- Pe lângă teamă și pericol, armele nucleare i-au determinat pe liderii lumii la reținere și evitarea unor conflicte majore.
- Vladimir Putin a folosit amenințarea cu un atac atomic pentru a-i speria pe ucraineni și a șantaja Occidentul.
- Rusia, considerându-se o mare putere nucleară, nu și-a mai dezvoltat forțele armate convenționale, care au fost umilite în Ucraina.
- China a susținut invazia Moscovei pentru că s-a bazat pe promisiunile făcute de Putin că va fi una de scurtă durată, iar criza nu se va extinde.
- Xi Jinping l-a admirat pe Putin pentru modul în care a invadat Georgia și prin care a anexat Crimeea. O astfel de strategie o pregătea și el pentru Taiwan.
A trecut peste un an de atunci, iar Vladimir Putin, în afara unei retorici amenințătoare, a unor exerciții mai mult sau mai puțin convingătoare, s-a ținut departe de silozurile în care sunt depozitate distrugătoarele arme.
Când președintele american Harry S. Truman a decis să dea ordinul de folosire a bombei atomice asupra orașului Hiroshima, el a făcut un calcul simplu, ajungând la concluzia că înfiorătoarea armă va salva viețile a mii de militari americani aflați în Pacific, grăbind capitularea Japoniei.
Pentru a obține rezultatul scontat trebuia să demonstreze două lucruri – puterea de distrugere a unei arme pe care doar americanii o dețineau la acel moment și faptul că o poate produce în serie. Acesta a fost motivul pentru care a existat și o a doua misiune, cea de distrugere a orașului Nagasaki.
Ordinul președintelui american a reprezentat un moment dramatic în istoria omenirii, a declanșat o șocantă cursă a înarmărilor, iar civilizația umană a intrat, de atunci, într-o eră a pericolului, fiind mereu la un pas de distrugerea totală.
În mod paradoxal, această sabie a lui Damocles suspendată deasupra lumii de aproape 80 de ani a produs lungi perioade de pace în Europa, dar și o scădere în intensitate a conflictelor, omenirea evitând, de atunci, un nou război mondial.
O strategie greșită
Puterea armelor nucleare e atât de mare încât liderii politici care au acces la ele sunt conștienți că pot distruge planeta, iar cei implicați în operațiunile cu acestea au o responsabilitate ridicată, fiecare persoană din lanțul de comandă știe că, în orice moment, poate produce o catastrofă globală.
După primele înfrângeri pe front ale armatei Rusiei, Putin și asociații săi au început să apeleze frecvent la amenințarea nucleară.
Au folosit o astfel de retorică, mai ales, ca pe o strategie de intimidare la adresa ucrainenilor, dar și a cetățenilor din statele occidentale care au decis să trimită arme către forțele lui Volodimir Zelenski pentru a rezista în fața invadatorului.
Dar Putin n-a trecut niciodată la fapte, iar discursul său nuclear și-a pierdut, treptat, din consistență.
Dacă la început cetățenii din România și, probabil, din întreaga Europă erau îngroziți de amenințările lui Putin, acum tot mai puțini oameni iau în seamă strigătele lui Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate din Rusia, care încă vorbește de posibilitatea ca Rusia să folosească bomba atomică.
În strategia inițială de comunicare, Vladimir Putin a avut tema amenințării nucleare ca o metodă de a înspăimânta Occidentul, determinându-l să nu se implice.
Dar și această strategie s-a dovedit greșită ca multe alte planuri pe care Putin și le-a făcut înainte de invazie și pe care n-a reușit să le ducă la bun sfârșit.
Un șantaj care n-a mai funcționat
Liderul de la Kremlin a determinat actuala civilizație să se confrunte direct cu pericolul nuclear și să facă o alegere între o lume condusă de dictatori, fără legi, fără reguli și înfruntarea riscului unui atac atomic.
Alegerea n-a fost pe placul lui Putin. Opinia publică occidentală a transmis liderilor că-și asumă riscul, iar Ucraina trebuie ajutată să reziste.
Șantajul Kremlinului, după mulți ani, n-a mai funcționat.
Hotărârea statelor NATO de a face față presiunii Moscovei pe acest subiect a transformat întreaga dinamică a conflictului. Dintr-o dată lumea a văzut că „Împăratul e gol”.
Bazându-se atât de mult pe politica nucleară, Rusia nu și-a dezvoltat armata convențională, nu și-a modernizat tehnologia militară, iar corupția a tocat miliarde de dolari destinați dotării pentru că aveau mii de arme nucleare, care descurajau orice „inamic”.
Astfel, Putin a provocat un război, propunându-și să cucerească o țară cu echipamente învechite și soldați neinstruiți, convins fiind că Occidentul nu va interveni, pentru că se teme de arsenalul atomic al Rusiei. Dar nu s-a temut.
China: Fără arme nucleare în Ucraina!
