O zi întreagă, din zori până la creierul nopții, vreo 14 ore au pierdut liderii coaliției de guvernare în cea mai lungă ședință de când a fost inventată acesta guvernare, nu pentru a găsi cea mai buna soluție economică, nu pentru a lua cea mai bună măsură antiinflație sau antideficit, pentru Schengen sau zona euro, ci pentru a ajunge la concluzia că, de fapt, nu au candidat comun pentru Primăria Capitalei.
L-au plimbat pe la guvern și pe Cătălin Cîrstoiu, l-au ținut câteva ore nu se știe de ce, după care l-au scos pe ușa din dos, tot fără o altă concluzie decât cea cunoscută încă de vineri seară: mandatul său e pe masa coaliției.
Pericolul cel mare e să se rupă toată șandramaua, cu guvernare și stabilitate cu tot, unul chiar mai mare decât să piardă alegerile la București, ceea ce deja e aproape fapt împlinit.
S-au învârtit bezmetic ore în șir în jurul unor puncte fixe:
- aveau nevoie de un candidat comun fără de care se poate rupe toată construcția comună, inclusiv guvernarea,
- care siglă de partid asumă să dea candidatul care să piardă,
- să-l favorizeze pe Nicușor Dan cu un candidat comun de la PSD sau pe Cristian Popescu Piedone cu un candidat comun de la PNL.
În final au ales să meargă cu candidați diferiți, dar să rămână lipiți la consilii și la sectoare. Firea și Burduja pasămite nu se vor ataca reciproc. O aiureală!
Indiferent cum se va termina ea, ceea ce rămâne după toată această aventură este o amprentă de teribil amatorism politic, înfricoșător având în vedere că este al unor oameni care au pe mână soarta acestei țări.
Au devansat localele fără să se gândească dacă au candidați, măcar pentru pozițiile esențiale de mare vizibilitate. Au făcut la fel și cu prezidențialele și cel mai probabil după 9 iunie ce vedem acum se va repeta la scară națională, pentru că în linii mari problemele rămân.
Candidați separați nu permit liste comune și guvernare comună (vezi modelul 2008), candidat comun politic de la un partid e respins de electoratul celuilalt partid. Și acolo se vor întâlni nu cu doi candidați de matineu, ca la București, ci cu un Mircea Geoană cu adevărat suit pe val și foarte experimentat.
Au decis să aibă candidat comun la București fără să le fie clar dacă au unul. S-au frăsuit zile întregi și l-au scos din joben pe dl Cîrstoiu fără să-l fi măsurat, fără să-l fi analizat, fără să-i fi gândit o profilare și o mașinărie serioasă de campanie.
La primul scandal, care era previzibil să apară, măcar având în vedere că orice “carne proaspătă” pusă pe masă devine instantaneu pradă, l-au lăsat să-l gestioneze după cum s-a priceput cu minima lui experiență politică și de comunicare.
Nu aveau de gând oricum să tragă pentru el? Se poate! PSD tânjește demult după Piedone. Dar mă îndoiesc că aveau de gând să ajungă la această criză care să le arate goliciunea. S-au dus direct spre zid.
Și nu doar în acest moment final.
Niciunul dintre cele două mari partide nu și-a format candidați viabili. În PSD dna Firea a monopolizat candidatura pentru București, fără nicio șansă de succes având în vedere nivelul foarte ridicat de respingere. Dar având în vedere structura tribală a partidului, nimeni nu a mai putut scoate capul.
PNL nu a avut candidat pentru că nu a avut, așa cum nu mai are nimic pentru nimic de când Iohannis l-a distrus promovând doar nulități.
Probabil că mulți au fost surprinși cum a ajuns un vechi pedelist, unul dintre cei mai buni primari din București, la sectorul 3, Liviu Negoiță, să candideze alături de Piedone la sectorul 1, cu șanse deloc neglijabile de a câștiga.
De ce? A povestit la Europa FM: pentru că în PNL a fost blocat sistematic. Fără dosare penale, fără incompatibilități, a fost refuzat pe linie pentru orice candidatură. S-a ajuns ca o caricatură politică precum Bode să-și bată joc de Liviu Negoiță.
Și dacă Liviu Negoiță o să-l bată în sectorul 1 pe Tuță, protejatul lui Bode și nu numai, ceea ce ar fi absolut normal să se întâmple la un vot pe persoană, cine va fi de vină că punctele politice vor merge la partidul lui Dan Voiculescu?
Degringolada PSD și PNL de azi nu e un accident nefericit, un ghinion, ci efectul degradării continue spre lamentabil ajunsă la momentul decontului electoral.