De multe ori, în cabinetul de psihoterapie, ajung oameni care spun: „Dar eu o iubesc!”, „Îmi pasă prea mult de el, de-aia mă port așa”, „Nu ne înțelegem, dar măcar comunicăm… ne certăm tot timpul!”. Sub aceste declarații, aparent pline de intenții bune, se ascund adesea mituri care pot sabota o relație. Trei dintre cele mai întâlnite sunt: dragostea înseamnă gelozie, grija înseamnă control și cearta este o formă de comunicare.
Să le luăm pe rând și să ne aruncăm o scurtă privire asupra lor.
1. „Dacă mă iubești, e normal să fii gelos.”
Fals. Gelozia nu e o dovadă de iubire. E un semnal de alarmă din interiorul tău.
Gelozia apare adesea dintr-un sentiment de insecuritate. De obicei, nu are legătură cu partenerul, ci cu felul în care tu te vezi pe tine. Dacă, undeva în adâncul tău, nu te simți suficient de bun, de dorit, de important, orice interacțiune a partenerului tău cu altcineva devine o amenințare. Și atunci apar întrebările: „Cine e? De ce i-ai dat like? Cu cine ai vorbit azi?” – nu din iubire, ci din frică.
Aici e o capcană periculoasă: gelozia poate fi romanțată. Filmele, muzica, chiar și prietenii pot spune că „dacă nu e gelos, nu te iubește cu adevărat”. Adevărul este că o relație sănătoasă are la bază încrederea, nu suspiciunea.
Ce poți face: în loc să ceri reasigurări constante de la partener, întreabă-te: „Ce anume din mine simte că nu e suficient?” Lucrează cu tine, cu stima ta de sine, pentru că partenerul nu poate umple un gol interior – doar tu poți face asta.
Gelozia repetată poate duce la comportamente intruzive: verificarea telefonului, interogatorii zilnice, interpretarea fiecărui gest. Asta nu mai e iubire, ci neîncredere și control.
2. „Îmi pasă de tine, de-aia vreau să știu tot ce faci.”
Grija reală nu înseamnă control. Înseamnă să lași celuilalt libertatea să aleagă.
Există o diferență esențială între a avea grijă și a controla. Grija spune: „Ești important pentru mine, te respect și îți ofer sprijin.” Controlul spune: „Îți spun eu ce e mai bine pentru tine, fiindcă știu mai bine.”
Controlul apare atunci când nu putem accepta că celălalt are propriile alegeri, care pot fi diferite de ale noastre. Când îți spui „îl controlez pentru binele lui”, în spate poate fi, de fapt, nevoia ta de siguranță, de certitudine, de stabilitate. Dar o relație adevărată înseamnă că fiecare are spațiul să fie el însuși, să greșească, să învețe, să evolueze.
Exemplu concret: să îi ordoni partenerului cum să se îmbrace, cu cine să iasă, cât să stea afară – nu e grijă, e o formă de limitare a libertății. Una este să îi ceri ceva, să îți exprimi o opinie și alta este să ordoni ca la cazarmă! În timp, acest lucru poate duce la resentimente, retragere emoțională, chiar pierderea de sine.
Ce poți face: întreabă-te dacă ai încredere că partenerul tău poate face alegeri sănătoase. Dacă nu, de ce? E despre el... sau despre tine?
3. „Noi comunicăm, doar că ne certăm mai tare.”
Cearta nu este comunicare. E doar zgomot, dacă nu e urmată de înțelegere.
Fiecare cuplu se ceartă. E normal. Suntem oameni diferiți, cu opinii, emoții, nevoi diferite. Însă cearta în sine nu rezolvă nimic, dacă nu este urmată de o discuție clară, liniștită, în care ambii parteneri ascultă și se fac înțeleși.
Când cearta devine mod constant de interacțiune, apar etichete, reproșuri, ridicări de ton. Se intră în bucle de conflict: „Tu niciodată…”, „Tu întotdeauna…”, fără ca cineva să înțeleagă cu adevărat de ce se simte celălalt rănit.
Imaginează-ți asta: doi oameni într-o barcă, în mijlocul unei furtuni. Dacă încep să se certe cine a adus furtuna, barca se scufundă. Dacă, în schimb, se opresc și caută soluții împreună, pot ieși la mal.
Ce poți face: după o ceartă, așteaptă să vă calmați. Apoi întreabă: „Ce ai simțit atunci? Ce ai avut nevoie?” Învață să pui întrebări, nu doar să tragi concluzii. Asta înseamnă comunicare.
Aceste mituri pot exista separat sau împreună.
Poți avea un partener gelos, dar nu controlor. Sau o relație plină de certuri, dar fără gelozie. Sau, uneori, toate trei combinate. Indiferent de forma, intensitatea sau frecvența lor, ele au un lucru în comun: dacă nu sunt conștientizate și înțelese, pot transforma o relație frumoasă într-una toxică.
Dar vestea bună este că se poate schimba ceva. Conștientizarea este primul pas. Al doilea este responsabilitatea: să nu îl schimbi pe celălalt, ci să vezi ce poți face tu diferit. Asta înseamnă maturitate emoțională.
În concluzie:
- Gelozia nu e dovadă de iubire. E un semn că ai ceva de lucrat cu tine.
- Controlul nu e grijă. E frica de a lăsa celuilalt libertatea să fie el însuși.
- Cearta nu e comunicare. Comunicarea înseamnă ascultare, empatie și claritate.
Dacă te-ai regăsit în aceste situații, nu ești singur. Multe cupluri trec prin ele. Important e ce alegi să faci cu această conștientizare.
Relațiile nu trebuie să fie perfecte, ci conștiente. Și, mai presus de toate, respectuoase.
Alte articole ale psihoterapeutului adlerian George Chiriacescu.