Un alt lucru pe care liderul de la Kremlin nu l-a luat în considerare a fost poziția principalului său aliat, China.
Vladimir Putin s-a bazat mult pe Beijing. A considerat tăcerile și zâmbetele misterioase ale lui Xi Jinping încurajări și garanții de sprijin. Poate așa au și fost, fiind oferite cu o singură condiție, ca războiul să nu dureze mult.
Relația dintre Rusia și China s-a bazat pe promisiunile făcute de Putin că invazia va fi scurtă, iar criza nu va deveni una globală.
Cei doi lideri autoritari, contestatari ai actualei ordini mondiale, sunt adepții unor acțiuni de luptă rapide și eficiente, prin care să surprindă forțele occidentale, să-și atingă obiectivele și, apoi, să se implice în negocieri interminabile, fără efect.
Xi Jinping a fost un fan al modului în care Putin a invadat Georgia și a cum a anexat Peninsula Crimeea. O astfel de strategie o pregătea și el pentru Taiwan.
Rezistența ucrainenilor a dat relația dintre cei doi peste cap. China a fost obligată să-și reconsidere poziția. Nu poate renunța la piața occidentală. Fără clienții de acolo, economia se prăbușește și un miliard de oameni nemulțumiți reprezintă o amenințare serioasă pentru orice tip de putere.
Astfel s-a ajuns la mesajul clar pe care Beijingul i l-a transmis lui Putin: „Fără arme nucleare!”. Iar poziția politică a Chinei nu a fost un accident, a repetat enunțul, prin reprezentanții săi, de câte ori a avut ocazia.
Soluții practice pentru blocarea lui Putin
În planul de pace anunțat în urmă cu o săptămână, compus din 12 puncte, unul dintre ele se referă direct la neutilizarea bombei atomice în conflict.
„Reducerea riscurilor strategice. Armele nucleare nu pot fi folosite, iar războiul nuclear nu poate fi declanșat. Ne opunem utilizării sau amenințării cu utilizarea armelor nucleare. Dorim prevenirea proliferării nucleare și evitarea unei crize nucleare. Ne opunem dezvoltării și utilizării armelor biologice și chimice de către orice țară, în orice circumstanțe”, se arată la punctul 8 al documentului publicat de guvernul chinez.
Deși Putin a crezut că are o cale să poată folosi o mică bombă tactică, să-i sperie pe ucraineni, iar aceștia să se predea și să-i îngrozească pe occidentali, calculele dictatorului au fost greșite.
Problema pe care a generat-o prin invadarea unui stat independent a fost mult mai mare decât s-a așteptat. Teama occidentalilor de un război nuclear s-a transformat în hotărârea de a nu ceda șantajului și de a găsi soluții practice prin care Putin să nu-și poată folosi arsenalul atomic.
Cel puțin până acum, și a trecut ceva timp, liderii SUA și aliații lor au reușit să țină lumea departe de acest pericol în timp ce puterea lui Putin, atât pe plan intern cât și pe plan internațional, a scăzut semnificativ astfel încât să nu mai dețină influența necesară pentru a declanșa un atac nuclear.
Textul integral publicat de guvernul de la Beijing în data de 24 februarie 2023, tradus în limba română.
1. Respectați suveranitatea tuturor țărilor. Legile internaționale recunoscute, inclusiv scopurile și principiile Cartei ONU, ar trebui respectate cu strictețe, iar suveranitatea, independența și integritatea teritorială a tuturor țărilor ar trebui să fie garantată în mod eficient. Toate țările sunt egale, indiferent de mărime, putere sau bogăție. Toate părțile ar trebui să susțină împreună normele de bază care guvernează relațiile internaționale și să protejeze echitatea și justiția internațională. Dreptul internațional ar trebui să fie aplicat în mod egal și uniform și nu ar trebui să se adopte standarde duble.
2. Să se renunțe la mentalitatea Războiului Rece. Securitatea unei țări nu poate fi în detrimentul securității altor țări, iar securitatea regională nu poate fi garantată prin consolidarea sau chiar extinderea blocurilor militare. Interesele și preocupările legitime de securitate ale tuturor țărilor ar trebui luate în serios și abordate în mod corespunzător. Problemele complexe nu au soluții simple. Ar trebui să aderăm la un concept de securitate comun, cuprinzător, cooperant și durabil, să ne concentrăm asupra stabilității pe termen lung a lumii, să promovăm construirea unei arhitecturi de securitate europene echilibrate, eficiente și durabile și să ne opunem stabilirii securității naționale pe baza nesiguranței altor țări și să prevenim formarea de confruntări în tabere. Să protejăm în comun pacea și stabilitatea continentului eurasiatic.
