Înaintea summit-ului UE–Canada de la Montreal, programat pentru 29–30 octombrie, statele membre se contrazic atât asupra statutului pe care Bruxelles-ul vrea să îl ofere Canadei, cât și asupra cooperării energetice. Germania insistă să fie eliminată formula de „membru asociat” al UE, propusă de Ursula von der Leyen, în timp ce România se numără printre țările care susțin includerea cooperării nucleare în declarația comună.
Germania, Franța și cel puțin alte șase state UE se opun folosirii termenului „statut de membru asociat” pentru a descrie relațiile mai strânse pe care Uniunea Europeană dorește să le dezvolte cu Canada.
Denumirea este unul dintre principalele puncte de blocaj în discuțiile privind o declarație comună care să stabilească domeniile unei cooperări mai aprofundate între Bruxelles și Ottawa, înaintea summit-ului UE–Canada, programat la Montreal, în perioada 29–30 octombrie, au declarat șase diplomați și doi oficiali europeni pentru Politico. Aceștia au ales anonimatul pentru a putea discuta despre negocierile sensibile.
Obiecțiile vizează strict formularea „statut de membru asociat”, nu obiectivul mai larg de consolidare a relațiilor.
La cinci săptămâni după ce şefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a propus Canadei să devină „membru asociat” al UE, în discursul său privind Starea Uniunii, dezacordurile arată că termenul continuă să reprezinte un obstacol politic și de comunicare.
„UE își dorește foarte mult o cooperare strânsă cu Canada”, a declarat Bernd Lange, președintele Comisiei de Comerț internațional a Parlamentului European. El a adăugat însă că ar evita și el folosirea termenului „statut de membru asociat”, deoarece acesta lasă prea mult loc confuziilor cu alte forme de parteneriat ale UE, precum acordurile de asociere.
Germania insistă cel mai mult pentru eliminarea acestei denumiri din proiectul declarației, au spus cinci dintre diplomații europeni, în timp ce Franța, Italia și Belgia se numără printre țările care și-au exprimat scepticismul față de formulare.
Principala îngrijorare a statelor care se opun termenului este că UE definește relația înainte de a conveni asupra semnificației sale concrete. Ideea ar fi trebuit definită înainte de începerea negocierilor cu Canada, au declarat patru diplomați. Alți doi au adăugat că statele care se opun sunt nemulțumite de faptul că Ursula von der Leyen a propus această formulare fără să consulte mai întâi guvernele naționale.
„Cu siguranță, am pus carul înaintea boilor”, a declarat un diplomat. „Anunțăm ceva și abia apoi încercăm să stabilim ce presupune acel lucru.”
Comisia Europeană va discuta cu statele sceptice și va lucra la identificarea unei formulări acceptabile, a declarat un oficial european. În opinia Comisiei, îndoielile statelor provin din faptul că acestea nu înțeleg încă ce ar presupune concret propunerea Ursulei von der Leyen.
„Ceea ce contează este ceea ce facem, nu cum numim acest lucru.” Nu există dezacorduri în privința obiectivului de consolidare a unei relații deja strânse, inclusiv în domeniile cooperării economice și de apărare, implicării internaționale și legăturilor instituționale, a spus unul dintre oficialii cu care a vorbit Politico.
Ce înseamnă, de fapt, o denumire?
Termenul urmărește să descrie relația UE–Canada ca fiind mai strânsă decât parteneriatele cu alte țări, fără ca evident Canada să devină membră a Uniunii, a declarat unul dintre diplomați. Canada nu poate deveni membru cu drepturi depline, deoarece documentele fondatoare ale UE limitează geografic acest statut la Europa.
Distincția este importantă deoarece acordurile existente cu vecinii europeni, inclusiv Marea Britanie, Elveția și țările din Spațiul Economic European, se concentrează în principal pe accesul la piața internă a UE.
Canada, aflată pe un alt continent, nu urmărește același model și nici cele patru libertăți de circulație, a explicat unul dintre diplomaţi.
Ideea este ca mai întâi să fie identificate domeniile concrete de cooperare, iar apoi să se decidă dacă sunt necesare noi tratate sau negocieri oficiale.
Se estimează că activitatea în șase domenii prioritare va începe după summit-ul de la Montreal. Progresele vor fi evaluate după șase luni, iar un bilanț complet va avea loc un an mai târziu, la următorul summit UE–Canada, care se va desfășura în Europa.
Evaluarea va analiza cât de tare s-a apropiat Canada de UE prin aderarea deplină la programele Orizont Europa și Erasmus, dacă dezvoltă împreună cu Uniunea cabluri submarine și stocuri de materii prime critice și dacă explorează posibilitățile de investiții prin fondurile de pensii.
Dacă va îndeplini aceste criterii, Canada ar putea deveni primul membru asociat al UE, a declarat diplomatul citat de Politico.
Este un experiment, iar „s-ar putea Canada să fie singura” țară care va obține vreodată statutul de membru asociat al Uniunii Europene, spune el.
Planul reflectă schimbarea calculelor strategice de ambele părți. Canada s-a bazat mult timp în mare măsură pe comerțul cu Statele Unite, însă tarifele și presiunile politice venite de la Washington au accentuat îngrijorările legate de această dependență. Premierul Mark Carney dorește diversificarea comerțului și modernizarea infrastructurii țării, inclusiv a legăturilor energetice, care sunt orientate în mare parte de la nord la sud.
Pentru UE, un parteneriat mai strâns cu Canada face parte dintr-un efort mai amplu de consolidare a relațiilor internaționale, în contextul intensificării presiunilor din partea Statelor Unite, Chinei și Rusiei. Summit-ul de la Montreal urmărește să ofere acestui parteneriat un cadru politic mai bine definit.
Un alt element controversat privește cooperarea în domeniul energiei. Austria se opune oricărei referiri la aprofundarea legăturilor în domeniul nuclear, în timp ce Franța, România, Slovacia și alte câteva țări susțin includerea acestei prevederi.
B.B.
