Să fim sinceri, dragi cititori: în 2025, pe fondul unui război care mușcă din estul continentului, al tarifelor americane care ne lovesc exporturile și al unei Chine cu resurse şi ambiţii de a cumpăra influenţă bucată cu bucată, Uniunea Europeană arată ca un gigant cu picioare de lut.
Avem 27 de state, fiecare cu propriile ambiţii așa-zis suveraniste, care se ceartă pe măruntişuri în timp ce lumea se reconfigurează sub ochii noştri. Soluţia? O federaţie veritabilă: o monedă unică pentru toţi, politici externe şi fiscale comune şi o armată europeană integrată. Datele oficiale ale Comisiei, BCE şi ale Eurobarometrului confirmă tendinţa: cetăţenii o cer, economia o justifică, iar securitatea o impune. (European Union)
Cifrele nu mint: amânarea federalizării înseamnă autodistrugere lentă
1. Economia: costul fragmentării şi beneficiile unei monede comune
Fără o monedă comună pentru toate statele membre, vom rămâne veşnic în urmă într-o lume strict concurenţială. Studii robuste arată că moneda unică a sporit comerţul intra-zona euro semnificativ — estimările literaturii de specialitate indică un impact al euro asupra schimburilor intra-zone între circa 15% şi 20% în anumite metodologii. Efectele se văd atât în comerţul cu bunuri finale, cât şi în schimburile complexe din lanţurile globale de valoare.
Statele din afara zonei euro suportă costuri de tranzacţie şi riscuri valutare care, agregat, pot ajunge la procente semnificative din PIB: estimări prudente localizează o „taxă invizibilă” de 0,3–0,5% din PIB anual pe care economiile precum România o plătesc din cauza conversiilor şi hedgingului. Pentru România, asta înseamnă, în termeni round-up, circa 1–1,5 miliarde euro anual care ar putea fi redirecţionaţi în infrastructură, sănătate şi educaţie. (Cifrele variază în funcţie de metodologie, dar magnitudinea rămâne relevantă.)
Adoptările anterioare oferă exemple practice: Slovacia (euro din 2009) şi Estonia (euro din 2011) au înregistrat condiţii mai favorabile de finanţare, sporuri de investiţii străine şi costuri de credit mai mici pe termen mediu, efecte documentate în analize naţionale şi europene. (European Central Bank)
BCE şi proiecţiile macroeconomice recente anticipează o creştere modestă dar stabilă a zonei euro: proiecţiile Eurosystem pentru 2025–2027 indică, la momentul celor mai recente rapoarte, creşteri medii anuale de aproximativ 0,9–1,3% (variaţii în funcţie de scenariu), ceea ce sugerează o traiectorie de redresare lentă, dar constantă, odată cu ameliorarea cererii externe şi stabilizarea condiţiilor monetare.
În plus, extinderea (includerea Bulgariei în zona euro de la 1 ianuarie 2026) a fost aprobată formal de Consiliul UE, ceea ce demonstrează că procesul de convergenţă continuă şi că beneficiile periferiei integrate sunt recunoscute la nivel instituţional. (Consilium)
2. Politica: o singură voce, nu 27 de contradictii
Pe plan diplomatic, fragmentarea ne slăbeşte capacitatea de a negocia: când o putere externă precum China vine cu proiecte strategice (investiţii în porturi, coridoare energetice sau reţele de telecom), Uniunea riscă să „vândă” influenţă bucată cu bucată prin intermediul statelor membre vulnerabile. O federaţie înseamnă o politică externă unitară şi instrumente clare de acţiune.
Publicul european înţelege asta: Standard Eurobarometer-ul din primăvara 2025 arată un nivel de încredere în instituţiile UE ridicat (52% declară că tind să aibă încredere în UE), iar majorităţi substanţiale susţin măsuri de aprofundare a integrării — semn că mâna publicului este, în multe chestiuni majore, înaintea clasei politice. (European Union)
Parlamentul European şi Comisia au introdus deja instrumente care reduc blocajele: discuţiile şi voturile pentru extinderea majorităţii calificate în anumite domenii externe/strategice sunt dovada faptului că instituţiile caută mijloace de a depăşi vetourile care paralizează decizii esenţiale.