3. Încetați focul și opriți luptele. Nu există învingători în război. Toate părțile ar trebui să dea dovadă de rațiune și reținere, să nu adauge benzină pe foc, să nu intensifice conflictul, să împiedice agravarea crizei ucrainene sau chiar scăparea de sub control, să sprijine Rusia și Ucraina să se întâlnească, să reia dialogul direct cât mai curând posibil, să promoveze treptat de-escaladarea și relaxarea situației și, în cele din urmă, să ajungă la o încetare a focului cuprinzătoare.
4. Începeți negocierile de pace. Dialogul și negocierea reprezintă singura cale viabilă de ieșire din criza ucraineană. Toate eforturile de soluționare pașnică a crizei ar trebui încurajate și sprijinite. Comunitatea internațională ar trebui să rămână în direcția corectă de promovare a păcii și de a discuțiilor, să ajute toate părțile implicate în conflict să deschidă ușa către o soluție politică la criză cât mai curând posibil și să creeze condițiile și să ofere o platformă pentru reluarea negocierilor. China este dispusă să continue să joace un rol constructiv în această privință.
5. Rezolvarea crizei umanitare. Ar trebui încurajate și sprijinite toate măsurile care conduc la atenuarea crizelor umanitare. Acțiunile umanitare trebuie să respecte principiile de neutralitate și imparțialitate și să prevină politizarea problemelor umanitare. Să protejeze în mod eficient siguranța civililor și să stabilească coridoare umanitare pentru evacuarea civililor din zonele de război. Să sporească asistența umanitară în zonele relevante, să îmbunătățească condițiile umanitare, să asigure un acces umanitar rapid, sigur și fără bariere și să prevină crizele umanitare de mai mare amploare, să sprijine rolul de coordonare al Organizației Națiunilor Unite în ceea ce privește asistența umanitară în zonele de conflict.
6. Protecția civililor și a prizonierilor de război. Părțile implicate în conflict ar trebui să respecte cu strictețe dreptul umanitar internațional, să se abțină de la atacarea civililor și a instalațiilor civile, să protejeze femeile, copiii și alte victime ale conflictului și să respecte drepturile fundamentale ale prizonierilor de război. China sprijină schimbul de prizonieri de război între Rusia și Ucraina, iar toate părțile ar trebui să creeze condiții mai favorabile în acest sens.
7. Mențineți siguranța centralelor nucleare. Opuneți-vă atacurilor armate asupra instalațiilor nucleare pașnice, cum ar fi centralele nucleare. Facem apel la toate părțile să respecte convențiile privind siguranța nucleară și alte legi internaționale și să evite în mod hotărât accidentele nucleare provocate de om. Susținem rolul constructiv al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică în promovarea siguranței și securității instalațiilor nucleare pașnice.
8. Reducerea riscurilor strategice. Armele nucleare nu pot fi utilizate, iar războiul nuclear nu poate fi purtat. Ar trebui să ne opunem utilizării sau amenințării cu utilizarea armelor nucleare, prevenirea proliferării nucleare și evitarea unei crize nucleare. Ne opunem dezvoltării și utilizării armelor biologice și chimice de către orice țară, în orice circumstanțe.
9. Garantarea exportului de cereale. Toate părțile ar trebui să pună în aplicare acordul privind transportul de cereale la Marea Neagră semnat de Rusia, Turcia, Ucraina și Organizația Națiunilor Unite într-un mod echilibrat, cuprinzător și eficient, și să sprijine Organizația Națiunilor Unite pentru a juca un rol important în această privință. Inițiativa de cooperare internațională în domeniul securității alimentare propusă de China oferă o soluție fezabilă la criza alimentară globală.
10. Opriți sancțiunile unilaterale. Sancțiunile unilaterale și presiunile extreme nu numai că nu vor reuși să rezolve problemele, dar vor crea altele noi. Opuneți-vă oricăror sancțiuni unilaterale care nu sunt autorizate de Consiliul de Securitate. Țările relevante ar trebui să înceteze să abuzeze de sancțiunile unilaterale și de "jurisdicția cu braț lung" împotriva altor țări, să joace un rol în răcirea crizei din Ucraina și să creeze condiții pentru ca țările în curs de dezvoltare să își dezvolte economiile și să îmbunătățească mijloacele de trai ale oamenilor.
11. Asigurați stabilitatea lanțurilor industriale și de aprovizionare. Toate părțile ar trebui să protejeze cu seriozitate sistemul economic mondial existent și să se opună politizării, instrumentalizării și militarizării economiei mondiale. Să atenueze în comun efectele de propagare ale crizei și să împiedice perturbarea cooperării internaționale în domeniul energiei, al finanțelor, al comerțului cu cereale, al transporturilor și al altor tipuri de cooperare, care ar putea dăuna redresării economiei mondiale.
12. Promovați reconstrucția postbelică. Comunitatea internațională ar trebui să ia măsuri pentru a sprijini reconstrucția postbelică în zonele de conflict. China este dispusă să ofere asistență și să joace un rol constructiv în această privință.