După anul 2020, preponderent de creare/menținere a unor echilibre de sistem foarte fragile astfel încât să fie evitat blocajul total, alegerile au adus o majoritate parlamentară, teoretic pro-justiție, care are, tot teoretic, cale liberă pentru reparații și reforme absolut necesare.
Capitolul dedicat Justiției din programul coaliției este, însă, mai degrabă o colecție de generalități bine intenționate, populisme pe alocuri redundante și într-un loc chiar periculoase.
Reforma constituțională
Primul punct al programului este dedicat reformei constituționale, cu trei piloni: Fără penali în funcții publice, transpunerea Referendumului din 2019 și reforma CCR.
Mult nu e de analizat cât timp modificarea Constituției presupune o majoritate de 2/3 din Parlament, imposibilă fără susținerea PSD sau folosirea traseiștilor.
Ar fi de menționat, totuși, câteva aspecte:
- este prevazută transpunerea în Constituție a interzicerii amnistiei și grațierii pentru fapte de corupție, conform Referendumului din 2019, deși CCR a stabilit în unanimitate că o asemenea prevedere este neconstituțională.
- transpunerea interzicerii OUG în domeniul infracțiunilor, pedepselor și al organizării judiciare, conform aceluiași Referendum, arată că USR-PLUS admite, implicit, pentru prima oară că o OUG pentru desființarea SIIJ ar fi neconstituțională.
- orice reformă constituțională trebuie să fie avizată de CCR, iar în actuala componență este practic imposibil ca CCR să avizeze propria reformare. A trimite proiectul de revizuire la CCR la finalul primului an de guvernare, adică înainte de o împrospătare a CCR cu 3 judecători în 2022, după cum își propune programul, este inutil.
Justiție – chestiuni spinoase
În zona de justiție propriu-zisa a programului, la capitolul obiective pe termen scurt, primul punct prevede că: „Ministerul Justiţiei vă elabora și depune în cel mai scut timp un proiect de lege privind desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție”.
Ar fi al treilea proiect pe această temă: primul a fost trimis din februarie la CSM, care nu îl avizează de atunci. Din septembrie sunt în dezbatere publică proiectele de modificare/reparare a celor trei legi ale justiției, proiecte care includ desființarea SIIJ și revenirea la competența anterioară.
Chiar punctul 9 din capitolul Justiție, obiective pe termen scurt, trimite la aceste proiecte. În aceste condiții, reluarea procedurii cu un al treilea proiect pentru SIIJ nu este decât un populism care întârzie desființarea.
Aceeași este situația și cu alte prevederi din program, adică renunțarea la pensionarea anticipată (punctul 3), reforma Inspecției Judiciare (punctul 5), revenirea competențelor DNA privind corupția în Justiție, cuprinse în proiectele aflate în dezbatere publică din septembrie.
Ministerul ar trebui să ia la mână miile de contribuții formulate la aceste proiecte de asociațiile de magistrați și persoane fizice, să ajungă la forma asumată de Guvern pe care să o trimită la CSM pentru avizare, să se lupte pentru avizare pentru a trimite apoi proiectele în dezbaterea Parlamentului.
Din program nu rezultă că pentru actuala coaliție ar fi o prioritate și reforma profundă a CSM, inclusă în proiectele aflate în dezbatere publică, o reformă care să transforme instituția ultrabugetofagă de acum, ocupată mai mult cu jocuri de culise și cabale.
Potrivit programului de guvernare, la numirea procurorilor șefi avizul Secției pentru procurori a CSM urmează să devină conform, adică beneficiarul avizului să nu poată decide contrar conținutului avizului. Pentru scăderea puterilor ministrului, a spus la audieri actualul deținător al protofoliului, Stelian Ion.
Să nu știe dl Ion că ministrul nu are nicio legătură cu avizul? Circuitul numirii este următorul: ministrul face propunerea, o trimite la CSM, și conform art 40, al 2 lit a,b, c L 317/2004, secția CSM avizează într-un fel sau altul și tot ea trimite mai departe propunerea împreună cu avizul la președinte, care ia decizia cu amândouă în fața lui. Că e negativ sau pozitiv, avizul vine după ce ministrul a acționat deja.
Coaliția de guvernare își propune așadar o nouă reducere a prerogativelor președintelui.
Președintele are în spate legitimitatea a 5-6 milioane de voturi și răspunde politic pentru acțiunile sale, fie electoral, fie prin posibilitatea suspendării care să îl ducă din nou la votul poporului.
CSM este un organism de breaslă, ales strict de breaslă, în general pe criterii care țin de popularitate, promisiuni salariale sau de protecție în caz de acțiuni disciplinare sau penale, ai cărui membri sunt practic imposibil de revocat și nu dau nicio socoteală nimănui.
