Numărul cazurilor zilnice de infectare cu coronavirus crește susținut, cu un anumit procent de cazuri grave. Ceea ce, în sine, e mai puțin îngrijorător decât ceea ce vedem cu ochiul liber în mai toată România: conspiraționismul înaintează galopant, tot mai mulți oameni sunt ferm convinși că virusul nu există sau, în orice caz, nu e mai serios decât o răceală, iar în spatele restricțiilor sunt mari interese economice.
Sigur că niciun conspiraționist nu poate explica miracolul că toate guvernele lumii ar urmări același interes și ar reacționa aproape identic. Nimeni nu explică ce interes poate avea imensa majoritate a guvernelor să își trântească propriile economii.
Nimeni nu poate explica cine ar fi făcut planul, pentru că un interes comun și o reacție aproape unitară presupun, desigur, o minte centrală și o autoritate centrală. Dar acestea devin detalii care potențează teoria conspirației, puternică tocmai prin faptul că implică o grămadă de mistere sexy.
În mod normal, însă, ar trebui să ne întrebăm cum s-o face că aceiași oameni care au respectat starea de urgență și o primă parte a stării de alertă atât de bine încât numerele bolii scăzuseră spectaculos și stăteam mai bine decât multe alte tari europene acum nu mai sunt dispuși să respecte nimic, nu mai cred nimic cu efecte care se văd.
Nu cred totuși că ne-am țicnit în masă.
De această dată, presa e mai greu de acuzat. Dimpotrivă, mai ales televiziunile sunt extrem de alarmiste pentru că pâinea cea mai bună se mănâncă din panică.
Oricât de facila ar fi soluția, decizia CCR privind carantina și spitalizarea, corectă conform Constituției, nu poate fi invocată chiar de către cei care nu cred în corectitudinea ei pentru simplul motiv că a intrat în vigoare doar de vineri, deci eventualele ei efecte nu au cum să fie cuantificate.
Mesajele PSD, ALDE, Pro România sunt de contestare a măsurilor Guvernului (nu sunt totuși de contestare a virusului însuși). Dar oare discursul celor trei partide are o asemenea aderență la public încât să provoace o reacție în masă? Sondajele arată că nu trec printr-un moment politic și de credibilitate maxim.
Nu cred nici că poze ca acelea de la ziua lui Ludovic Orban, de la petrecerea lui Rareș Bogdan sau cu deputații shaorma au o valoare de exemplu atât de mare.
Și atunci, totuși, de ce aceiași oameni care au respectat atâta vreme nu mai respectă acum?
O explicație ar fi tocirea fricii și deci a efectelor ei. Obișnuința face minuni mai ales atunci când apar alte frici sau tentații de vară care anesteziază frica. Dar acestea sunt motive pentru imprudență, nu pentru contestare.
Cred că explicația corectă este un vid de autoritate. În perioada stării de urgență, când numărul de cazuri zilnice noi și de decese era în general mai mic decât ceea ce vedem în ultimele săptămâni, deci și transmiterea era mai puțin intensă, mesajele autorităților erau constante.
Președintele Iohannis ieșea la declarații o dată la câteva zile cu mesaje dedicate Covid. Aveau loc întâlniri periodice la Cotroceni cu miniștri pe linia Covid.
Mesajele Guvernului erau și ele cu mult mai susținute. Că erau inspirate sau nu, că erau în geacă sau costum, ele marcau prezența autorității, o anumită comunicare, fie ea deficitară sub aspectul conținutului, între cei de la butoane și "turmă". De la o vreme ele au dispărut.
Președintele a reintrat în tăcere, nu a mai avut nicio reacție pe tema Covid de când cu ”precauția și prostia”. Întâlniri la Cotroceni n-au mai fost. Premierul, sef al CSSU, iese doar cu mesaje reactive, în general acuzatoare la adresa CCR sau a oponenților politici. Criza sanitară pare doar un cartof electoral fierbinte numai bun de aruncat dintr-o mână în alta.
Dar cele mai rele sunt mesajele contradictorii și lipsa măsurilor. De exemplu:
Pe de-o parte, numărul de cazuri crește, ministrul Sănătății vorbește despre tot felul de scenarii, liderul senatorilor PNL despre o nouă stare de urgență, intrăm pe liste negre ale altor țări, dar în același timp pare că am intrat în linie dreaptă pentru încă o relaxare - redeschiderea restaurantelor. Ce să înțeleagă omul? Că e grav sau nu ce se întâmplă?
Suntem în stare de alertă, sunt posibile măsuri în conformitate cu legea în zonele care au focare. Cazurile noi nu sunt distribuite uniform, sunt județe care au multe, altele care nu mai au cazuri noi. De ce să fie aceleași masuri pentru toate? De ce în loc de lamentări nu vedem masuri punctuale în zonele sensibile?
Pe lângă asta, un scandal de magnitudinea ”Unifarm” pentru care, din punct de vedere politic, nu au existat explicații solide ale celor care l-au menținut pe Adrian Ionel în fruntea companiei mamut, sigur că alimentează teorii conspiraționiste despre interese oculte în spatele crizei.
Eu înțeleg că a început concursul electoral de frumusețe și nimănui nu-i convine să fie polițistul rău, înțeleg că anul acesta campania se anunță un concurs de populisme. Dar măcar să nu ne miram că și această criză a ajuns o mare bășcălie națională.
Banalizarea morții poate duce la absenteism masiv în alegeri. Populismul PNL ține PSD în viață