De câteva zile, România seamănă tot mai mult cu congresul PNL care s-a desfășurat weekendul trecut.
Din toate direcțiile – de la Guvern, de la Ministerul Educației, de la cel al Sănătății – vin decizii care se bat cap în cap, în timp ce nimeni nu respectă nicio regulă.
Peste asta, politicienii sunt prinși în luptele pentru putere, iar premierul este „îngropat” în moțiuni de cenzură.
Școlile ba se închid când se ajunge la un indice de infectare de 6/1.000, ba nu se mai închid. Părinții nu mai înțeleg nimic. Copiii nici atât.
Restaurantele și cafenelele poate nu se mai închid nici ele și rămân deschise pentru vaccinați și toți cei care dețin un certificat verde.
Între timp, marți s-a înregistrat un număr record de infectări – 11.049 cazuri, dar a mai fost bătut un record despre care s-a vorbit mai puțin – am avut două zile consecutiv cu peste 200 de decese, marți 208, iar miercuri 207.
Cele mai multe decese înregistrate într-o zi am avut în 1 decembrie 2020, când au murit 254 de persoane, cifră raportată cu întârziere, ascunsă la data respectivă din cauza campaniei electorale.
În ce privește școlile, personal mă bucur că rămân deschise. Fiica mea e vaccinată și își dorește foarte mult să meargă la școală.
Problema e alta, la școală merg și copii care nu au vârsta necesară să se vaccineze, dar și mulți care ar putea s-o facă, dar nu sunt lăsați de părinți.
Mulți dintre aceștia se vor infecta, iar asupra sistemului sanitar va fi o nouă presiune, cea a copiilor care ajung în spital.
La această oră, 310 minori sunt internați dintre care 20 sunt cazuri grave și se află în secțiile de terapie intensivă.
Dacă școlile rămân deschise, această cifră va crește, iar cineva trebuie să-și asume responsabilitatea.
Pe de altă parte, închiderea școlilor a fost o greșeală. Doar că de când a început pandemia și până acum s-a făcut prea puțin pentru ca anul școlar să nu se întrerupă și acum.
Nu au fost teste, nu au fost măști, nu au existat măsuri de distanțare, iar pentru a fi evitată bătaia de cap, autoritățile au preferat să le închidă.
Acum, le țin deschise, punând în pericol sute, mii de copii și familiile lor pentru că peste vară “n-am avut pandemie” și nu a fost luată nicio măsură prin care să se încurajeze vaccinarea.
Astfel, ne-am trezit cu toții într-o situație mult mai gravă decât cea care a fost în toamna trecută.
Medicii și specialiștii par să se fi predat și ei în fața oamenilor politici, iar pandemia se răspândește fără niciun control.
Și ca să fie clar, aceasta e o “pandemie a nevaccinaților”. Cei care ajung în spitale, în ATI, sunt în proporție de peste 90% persoane nevaccinate.
De fapt, aici e marele eșec al lui Klaus Iohannis și Florin Cîțu, care nu și-au asumat impunerea certificatului verde încă din vară, de la apariția lui, și nu au reușit să dezvolte o strategie de protejare a populației prin vaccin.
Cei doi au mizat că valul patru de pandemie nu va fi grav, poate nici nu o să vină ... Dar gravitatea lui are o legătură directă cu cât la sută din populație e apărată prin vaccin.
În țări ca Italia, Spania și Franța, puternic lovite de pandemie în 2020, dar și în prima parte a acestui an, valul patru are o intensitate slabă pentru că peste 70% din populație e vaccinată.
Restricțiile au fost ridicate, iar viața s-a întors la normal, cu condiția să ai certificatul verde la îndemână.
“Acum ne întrebăm cu toții cum am ales acest prag de 6 la mie. Mie nu mi-e clar, ne-am bazat pe convingerile epidemiologilor, doar că vă fac o mărturisire, e o convingere personală: în momentul în care s-a stabilit acel prag de 6 la mie, multă lume a fost convinsă că nu ne vom mai apropia vreodată de el. La 1 august, era 0,13 la mie, de 40 de ori mai puțin”, a declarat ministrul Educației Sorin Cîmpeanu.
Această declarație e definitorie pentru haosul care domnește în România în acest moment.
Ea arată că decizii de care depinde viața a milioane de oameni sunt luate după ureche.
Dacă această declarație o asociez și cu ce mi-a spus domnul Cîmpeanu sâmbătă, 25 septembrie, când l-am întrebat despre situația școlilor, că “n-ar fi trebuit deschise de la bun început”, putem avea o imagine mult mai clară a tragediei spre care ne îndreptăm.
Trăim într-o țară în care, anul trecut, în data de 16 martie, toată lumea a intrat în case timp de două luni, una în care persoanele asimptomatice erau internate cu forța în spital, parcurile erau închise, iar la cumpărături se mergea cu rândul și am ajuns într-o țară în care nimănui nu-i mai pasă că mor câte 200 de oameni pe zi din cauza virusului, că sistemul sanitar e aproape de colaps și că mulți copii sunt în pericol.
Cu un președinte absent și un prim-ministru pe care nimeni nu-l ia în serios, ne pregătim pentru ce-i mai rău. Tipic românesc.
Citiți și alte articole interesante pe SpotMedia.ro:
