A lovit natura necruțător în Turcia, brusc ne-am amintit și noi de clădirile cu bulină, inclusiv spitale din București și, inevitabil, a început văicăreală. Vai, vai, ce s-ar întâmpla dacă ar lovi și la noi! Ce s-ar întâmpla? Aceeași nenorocire, dacă nu mai mare.
Pentru că avem toate premisele dezastrului din Turcia.
Pe de-o parte, clădiriile vechi și vulnerabile neexpertizate integral, două consolidate în doi ani în București, și nici măcar inventariate în restul țării, dintr-un cumul de motive administrative și legislative. Fapt e că sunt fix ca înainte. Fapt e că proprietarilor li se permite să închirieze apartamente în blocuri cu bulină roșie și nicio instituție nu este interesată.
Pe de altă parte, la fel ca în Turcia, s-a construit mult și haotic, la fel ca în Turcia mustim de corupție. Un constructor întrebat de o reporteră dacă s-ar muta într-unul dintre blocurile construite după '90, cu toate normele antiseismice moderne bifate, a răspuns sec: nu. Pentru că degeaba normele sunt pe hârtie, dacă ele nu sunt și respectate.
Teoretic, nicio clădire nu ar trebui să intre în folosință dacă nu are toate avizele care să confirme că respectă toate normele, inclusiv antiseismice. Inclusiv ale ISC și ISU. În privința cutremurelor încă nu avem proba contrarie, dar în privința normelor ISU numai ce a ars un bloc dintr-o zona rezidențială selectă și a ieșit la iveală ditamai buboiul: două etaje în plus, străzi atât de înguste și aglomerate că nu permiteau intervenția de urgență, fără surse de apă. Toate doar într-un caz.
Înmulțiți asta cu dimensiunile unui cutremur, nu două, peste 7 pe Richter.
Da, avem echipe de elită antrenate pentru salvare-căutare cu care ne mândrim la fiecare intervenție.
Să zicem, deși am totuși unele îndoieli, că toate sunt la fel de eficiente și dotate. Dar mai departe? Câte spitale ar mai rămâne în picioare, câți medici? Și să rămână toți, specialitățile cele mai solicitate sunt cele mai deficitare.
Vedem un guvern haotic în chestiuni minore în comparație cu o asemenea nenorocire. Dacă tu nu ești în stare să faci o reglementare decentă pentru prețul electricității, cum să fii în stare să gestionezi o nenorocire de asemenea proporții?
Clientelismul, politizarea, promovarea incompetenței slugarnice, corupția, toate au transformat instituțiile din România, ca în Turcia, în forme fără fond, începând cu Guvernul.
În mod evident, suntem pe cont propriu și la mila cui vrea fiecare, Dumnezeu, natura etc. Ceea ce, dacă ne uităm în jur, e parte din problemă.
Nu știu cum sunt construite clădirile, dar cred că fiecare știm cel puțin un caz în care un apartament a fost modificat fară nicio autorizație ca să fie mai pe gustul nostru sau au fost făcute din două unul singur. Câți pereți de rezistență or fi picat așa vom afla probabil în mod tragic.
Apoi, că un proprietar e atât de cinic și ticălos să închirieze un apartament cu bulină, e una, dar ca un chiriaș să fie dispus să se mute într-un asemenea loc e altceva. Nu cred că la aceiași bani nu poți găsi ceva mai modest, mai periferic, dar, cel puțin aparent, mai sigur.
Câte dintre locuințele din România sunt asigurate pentru cutremur (PAD)? Una din 5. Cât ar costa? 20 de euro pe an, 100 de lei/an pentru locuințe moderne și 10 euro/an pentru cele din materiale mai puțin rezistente. Doar unul din cinci romani și-ar permite 100 lei/an? Dar câți au fost amendați pentru lipsa asigurării? Niciunul.
De ce să plătesc, când piața asigurărilor e sat fără câini, vezi cazul City Insurance? E o întrebare la care ar trebui să răspundă ASF, o instituție îmbuibată și din ce în ce mai inutilă, sinecură de lux.
E vorba în general despre respectarea regulii.
Numai ce am avut cazul turiștilor care s-au trezit cu avalanșa în cap și peste mașini pentru că intraseră pe un drum interzis. Când vezi semnul acela acolo, la ce te gândești? De ce o fi acolo? Luni în emisiunea lui Cătălin Striblea la Europa FM s-au găsit destui care să argumenteze că oamenii aceia nu au greșit cu mare lucru, doar iubeau natura sălbatică.
Felul în care se circulă pe șoselele din România se lasă cu cel mai mare număr de morți, de departe, din UE. Se moare mult și pe puținele noastre autostrăzi, pe care se circulă la fel de prost. Detestăm corupția, dar dăm şpagă. Și tot așa.
Autoritățile sunt catastrofale, dar nici cu poporul nu mi-e rușine.
Și nu mă îndoiesc că peste două-trei săptămâni, când iar se va scumpi untul sau iar va crește Robor, când ne vom zgâi la prețul mărțișoarelor, nimănui nu-i va mai păsa de buline roșii, norme de construcții etc.
Va începe sezonul în care nu mai cade zăpada în cap, ci se îneacă oameni care se avântă ca niște davidpopovici în valuri de steag roșu.
Deci a dat natura un semn teribil în Turcia. Exceptând văicăreala, panica, așteptând drobul de sare, mai facem ceva?