Ideea care circula prin presă că PNL n-ar putea să şi guverneze şi să se şi reformeze în acelaşi timp este una falsă. Nu este vorba aici despre reformare, ci pur şi simplu de o problemă de gestionare a puterii.
Acum nu se pune problema unei reforme adânci în PNL, aidoma celei pe care o clamează domnul Ciolacu pentru PSD-ul dumisale. Problema PNL e simplă, pur şi simplu, Orban are prea multă putere şi a folosit-o ca să-i tamponeze pe Cîţu şi pe ceilalţi.
Problema în PNL este că domnul Orban nu-şi foloseşte puterea în scopuri oneste pentru partid şi pentru societate. Problema este că foloseşte discreţionar această putere pentru el şi ai lui. Problema este că domnul Orban nu înţelege că puterea trebuie partajată, spre binele tuturor.
Dacă vrea să supravieţuiască politic, Ludovic Orban va trebui să împartă puterea, nu are altă soluţie. Va trebui să se obişnuiască şi că la Palatul Victoria va fi un pol de putere, cel guvernamental, cu care va trebui să înveţe să trăiască şi să lucreze.
Va trebui să cedeze şi să slăbească frâiele în partid luând deciziile nu de unul singur, ci împreună cu ceilalţi. Va trebui să înţeleagă că posturile din administraţie nu se cuvin numai camarilei sale, ci şi grupării Bogdan-Sighiartău.
Dacă ar fi înţelept, domnul Orban n-ar fugi la Cotroceni să ceară linişte doar când îl arde la lingurică, ci ar trebui să aibă răbdarea de a negocia cu aripa Bogdan şi cu Cîţu sub tutela Cotrocenilor.
Ar trebui să înţeleagă nevoia preşedintelui de a realiza mari proiecte şi, din postura de şef al Camerei, să facă tot ce poate în această direcţie. Ar trebui să accepte ideea că doar preşedintele Iohannis poate fi autoritatea care să asigure echilibrul în partid.
Faptul că PNL a făcut tâmpenii la împărţirea posturilor din administraţie i se datorează domnului Orban, pentru că acesta este costul plătit pentru a avea şefia Camerei Deputaţilor. Dar trebuie să recunoaştem în acelaşi timp că nu el este de vină pentru calitatea mizerabilă a unora dintre cei promovaţi pe posturi în administraţie.
El este de vină că a lăsat apropiaţilor săi libertatea să numescă fără concurs şi fără analiză de CV persoane cu pregătire cel puţin nefericită. Calitatea celor ce au dat asalt să îndepărteze pesediştii din administraţie este, în majoritatea cazurilor, cel puţin discutabilă. Iar faptul că aceştia sunt protejaţii lupilor bătrâni din PNL face situaţia greu suportabilă.
Sigur că se poate înnoi garnitura de membri ai partidului care să participe la gestionarea puterii şi când PNL este la guvernare. Este nevoie de o analiză a muncii şi rezultatelor fiecărui membru şi de puterea de a-i impune să facă pasul înapoi când îşi dovedeşte nepriceperea. Nu cum a procedat domnul Orban cu faliţii din guvernul său.
Ar fi necesar ca cel ce decide dacă cei din administraţie îşi fac treaba sau nu să fie domnul Cîţu, că de aia e prim-ministru. Dacă domnul Orban ar înţelege această necesitate, mult din scandalul din PNL ar fi rezolvat.
Apoi, domnul Ludovic Orban ar trebui să înţeleagă că Rareş Bogdan nu este prim-vicepreşedinte de poză. Omul vrea să se implice în gestionarea trebilor de partid şi domnul Orban, dacă ar fi înţelept, ar trebui să-i permită acest lucru. Sigur că e greu, sigur că orgoliile sunt uriaşe, dar, cu ajutorul domnului Iohannis, n-ar fi imposibil.
Cele patru centre de putere, Palatul Cotroceni, Palatul Victoria, şefia PNL şi cea a membrilor de partid, vor intra în conflict, dacă actorii nu-şi vor delimita repede atribuţiile şi nu vor înţelege imperativele momentului. Cum vor merge treburile depinde doar de ei.
Oamenii aceştia sunt condamnaţi sau să răzbească împreună sau să piardă sfâşiindu-se într-un război fraticid şi fără sens. Iar pionul principal în acest tablou de ansamblu, pivotul după care se poate roti spre bine sau spre rău girueta puterii, mi se pare a fi Ludovic Orban.