3. Apărarea: cheltuieli în creştere, dar convergență fragmentată
După 2021, cheltuielile pentru apărare în UE au crescut semnificativ; în 2024 totalul cheltuielilor statelor membre a atins circa 343 miliarde euro, iar estimările pentru 2025 urcă spre ~381 miliarde euro, creşteri notabile care transformă Europa într-un actor cu resurse, dar fragmentat. Această creştere (peste 30% în termeni reali din 2021 până în 2024) nu se traduce direct într-o capacitate coerentă din cauza redundanţelor tehnologice şi a neinteroperabilităţii sistemelor. (Consilium)
Fondul European de Apărare (EDF) are un buget dedicat pentru 2021–2027 de aproape 7,3 miliarde euro şi apelul 2025 a atras 410 propuneri pentru circa 1,065 miliarde euro, semn că industria se mobilizează, dar e nevoie de o orchestrare la nivel federal pentru a transforma finanţarea în capabilităţi strategice comune. Cooperarea inteligentă ar putea genera economii anuale estimate la zeci de miliarde prin eliminarea duplicărilor, bani pe care i-am redirecţiona către drone, apărare cibernetică şi sisteme de comandă interoperabile. (Defence Industry and Space)
Fără un comandament unificat şi o industrie integrată, Europa riscă să rămână dependentă în domenii cheie şi vulnerabilă la şocuri externe.
4. Dereglementare economică: resetarea normativă care garantează creştere economică ridicată
Federalizarea nu este doar centralizare fiscală sau militară, trebuie să fie şi o oportunitate de reconfigurare regulatoare din punct de vedere economic. Dacă un stat federal european înseamnă mai multă birocraţie, am făcut greşeala inversă. Europa suferă astăzi nu din cauza lipsei de reguli, ci din cauza suprapunerii lor, din cauza standardelor divergente la nivel naţional şi din cauza obligaţiilor de raportare care sufocă capitalul şi inovaţia.
Datele Comisiei despre povara administrativă şi costul conformării indică pierderi mari în productivitate: firmele suportă costuri semnificative în timp şi resurse pentru a respecta regulamente multiple, ceea ce frânează investiţia şi scale-up-ul IMM-urilor. Modelele de succes pentru creştere rapidă din lume (câteva state federale sau economii gigant) combină un cadru de reguli clare cu dereglementare orientată spre stimularea capitalului şi a inovaţiei: reguli simple, licenţe unice, proceduri accelerate şi eliminarea dublei conformări.
O federaţie europeană ar trebui să introducă un cod economic unic, principiul „o autorizaţie valabilă peste tot” şi o agendă de eliminare a reglementărilor redundante, vizând reducerea costului de intrare pe piaţă, simplificarea conformităţii pentru IMM-uri şi accelerarea proceselor de aprobare pentru infrastructuri şi tehnologii strategice. Aceasta nu înseamnă haos: înseamnă reguli mai puţine, previzibile şi aplicate coerent la scară largă, condiţia necesară pentru a atrage capital global şi a menţine ritmuri înalte de creştere economică pe termen lung.
Federalizarea nu ne răpeşte identitatea — ne-o multiplică
Vor exista voci care vor spune că „ne pierdem identitatea” sau că „Bruxelles-ul dictează”. Aceste lucruri sunt false. Într-o federaţie, România și restul mebrilor UE câştigă: comisari cu portofolii cheie, vot ponderat, protecţie într-o uniune de circa 450 de milioane de cetăţeni. Istoria arată: uniţi, am construit pace şi prosperitate; dezbinaţi, continentul nostru a luat foc.
Vremea statelor-naţiune, aşa cum sunt astăzi, a apus. Poate ne doare, însă în faţa tăvălugului la nivel mondial avem nevoie de unitate continentală, nu de interese meschine, mărunte. Cu o monedă unică, o voce unită şi o sabie comună, devenim o superputere. Altfel, în 2035 vom deplânge destrămarea UE şi vom avea graniţe cu sârmă ghimpată, vize şi ameninţări la porţile noastre cărora nu le vom putea face faţă. Europa va fi o federaţie sau nu va mai fi.