Nimeni nu are nicio pârghie asupra CSM, ai cărui membri nu au niciun fel de răspundere, nici individuală, nici colectivă, pentru deciziile pe care le iau și care adesea au fost contradictorii.
De exemplu, aceeași secție pentru procurori care în 2020 a avizat-o negativ pe dna Hosu pentru șefia DIICOT in 2018 a avizat-o pozitiv, pe aceleași criterii și cu argumentele inverse, la propunerea lui Tudorel Toader, pentru poziția de șefa adjunctă tot a DIICOT.
În 2018, aceeași secție CSM spunea despre aceeași dna Hosu că are o viziune clară și întrunește condițiile funcției atât din punctul de vedere al proiectului de management, cât și al structurii de personalitate.
Aceeași secție care în 2020 i-a dat lui Bogdan Licu aviz negativ pentru poziția de prim adjunct al procurorui general îl punea pe același Bogdan Licu procuror general interimar în 2019.
În 2009, Laura Codruta Kovesi a fost numita de președintele Băsescu la șefia PICCJ (al doilea mandat) cu aviz negativ din partea CSM (6 voturi contra, doar unul pentru, tocmai al ministrului Justiției).
Cred că este de studiat felul în care funcționează numirea șefilor ICCJ, aflată acum la latitudinea Secției pentru judecători a CSM peste decizia căreia președintele nu poate trece. Președintele României a numit-o președinte ICCJ pe Livia Stanciu, Secția pentru judecători a CSM a numit-o pe Corina Corbu.
Dacă tot dorește să diminueze rolul ministrului Justiției, dl Stelian Ion poate avansa ideea ca propunerea procurorilor să treacă cu totul la CSM, dar decizia președintelui ar trebui să rămână intactă.
După audieri dl Stelian Ion spunea că vrea să declanșeze cât mai repede, deci înainte de modificarea legii, procedura de numire a unui nou șef DIICOT. Ceea ce presupun că îl va duce în conflict deschis cu asociațiile de magistrați conduse de dl Pîrlog, care anul trecut cereau vehement amânarea procedurii până după modificarea Legilor Justiției:
”Îi solicităm domnului ministru să se abțină de la declanșarea procedurilor pentru numirea în marile funcții de conducere din cadrul Parchetelor, mai exact acele funcții care presupun numirea de către președintele României la propunerea ministrului de Justiție, până la modificarea dispozițiilor legale”.
Și ar mai fi de urmărit, după apologia făcută la audieri de dl ministru Stelian Ion CSM-ului și avizelor lui, cum se va raporta la un foarte probabil aviz negativ pe desființarea SIIJ și alte prevederi reformiste?
Lipsuri majore
Remarc și niște absențe majore din programul de guvernare:
- nicio vorbă despre noua lege a recursului compensatoriu care trebuie adoptată până în luna martie, când expiră ultimatumul acordat de CEDO în primăvară, după abrogarea precedentei legi. Fără ea vor începe să curgă condamnările.
Exigenţele CEDO impun nu numai compensații în zile, ci și în bani pentru cei care nu le mai pot primi în zile. În programul de guvernare sunt prevăzute penitenciare noi doar la prevederi pe termen mediu și lung.
- felul în care ministerul își asumă să gestioneze politica salariala în domeniu, complet scăpata de sub control din cauza hotărârilor, unele executorii, emise de instanțe pentru diferite majorări salariale. Ar fi fost util pentru a putea evalua cât de realiste sunt investițiile prevăzute.
- nicio referire despre operationalizarea EPPO în România, cu excepția trimiterii proiectului deja elaborat către Parlament
- nicio referire despre vreo urgență în chestiunea mandatelor de siguranță națională , adică pentru remedierea motivelor invocate de CCR pentru a le înlătura din dosarele penale
- nicio vorbă despre predarea către CNSAS a arhivei SIPA și a penitenciarelor pentru care există deja un proiect de lege inspirat de istoricul CNSAS Madalin Hodor.
- nicio vorbă despre felul în care trebuie să funcționeze colaborarea SRI - parchete.
- o mulțime de enunțuri de maximă generalitate de tipul „alocarea personalului suficient pentru desfăşurarea actului de justiţie”. Cum și de unde nu se explică, nici măcar sumar. Sau "este necesară asigurarea suportului logistic și uman: mijloace tehnice pentru interceptări, suplimentarea schemei de personal (ofițeri de poliție, procurori, personal auxiliar) atât pentru DNA, cât și pentru DIICOT. Cum și de unde?