Am accelerat atât de mult încât am ratat tot ce era important pe parcurs. Și am ajuns la destinație. Sau cel puțin așa pare! Nu cu mult înaintea celorlalți.
Diferența este că pentru alții drumul adevărat abia acum pornea. Pentru unii părea că este capăt de linie. Seamănă a cursă pe A2 spre litoral. Una pe care mulți o tot repetă fără să sesizeze cum ratează fix ceea ce contează. O cursă ipotetică. Dar la fel de aplicabilă și pentru viața noastră.
Accelerăm adesea pentru a atinge ceea ce credem că ar trebui să fie capete de linie. Poate o casă, o mașină, mai mulți bani, o funcție sau un telefon nou. Ajunși acolo nu ne găsim liniștea.
În realitate, accelerăm spre a ajunge la mijloace care doar să ne ajute să ne facem viața mai frumoasă și să ne lăsam ancore care să ne ajute să mergem mai departe. Epuizăm rapid timpul pe care îl putem folosi ca să ne bucurăm de drum și de compania celorlalți.
Cine a redus viteza și se bucură de drumul până la fiecare punct pe care și l-a pus în plan descoperă că viața e plină de puncte. Uneori mult mai interesante și intense decât cele spre care credeam că ar trebui să ne îndreptăm.
Unii se lasă copleșiți de inimioare și comentarii în social media, uitând că viața reală e diferită față de ecrane. Ajung să alerge după ținte doar pentru a marca un like sau un friend request nou, iar în afara ecranelor își pierd mintea în întunericul lui ”prea puțin”.
Cumva, am ajuns să vrem tot mai mult atunci când, în realitate, pare că avem deja totul. Totul pentru a fi fericiți și liniștiți.
A fost nevoie de o pandemie să realizăm cât de mare diferență pot să facă lucrurile mici din viața noastră pe care le luam ca pe un dat, uitând că de fapt au fost niște ținte spre care am accelerat la un moment dat. Dar am uitat! La fel uităm de fiecare dată când apare ceva nou în lumea noastră. Și vom uita în continuare.
Presiunea zilelor pe care le trăim are o replică numită downshifting. Recent a apărut și un prim studiu care analizează fenomenul în România. Cumva, cu vârsta realizăm că uneori e nevoie de a reduce turația motoarelor pentru a ne putea bucura de viață. Cei mai mulți participanți la studiul publicat la începutul acestei luni consideră drept posibile motivații liniștea (21%), aerul curat & natura (19%), nivelul de trai mai bun la țară (10%).
Invitați să numească beneficiile unui downshift, participanții la studiul derulat de D&D Research au menționat: reducerea stresului, alimentele bio și mediu semnificativ mai puțin poluat, reducerea costurilor vieții, simplificarea vieții, reducerea consumului și a cumpărării de bunuri materiale.
Cei mai mulți români care iau în calcul un downshifting au între 40-50 de ani (23%) și între 50-60 de ani (38%).
Ideea de downshifting e doar un exemplu de răspuns găsit de unii în căutarea liniștii și a fericirii.
Nu toți găsesc aceleași răspunsuri potrivite, chiar dacă întrebarea este la fel.
Pentru un introvert, fericirea este poate în intimitatea casei, cu o carte bună sau un serial. Pentru un extrovert fericirea se găsește în mijlocul unei mulțimi gălăgioase.
Partea frumoasă a vieții este că nu trebuie să ne găsim toți liniștea și fericirea având aceleași ancore, iar asta ne dă șansa tuturor să zâmbim mai mult. Trebuie doar să învățăm să lucrăm mai bine împreună, să nu fim atât de încrâncenați pentru orice subiect și, da, să recunoaștem că uneori mai și greșim, iar viața din social media nu este viața reală.
Când renunțăm să mai căutăm „viața editată a altora”, avem șansa să ne găsim liniștea.
Împreună schimbăm lumea în care trăim!