Relatările negative, cu rare conotații propagandistice, nu erau făcute de ucraineni, ci, spre surpriza comentatorilor occidentali, aparțineau unor ruși, foști ofițeri, angajați în armată sau experți. Au fost numiți de presă „bloggeri militari”.
Un fost sergent din Brigada 4 Motorizată, dislocată în Lugansk, teritoriul ocupat de ruși în estul Ucrainei, s-a împușcat în cap în dimineața zilei de 21 februarie.
În armata Kremlinului, sinuciderile sunt un fenomen obișnuit. E o formă de a scăpa din iadul creat de comandanți, ultima soluție pentru a renunța la război.
Dar Andrei Morozov, 44 de ani, nu era un militar oarecare, făcea parte din categoria „bloggerilor militari”.
Avea un canal de Telegram cu peste peste 100.000 de urmăritori, iar postările sale erau, deseori, critice la adresa operațiunilor armatei ruse.
A decis să se împuște în cap, acuzând presiunile la care a fost supus de comandanții săi, dar și de propagandiștii ruși după ce a scris un text în care a anunțat că 16.000 de militari ai Kremlinului au fost sacrificați pentru cucerirea localității Avdiivka, acesta întrebându-se pentru ce sunt irosite viețile atâtor oameni.
Primul război, în direct, pe ecranele telefoanelor
Într-o lungă scrisoare, găsită în locuința sa după sinucidere, Morozov spune că a fost obligat să facă acest gest din cauza amenințărilor unui colonel, care a primit ordine de la Moscova, și a criticilor venite din partea lui Vladimir Soloviov, cel mai influent propagandist al Kremlinului, care realizează o serie de emisiuni TV și radio, în care promovează mesajele lui Putin.
Odată cu eliminarea lui Morozov se încheie o epocă în Rusia. Aceea în care pe platformele sociale Telegram și VKontakte, populare în această țară, apăreau și mesaje critice la adresa forțelor armate.
Odată cu declanșarea invaziei, în februarie 2024, pe rețelele sociale a explodat numărul de postări legate de război.
Forțele ucrainene au profitat de interesul opiniei publice din Occident în desfășurarea luptelor și, atât pe conturile și paginile oficiale ale armatei, dar și ale unor reprezentanți ai guvernului, au desfășurat o strategie de comunicare prin care prezentau, cât de transparent puteau, suferințele populației civile afectate de bombardamente și atacuri militare, dar și eroismul cu care luptau soldații ucraineni.
Pe lângă aceste canale de informații oficiale și semi-oficiale, au apărut cele ale experților, foști militari de carieră, ale jurnaliștilor aflați la fața locului, dar și ale unor persoane particulare, martore la lupte, la desfășurarea operațiunilor sau victime, obligate să se retragă din calea războiului.
Astfel s-a creat un univers de comunicare digitală prin care întreaga lume putea să urmărească războiul, în direct, pe ecranele telefoanelor mobile.
Răspunsul Kremlinului la campania de comunicare a Ucrainei
Posibilitatea a reprezentat un avantaj strategic pentru Volodimir Zelenski, care a avut argumente pentru a cere ajutorul Occidentului, dar și sprijinul opiniei publice internaționale, martoră la atrocitățile comise de Rusia.
Vladimir Putin și asociații săi nu au avut nicio strategie de comunicare specială în legătură cu războiul. Nu le-a păsat, mai ales că planurile lor erau de scurtă durată, sperând ca operațiunile militare să țină între trei zile și un maxim de două săptămâni.
Președintele rus, pe lângă criză militară provocată de înfrângerile din Ucraina, a realizat că toate slăbiciunile armatei și politicii sale au fost expuse unei audiențe de miliarde de oameni. Din această cauză, a încercat urgent să găsească o soluție pentru a rezolva situația.
Astfel au apărut „bloggerii militari”, ruși care au început să relateze despre război, adresându-se publicului de acasă.
Pentru a avea credibilitate, nu au fost cenzurați, iar mulți dintre aceștia l-au criticat pe ministrul Apărării, Serghei Șoigu, au expus erorile comandanților militari și pe cele ale lui Valeri Gherasimov, strategul armatei ruse.
Cum se promovează un război
Operațiunea „bloggerilor militari” a fost condusă de Evgheni Prigojin, fondatorul grupului de mercenari Wagner, care a dezvoltat o serie de site-uri și conturi de „social media” pe care promova Wagner, victoriile militare ale mercenarilor, dar își șlefuia și propria imagine, și de Igor Girkin, un fost agent FSB, responsabil pentru doborârea avionului de pasageri Boeing 777, Malaysian Airlines, care efectua o cursă Amsterdam - Kuala Lumpur.
Cei doi gravitau în jurul lui Putin și puteau fi controlați de serviciile de informații, cum s-a și întâmplat până la final, Prigojin fiind ucis de FSB, iar Girkin, condamnat la patru ani de închisoare.
În jurul celor doi și al asociaților acestora au apărut și alte conturi și bloguri, cu mai mulți sau mai puțini abonați, care relatau despre desfășurarea războiului.
Unii erau mai critici la adresa armatei, alții neutri și în ultima categorie, cea mai importantă, intrau propagandiștii care reacționau la postările primelor două categorii, încercând să le minimalizeze impactul sau lăudau deciziile militare.
Măsura luată de Kremlin pentru a umple vidul informațional din Rusia despre război a temperat influența campaniei de comunicare a Ucrainei și a creat un sentiment de susținere a războiului într-o parte a societății ruse, ceea ce era vital pentru supraviețuirea politică a lui Putin, în contextul umilințelor suferite pe front.
S-a întors cenzura
O perioadă de un an, un an și jumătate, o mare parte din informațiile legate de acțiunile militare ale Rusiei, de moralul trupelor Kremlinului, de interacțiunile dintre liderii armatei și cei civili au fost decriptate de experții Occidentali, de liderii politici și de jurnaliști urmărind relatările bloggerilor militari, postările și dezbaterile online, desfășurate în spațiul de comunicare rusesc.
Dar după încercarea de lovitură de stat, ratată de Evgheni Prigojin, urmată la scurt timp de eliminarea acestuia de către FSB, după criticile la adresa lui Putin proferate de Girkin și imediata lui arestare, Kremlinul a început să tempereze și să controleze mișcarea bloggerilor, impunând restricții și adoptând legi împotriva „discreditării forțelor armate”.
Eliminarea lui Morozov, deținătorul unui canal de Telegram relativ mic pentru piața mediei sociale din Rusia, 100.000 de urmăritori, pentru că a publicat numărul militarilor ruși morți la Avdiivka, a fost semnalul că Putin nu mai acceptă critici la adresa armatei și nici publicarea unor informații despre ceea ce se întâmplă pe front.
Starea de spirit a lui Vladimir Putin
Astfel, principalul canal de comunicare militară din Rusia a rămas Rybar, realizat de Mihail Zvinciuk, un fost ofițer de presă al Ministerului Apărării, care are peste un milion de urmăritori pe Telegram.
Aici sunt publicate numai informații aprobate de Kremlin, se promovează realizările armatei, fără a fi oferite date suplimentare sau puncte de vedere despre ce se întâmplă pe front.
Blocarea și a acestei zone de comunicare relativ liberă, lansată de Kremlin pentru a contrabalansa informațiile venite dinspre Ucraina, spune ceva despre starea de spirit a lui Vladimir Putin, care se simte, astăzi, amenințat de orice critică și formă de opoziție.