Purtătorul de cuvânt al PNL, Ionut Stroe, se avântă vitejește să propună declararea AUR ca partid extremist, după ce numai ce și-a îmbârligat coada cu ei, pe sub masă, la APCE ca să scoată judecătorul român la CEDO pe care-l voiau vârfurile liberale din Modrogan și de la Cotroceni.
Dincolo de ipocrizie, ideea e proastă spre ineptă, la fel cu cele care cer dizolvarea partidului.
Nu că nu ar fi extremist, dar celor care-l susțin nu le pasă de asta, așa că orice măsură punitivă nu face decât să victimizeze masiv și să dubleze procentele AUR, care să fie, la o adică, transferate către alte construcții politice de același fel.
Dar nu exclud deloc ca PNL și PSD chiar asta să-și dorească, doar, doar vor arăta și ele competente și democratice prin comparație.
Procentele AUR sunt adunate din două categorii de public.
Unul extrem de precar educat, apt să creadă orice prostie, mai ales dacă este îmbrăcată în teamă. Dar oare de unde această permeabilitate extremă?
De ce atunci când George Simion spune că vor fi furați copiii, iar liderii politici de vârf ai PSD și PNL, inclusiv dl Ciolacu, spun că nu va fi așa, acești oameni îl cred pe Simion?
Pentru că deficitul de încredere între guvernați și guvernanți e imens. Reflex, oamenii nu mai au niciun dram de încredere în ceea ce vine din surse oficiale.
Mizerabila gestionare a pandemiei a adâncit acest deficit de încredere la nivel de canion. Deci există o categorie dispusă să creadă orice gogomănie, cât timp ea susține că autoritatea îi vrea răul și că autoritatea o minte. Experiența asta a învățat-o.
A doua categorie sunt dezamăgiții, frustrați, furioșii, care au votat până acum fie cu PSD, fie cu PNL sau chiar cu USR, dar constată că viață lor e tot mai proastă, ciocoismul politic tot mai mare, iar nedreptatea îi sufocă.
Oameni care nu mai vor să audă de nimeni și de nimic politic, care nu au neapărat încredere în ce zice Simion, dar pe care AUR îi răcorește, mai ales atunci când este violent. pentru că și lor le vine să pună mâna pe o coadă de steag.
Dacă ne uităm la cele două categorii, soluțiile sunt simplu de înțeles: partidele să trimită la înaintare oameni credibili, care să comunice, să explice, nu să mestece sloganuri și platitudini, și să ia măsuri care să aducă satisfacții cât de mici, dar palpabile.
De exemplu, eliminarea pensiilor speciale, puțină decență și ceva bun simț în actul de guvernare.
Sigur că e o tâmpenie ca judecătorii CCR să fie aleși prin vot popular, n-o să-i mai ai pe Licu și Dorneanu, o să îi ai pe Ciutacu și Șoșoacă. Dar după ce ai trimis la CCR aproape numai politruci, sinecuriști, chiar plagiatori și repetenți, după ce ai transformat CCR într-o armă politică fără egal și fără rușine, cum să nu aibă succes o asemenea propunere AUR?
Sigur că tribunalele populare sunt o oroare, dar când ai făcut din încălecarea Justiției sport național și ai adus-o prin toate mijloacele perverse aproape de nefuncțională, cum să nu prindă o asemenea nadă electorală?
Și, nu în ultimul rând, ar trebui ca PSD și PNL să înceteze ele însele alimentarea temelor antieuropene și aberante ale AUR.
Adică ceea ce a făcut PNL după ratarea Schengen ca să-și acopere incompetența. Ce a făcut Marcel Ciolacu în chestiunea subvenției pentru agricultori și a cozonacului fără făina de greieri (de parcă ar fi făcut cineva cozonac pentru mase cu făina de 1.000 lei/kg).
Ce au făcut liberalii Ben Oni Ardelean și Robert Sighiartău în privința legii de protecție a copiilor, declarând, în rând cu AUR, că e abuzivă.
Pe oamenii care se duc acum spre AUR nu-i recuperezi alimentând tezele conspiraționiste ale AUR sau interzicând partidul care consideră ei că le reprezintă revolta. Așa nu faci decât să îi radicalizezi și mai mult.
Pe acești oameni îi recuperezi lăsând AUR fără teme. Și asta înseamnă să reconstruiești încrederea, inclusiv prin recunoașterea publică a erorilor din pandemie, prin transparență, prin austeritate la vârf, prin masuri care știi că sunt cerute intens, prin decență și bun simț.
Așa îi împingi spre irelevanță la nivelul unui public cu adevărat irecuperabil.
Am obosit să aud teza cu Rusia. Există, probabil, și o componentă de propagandă rusească, mereu au existat și vor exista “idioții” utili sau agenții Moscovei. Dar ar fi o mare prostie să punem pe seama lor ascensiunea violenței și radicalizarea din societatea românească.
Cauzele sunt cu mult mai profunde, 90% interne, și la ele trebuie umblat.
Dar mă tem că pentru partidele mainstream este foarte greu să facă ce trebuie. Pe de-o parte, dincolo de inflamările de paradă, PSD și PNL se simt avantajate de ascensiunea AUR, care le face frecventabile fără efort, și au cumva convingerea că ea va fi totuși limitată. Dai foc la casă și speri să nu ardă chiar toată.
Apoi, și să vrea să schimbe mesajul și imaginea, nu prea au cu cine. Sunt partide cangrenate de corupție, clientelism, interese meschine. În timp ambele au pierdut resursa nouă, credibilă și băltesc. În plus, puterea dă dependență. Cine să se dea la o parte ca să îi fie bine partidului?
Așa că sunt mulțumite că AUR parazitează temele care îi incomodează major, că este principal subiect de discuție deopotrivă cu spaima de revenirea în grotă pe care o propagă în electoratul moderat.
Iar USR și REPER sunt, cu mici excepții care își fac loc foarte greu în larma cotidiană, prea înțepenite în lozinci, teme minore sau păruieli interne, pentru a redeveni relevante.
Am spus-o, am să o tot repet, este un risc imens să lași focul în miriște și să te bazezi pe activarea acestei spaime care să îl stingă. Este o nebunie să crezi că el se va limita la dimensiunile unui eventual blat plagiat după 2000.