Arătând cu degetul spre Viorica Dăncilă, al treilea premier pus de Liviu Dragnea să-i obțină scăparea de justiție, Klaus Iohannis și-a asigurat al doilea mandat, dovedit necesar pentru a obține o înaltă funcție europeană, chiar și cu riscul de a pune România în poziția de a sfida și bloca unitatea NATO.
Aceeași strategie de ridicare în grad a caraghiosului, în postura de rău mai mare, a fost utilizată de coaliția mamut PSD – PNL în campania pentru alegerile de duminică.
E deja loc comun să constați că nu a existat campanie pentru alegerile europene în prim-plan, de altfel, semnalele și îngrijorările unor oficiali europeni au fost formulate încă din momentul comasării alegerilor locale cu cele pentru Parlamentul European.
Miza secundară pe care coaliția PSD – PNL a mers a fost aceea a scoaterii unui oarecare profit și pentru fotoliile de europarlamentar, pentru că interesul major este acela al localelor, ca trambulină și buzunar de negociere pentru prezidențiale.
La fel cum președintele Klaus Iohannis și-a arogat dreptul suveran de a pune România în joc pentru a obține o funcție personală – șefia NATO – , și marea coaliție pune toată țara să participe la marea repetiție pentru puterea în care câștigătorul va lua tot, prezidențialele.
De aici, parazitarea agendei publice, de la instituirea AUR ca răul cel mare extremist până la fițuica de un grotesc evident privind colaborarea lui Nicușor Dan, la 17 ani, cu Securitatea.
Scopul acestei strategii este, pe de o parte, acela de a teste temele care polarizează, rețeta cea mai facilă pentru a controla apoi narativele, iar la prezidențiale bătaia se duce între narative, și, pe de altă parte, de a permite ca, în spatele cortinei, să se facă aranjamentele pentru scrutinele din toamnă.
Să le luăm pe rând.
1.Livrarea AUR ca răul cel mare. Este o cățărare pe o îngrijorare europeană reală și care începe să fie confirmată odată cu estimările care vin de după votul din Olanda, unde extrema dreaptă a bifat un număr record de mandate. Problema este cea a prefabricării - nu există niciun dubiu că AUR practică violența politică și revizionismul, dar toate sunt la o scară submediocră și lipsită de agendă ideologică, încât eticheta de extremism este o umbrelă prea mare pentru un partid asupra căruia au fost formulate dubii rezonabile că ar fi o creație de tehnologiei politice românești, pentru a-l cita pe Anton Șehovțov, analist specializat în instrumentele de manipulare ale Rusiei din Occident, autor al unei analize complexe despre legătura dintre Putin și extrema dreaptă din Europa.
Partidul AUR este în acea direcție, fiind radical, populist de dreapta, și în același timp făcând declarații care sunt benefice pentru Kremlin. Dar desigur întrebarea este dacă acest partid este un partid real sau o creație a tehnologiei politice sau a serviciilor secrete românești.
Deci nu sunt atât de sigur că acesta este un partid de extremă dreaptă real, așa cum s-ar spune. Și, din punct de vedere istoric, România este foarte sceptică față de Rusia, iar naționalismul românesc este în multe privințe anti-rus sau împotriva imperialismului rus. Deci România, pe harta cercetării mele, cel puțin în ceea ce privește extrema dreaptă, nu e semnificativ problematică în acest sens.
Asta nu înseamnă că AUR este inofensiv, ci că este convenabil să fi urcat până aici, pentru ca electoratul să dea un vot masiv PSD - PNL, pentru că nu reprezintă acel pericol despre care vuiește toată UE, extremismul.
Cu aceasta, dezbaterea europeană s-a închis, așa cum a închis și Klaus Iohannis dezbaterea despre calitatea democrației românești: el nu e dintre cei care pun în pericol UE, adică Viktor Orban și, în epocă, PiS-ul polonez.
Creșterea controlată a AUR se vede și în felul în care se prăbușește în ultimele zile, în grotescul care îl fundamentează: a fost folositor până aici, de aici încolo poate încurca. Ca orice Golem însă, e posibil ca păpușa să capete măcar independența de a pune bețe-n roate păpușarilor.
2. Absența temelor reale de agendă și livrarea unor teme de tip haită, care să creeze polarizări. Așa cum au observat, de pildă, Gabriel Liiceanu, Laura Ștefan, economistul Cristian Mureșan în interviurile pentru spotmedia.ro, corupția/anticorupția a dispărut din dezbaterile politice, deși ea este o temă mare europeană.
- Ucraina face anticorupție și în buncăre, România a trecut anticorupția la colț. Ce lecții pot fi trase din exemplul românesc și cine poate reseta jocul Interviu video
- România, în unul dintre cele mai bune momente ale ei. Cele două motive pentru care banii din statistici nu ajung la oameni Interviu cu economistul Cristian Mureșan, specializat în inteligență economică
- Gabriel Liiceanu ne spune să nu disperăm: Ar trebui ca mai mulți oameni, care nu lucrează în aparatul de stat, să facă lucruri, cum e spitalul ridicat de cele două doamne Interviu video
În locul dezbaterilor pe teme de politici publice, ni se propune o temă de politică: colaborarea lui Nicușor Dan, la 17 ani, cu Securitatea. Felul în care a fost aruncată tema arată din capul locului scopul ei, cei care au azvârlit-o în arenă au vrut să se vadă falsul, înșelăciunea, minciuna, grotescul, tocmai pentru a stârni polarizarea.
Acestea sunt realitățile politicii românești, controlate de cei care au scena și microfonul. Din păcate, au ales să sacrifice temele mari la care chiar unii dintre oamenii lor se pricep: Siegfried Mureșan, Adina Vălean, Victor Negrescu sunt candidați pentru Parlamentul European care au făcut performanță la Bruxelles.
Pe lângă aceștia, sunt candidații care fac diferență și fără de care reprezentarea României la Bruxelles și înlocuirea ei cu o garnitură Claudiu Târziu - Diana Șoșoacă - Piperea - va deservi rapid României.
Sunt candidații REPER, cu o activitate apreciată la Bruxelles, e candidatul independent Nicu Ștefănuță, care nu a făcut rabat de la temele importante, ecologice, și nu numai.
Înseamnă că, dacă AUR nu are forța malefică a AfD-ului german, România scapă? Din contră, problema României e că AUR și Șoșoacă nu sunt echilibrați real de politicieni care să definească o agendă reală, ci mai degrabă de politicieni care preferă să preia limbajul și tehnicile populiste, pentru că astea se mestecă bine colectiv și pot fi ținute la foc mic.
Scenariul bun e acela în care spirala tăcerii a funcționat tocmai la electoratul responsabil, neresentimentar, care s-a retras din ceea ce au fotografiat sondajele.