Dacă negocierea unei apropieri dintre Iran și Arabia Saudită a fost un succes diplomatic al Chinei, șansele ca pacea din Ucraina să se întâmple sub protectorat chinez nu sunt serioase.
Să observăm mai înainte că realizările diplomației chineze s-au manifestat doar cu state nedemocratice. Diplomația chineză s-a manifestat puternic în zonele de pe glob din care SUA s-au retras sau au avut insuccese.
Diplomația chineză s-a oprit la granița intereselor țărilor democratice, China nereușind să convingă Rusia să nu invadeze Ucraina și neimplicându-se în conflictul palestinian, de exemplu. Diplomația chineză se mișcă deocamdată în Asia și în Africa, unde statul comunist chinez are interese economice și unde conflictele dintre terți i-ar scădea randamentul economic.
Partidul Comunist Chinez se află într-o cursă economică contracronometru cu SUA. Xi Jinping vrea o dezvoltare accelerată a economiei chineze, dar nu o poate face, din nefericire pentru el, decât prin exportul pe piețele americane și europene.
Situația aceasta pune China în siajul puterilor economice mondiale, SUA și Europa. Abia când China va avea o piață de desfacere suficientă șieși și își va echilibra balanța comercială cu SUA și UE va putea clama câștigarea poziției de lider politic mondial. Până atunci va mai curge multă apă pe fluviile chineze, fie ele galbene sau albastre.
Dacă Xi Jinping este mai realist decât Putin, înțelege că pe termen scurt și mediu nu poate aspira decât la contrabalansarea puterii politice și militare a SUA.
Pe românește, să ajungă să împartă lumea cu Statele Unite, să obțină o zonă în care să fie recunoscut drept lider. Și, privind BRICS, se pare că o asemenea zonă există.
Țările din această zonă sunt fie despotice, fie comuniste, fie iliberale. S-au strâns toate la un loc pentru că se tem nu de forța economică a SUA, ci, la fel ca Putin, de faptul că americanii insistă pe promovarea democrației în rândul țărilor cu care au relații. Or, tocmai lipsa democrației este factorul comun care unește aceste țări.
Asta înseamnă o lume bipolară pentru China. Fiind ea o țară cu conducere comunistă, nu se poate apăra decât dacă crește nivelul de trai în țară și dacă se pune în fruntea unor țări cu care să contracareze amenințarea democrației ce vine din SUA. Și în cadrul acestui grup poate China să-și manifeste puterea diplomatică.
Cu Ucraina lucrurile stau altfel. Ucraina este o țară care aspiră să intre în UE, dacă nu și în NATO. Ucraina este o țară agresată de unul din membrii BRICS, Rusia lui Putin. Acest lucru se întâmplă de 9 ani și măreața Chină n-a catadicsit să se implice într-un proces de pace. China a văzut agresiunea rusă la fel ca Putin, ca pe o lovitură de imagine și de putere dată Occidentului.
Din aceste motive planul de pace chinez este o minuțioasă construcție teoretică, care ocolește esențialul, cine este agresorul și cine este statul agresat. Dacă ar fi pornit de la adevărul militar și politic, măreața Chină ar fi fost forțată să se situeze de o parte sau de cealaltă.
Să nu condamni agresiunea rusă, dar să susții dreptul fiecărei țări la integritate teritorială este o contradicție în termeni, pe care avalanșa de vorbe și de intenții nu o poate acoperi.
În fapt, China, silită să nu acorde ajutor militar Rusiei de teama unor sancțiuni economice SUA-UE care i-ar trimite în recesiune economia, s-a gândit să acorde un ajutor politic Rusiei, că tot nu o costă nimic. Pentru că din punctul de vedere al lui Putin dacă nu există ajutor militar din partea Chinei, ci doar unul economic, relația ruso-chineză nu prea mai înseamnă acum mare lucru.
China este pusă acum în fața unei dileme pe care vizita lui Macron a vrut să o accentueze: fie trimite arme Rusiei și își sacrifică niște ani de dezvoltare economică, ba mai mult divide lumea și-și sacrifică comerțul, sau, oricât de dragă i-ar fi lui Jinping o înfrângere a SUA care ar urca rapid China în politica mondială, renunță la trimiterea de armament și se dezice cel puțin de politica lui Putin.
Înainte de a se promova pe post de mare putere care vrea să gestioneze negocieri de pace, China ar trebui să privească cu mare atenție ce a obținut Erdogan, care s-a promovat pe aceeași poziție. Erdogan a obținut o mică pace pe exportul de cereale, n-a obținut nimic pe plan militar.
De altfel, ce argumente politice ar avea China ca să ajungă moderator în conflictul ruso-ucrainean? Singurul argument ar fi retragerea Rusiei pe aliniamentele din 2014, acesta ar fi singurul motiv pe care, la o adică, cu greu, Ucraina l-ar digera ca să se așeze la masa negocierilor. Or, tocmai asta a refuzat Putin, refuzând indirect planul de pace al fratelui său mai mare. Iar dacă ofensiva ucraineană va mai împinge înapoi armata rusă din niște oblasturi, puterea de negociere a Chinei va scădea dramatic, va deveni caducă.
Oferta de pace a Chinei este un mare balon de săpun și sunt extrem de puține șanse ca Ucraina să accepte termenii chinezi.
Scenariul prin care China urmărește un refuz ucrainean ca să motiveze prin asta trimiterea de armament Rusiei nu este valabil, se lovește de aceeași amenințare a sancțiunilor occidentale. Mai degrabă planul a vrut să domolească avântul războinic al lui Putin și să-i ofere acestuia o cale de extragere onorabilă din invazie, sub forma planului de demilitarizare a Ucrainei.
Diplomația chineză nu are nici argumentele și nici forța de a media pacea dintre Ucraina și Rusia. Demersul chinez este unul gol, lipsit de conținut și, dacă nu va fi pus în aplicare sau se va solda cu un eșec, măreața diplomație chineză va fi maculată.
China ar fi trebuit să-și ofere serviciile de negociator părților și să încerce să poarte discuții cu fiecare în parte sperând să obțină ceva. Așa, cu 12 puncte aruncate în cei doi dușmani, pare mai degrabă o chemare la ordin, asemenea unei amenințări americane.
China n-ar fi trebuit să se lanseze în această chestiune, ci să-și fi păstrat victoriile din partea iliberală de lume pe care aspiră să o conducă. Pentru că așa cum este acum situația de pe front China a intrat fără să vrea într-o situație de tip loose-loose. Asta vrea marea diplomație chineză? Sigur că nu, noroc cu domnul Macron care, la fel de bine intenționat, dar la fel de nereușit în demers, s-a repezit să susțină ilogic inițiativa chineză.
Dacă Xi Jinping asta a urmărit, punerea pe jar a Europei, asta a reușit. Cât despre planul de pace din Ucraina, va obține aceleași mărețe succese obținute de domnul Macron în demersurile sale pe lângă Putin.