Dacă Gabriela Firea pierdea alegerile la mustață, înfrângerea nu ar fi fost o mare problemă politică pentru domnia sa. Ar fi putut invoca intrarea târzie în cursă, o vină imputabilă, nu–i așa, președintelui partidului, și fragmentarea voturilor cu Cristian Popescu Piedone, care a tot spus că n-ar fi intrat în cursă dacă dna Firea ar fi fost desemnată candidată din capul locului.
Dar doamna Firea a pierdut alegerile la distanță extrem de mare de învingător, care a luat mai mult decât dublul voturilor sale. Însumate, voturile dnei Firea și ale lui Piedone nu le depășesc pe cele ale lui Nicușor Dan, deci fragmentarea nu a fost o cauză.
Și cel mai rău este dna Firea se plasează cu câteva procente sub scorul partidului. Adică aproximativ 13 mii de bucureșteni care au votat PSD la Consiliul General nu au votat-o și pe dna Firea. Nu mai poate invoca, precum la alegerile trecute, o schismă în interiorul partidului prin trădarea unui primar important, cum s-a întâmplat acum 4 ani cu Robert Negoiță.
Am fost printre cei care au tot scris că pentru dna Firea ar fi fost cu mult mai avantajos să nu candideze. Ar fi rămas cu aura candidatului refuzat, cel care ar fi putut aduce victoria dacă ar fi fost lăsat, dar nu a fost pentru că reprezenta un pericol prea mare pentru președintele cel laș al partidului.
Candidatura a fost o capcană spre care s-a dus întins, pe care a cerut-o cu înverșunare și care nu putea avea decât un singur rezultat.
De ce a ajuns aici?
Pentru că nimeni nu poate scăpa, cel puțin nu atât de repede, de propria umbră. Ani de zile, dna Firea a reușit să ridice valuri de ură împotriva domniei sale. Nu neapărat prin prestația proastă la Primărie, dacă e să fim cinstiți, orașul nu arată acum mai bine decât în mandatul domniei sale, ci prin atitudine. Și asta înseamnă ostentație, prost gust, agresivitate, minciună, răutate.
Încununarea a fost implicarea morală, nu legală desigur, în scandalul azilelor groazei. În loc să-și ceară scuze pur și simplu, dna Firea a încercat să nege evidența: oameni din anturajul său, chiar imediat, au fost implicați în acea atrocitate. Iar negarea unei evidențe nu o schimbă, ci o face insuportabilă.
E drept că în această campanie dna Firea a marcat o schimbare importantă de mesaj și strategie, a devenit neconflictuală, și-a temperat stridențele, nu a făcut exces de apariții media. Dar nu a reușit să fie credibilă. Imaginea domniei sale nu s-a schimbat conform strategiei și spațiul online a fost invadat de poze cu mături exact ca în campania de acum 4 ani.
Rezultatul a confirmat, chiar depășit sondajele care estimau respingerea dnei Firea în București la 70%.
O asemenea înfrângere este cu adevărat demolatoare politic, cu mult mai rea decât în 2020 și nu poate rămâne fără consecințe într-un partid fără milă față de învinși.
Cea mai probabilă și logică politic este pierderea șefiei organizației București sub al cărei scor s-a plasat și care, ea însăși, este sub scorul național al PSD deși are doi primari reconfirmați cu scoruri importante.
Situația este cu atât mai delicată cu cât nici celălalt lider al aripii adversare față de Marcel Ciolacu, Paul Stănescu, nu este în cel mai bun moment politic. După tragedia de la Crevedia în care a fost implicată familia unui primar apropiat, pe 9 iunie PSD a pierdut Slatina, un oraș extrem de important în ecuația de putere a baronului de Olt.
Și e puțin probabil ca Marcel Ciolacu să piardă momentul de a scapă de un cui în pantoful politic. Dna Firea se va duce în Parlamentul European, o consolare extrem de profitabilă. Din punct de vedere politic însă, este greu ca multă vreme de acum încolo să mai aibă vreun cuvânt de spus în PSD.
De acum începe pentru domnia sa deșertul politic. Dacă va avea puterea să-l străbată și să înțeleagă ceva din el, în afară de ură și frustrare, dacă va avea puterea și resursele unei reinventări, poate că a un moment dat va putea reveni.
Este o lecție pentru toți politicienii despre desprinderea de realitate, despre negarea evidenței, despre umbra pe care o creezi și de care nu poți să scapi. Mai devreme sau mai târziu totul se plătește.