Veniţi, toţi cei cu dragoste de Neam şi Ţară, şi nimeni nu ne va putea opri!“ își trage seva din lozinca lui C.V. Tudor, arc peste timp din pribegia lui Petru Rareș: „Vom fi iarăși ce-am fost și mai mult decât atât!“
Trăpașii putiniști mizează pe Șășoacă-S.O.S
Am insistat asupra genezei PNR, partidul generalilor, pentru a ne edifica de unde vine învârtoșenia Dianei Iovanovici-Șoșoacă, de la ce linie de demarcație obscură a sprintat în scena politică dâmbovițeană, clasându-se în ultimele măsurători sociologice din acest an pentru alegerile prezidențiale din toamnă pe primele poziții, cu peste zece procente.
În decembrie trecut, Diana Șoșoacă era acreditată pentru Cotroceni de 19,1% dintre alegători, pe locul doi după Marcel Ciolacu, în grațiile a 27,4% dintre cei care ar merge la vot (INSCOP, la comanda News.ro, decembrie 2023).
Fiecare sărbătoare religioasă este un prilej pentru locomotiva S.O.S. de închinăciune și spovedanie ornate cu înjurături în mijlocul mulțimii celor mulți, ca să spun așa.
În condițiile în care George Simion a cam început să răgușească în ultima vreme – pentru ca AUR să fie mai frecventabil, spun unii predicatori politici –, se pare că trăpașii putiniști au început să mizeze mai mult pe Șoșoacă-S.O.S.
Și, totuși, cred că mass-media apasă prea mult pe pedala pericolului extremist, ignorând vina pe care o poartă partidele considerate la pachet democrate de a face loc unor Ninel Peia, G. Simion, D. Șoșoacă.
Doar Iliescu nu s-a dezis de crezul comunisto-socialist
Nu avem partide, în adevăratul înțeles al cuvântului. Avem pesedismul/fesenismul, penelismul, userismul, peceismul (PC cu denumirile ulterioare ale partidului condus din umbră de Voiculescu „Felix“), am avut peremismul, uselismul. Avem, iată, sosismul, aurismul, o seamă de isme care se adaugă neantului politic post decembrist.
Niciun partid nu și-a cristalizat ideologia pentru a o pune în practică în exercițiul guvernării. În trei decenii și jumătate, nu a apărut pe scena politică niciun personaj de calibru cu adevărat liberal, cu adevărat țărănist, cu excepția lui Corneliu Coposu și a lui Ion Rațiu, cu adevărat social-democrat.
Doar Ion Iliescu, trebuie să o recunoaștem, nu s-a dezis de crezul politic comunisto-socialist. De aceea a și reușit timp de zece ani să-și țină captiv acel electorat care a făcut saltul cu prăjina de la comunism la fesenism.
Până și azi, o jumătate dintre români spun că era mai bine în comunism. O parte însemnată dintre ei vor pune ștampila, la cele patru rânduri de alegeri din acest an, pe partidele și liderii lor extremiști, antieuropeni, conspiraționiști, populiști.
În fapt, ceea ce nu am prea auzit în mass-media autohtonă, toate aceste „calități“ sunt excrescențe ceaușiste.