Campania pentru prezidențialele americane înregistrează o modificare de paradigmă în ceea ce privește relația dintre bani și politică, scrie în The New Yorker jurnalista americană Susan Glassen, co-autoarea unui volum important despre mandatul lui Donald Trump la Casa Albă.
Diferența nu este una de grad, adăugarea unuia sau mai multor zero-uri la sumele donate pentru campanie, ci una de gen, care arată noul tip de ordine politică pe care vor să o influențeze marii donatori.
Peisajul, sugerează jurnalista, este unul al unei oligarhii în formare. De altfel, această teză a oligarhiei care se află printre primele etape ale noilor autocrații soft este cea pe care o înaintează și Anne Applebaum, după ce a lansat un important volum de lucru, Autocracy, Inc. : The dictators who want to run the world.
Cartea Annei Applebaum arată de ce iluzia Occidentului că poți face afaceri cu autocrații, fără ca asta să te afecteze politic și vedem mâna lungă a Rusiei în democrațiile vestice, a dus la o alta, aceea că poți neutraliza un regim autocrat impunându-i sancțiuni: ce s-a întâmplat în realitate este că, pe măsură ce democrațiile s-au deteriorat și au intrat în crize iliberale, autocrații s-au strâns la un loc, ca într-o mare corporație, și au creat o rețea de sprijin, pe care o vedem în acțiune astăzi, cu Rusia, China, Iran, Coreea de Nord și alții.
Politica urmează banii
De regulă, scrie Susan Glassen, alegerile americane sunt câștigate de candidatul care a strâns cei mai mulți bani. Până acum, a fost o excepție, Hilary Clinton, care, în ciuda donațiilor primite, a fost înfrântă de Donald Trump.
Și această campanie însă este atipică: dacă Trump a pornit cu un handicap în ceea ce privește donațiile, unde pe atunci candidatul Joe Biden stătea mult mai bine, în ultimele luni candidatul republican nu doar că a reușit să-i facă pe marii bogați republicani să îl iubească din nou, adică să-i finanțeze campania, dar a dus lucrurile la un cu totul alt nivel.
Cum? Sunt câteva elemente care duc această relație dintre bani și politică în cu totul altă paradigmă:
- Raționalizarea și gândirea acestei relații în registrul tranzacționalității: sunt miliardari republicani care, în pofida animozității față de Donald Trump, au început să justifice finanțarea în termenii unei afaceri.
Analiza lui Susan Glassen se deschide cu o întâlnire aranjată de miliardarul american Nelson Peltz, în februarie, la casa pe care o are în Palm Beach, și în care le-a prezentat celor mai bogați republicani prezenți de ce trebuie să se întoarcă la opțiunea Trump.
Episodul este remarcabil:
Donald Trump este un om îngrozitor. Dar nu ne putem permite încă un mandat cu Biden.
Termenul folosit, remarcă Glassen, este cel din economie, care arată tipul de așteptări pe care cei prezenți le au atunci când completează cecurile.
Or, așteptarea e ca banii lor să fie în siguranță, să se asocieze cu cel despre care zeitgeist-ul spune că e perceput ca învingător și, firește, să facă mai mulți bani. Nimic nefiresc, până aici.
- Diferența vine, pe de o parte, de la efortul personal pe care unii mari miliardari percep că îl fac, pentru a-l sprijini și valida pe Donald Trump, și atunci ei raționalizează, justifică, ceea ce le mută așteptările în registrul în care vor să primească la schimb mai mult. Și anume putere, influență, participare la putere. Semnalul a și fost dat de Donald Trump, care intenționează, dacă va fi ales, să lucreze direct cu Elon Musk, care va fi responsabil cu tăierea costurilor.
- Pe de altă parte, zero-urile adăugate la donații – de pildă, scrie Glassen, dacă în 2020, cu 50.000 de dolari obțineai 10 – 15 minute la o masă lângă Trump, acum trebuie să adaugi un zero – arată cu cine va trata Donald Trump prioritar, deși asta nu constituie o surpriză. În fond, Trump este cel mai bogat candidat din istoria alegerilor SUA, deși sunt destule controverse în jurul averii lui reale. Trump, scrie jurnalista, a cultivat un nou grup de ceea ce poate fi numit MAGA mega-finanțatori/donatori. Dacă Kamala Harris a strâns multe fonduri cu sume mici, Donald Trump a reușit să coaguleze un grup al celor mai bogați și să ridice miza la un nivel fără precedent până acum.
- Sentimentul de impunitate pe care vor să îl transmită unii mari donatori este un alt element. Dacă în general marii finanțatori erau tăcuți, acum ei sunt pe scenă și, mai mult, fac un spectacol din banii pe care îi dau, a se vedea iar Elon Musk și loteria lui pentru alegeri.
Sunt și câteva semne de întrebare: reîntoarcerea unor mega-donatori la Donald Trump s-a întâmplat mai degrabă după dezbaterea cu Joe Biden, care a reprezentat un punct de turnură și este explicată de evitarea oricărei asocieri a banilor cu cel perceput ca fiind perdant.
Mai mult, chiar și după retragerea lui Joe Biden din cursă, Donald Trump încă nu intrase într-o etapă de radicalizare, definită de două elemente esențiale:
- sfidarea adevărului și manufacturarea fricii, prin grotescul acuzațiilor aduse imigranților haitieni, capabili să mănânce animalele de companie ale vecinilor americani;
- asumarea deschisă a tezei dușmanului din interior, o teză infamă, despre care literatura consemnează suficiente dovezi ale efectelor maligne ale unor astfel de politici, de la nazism până la episoade naționaliste dăunătoare.
Dacă acestea vor putea fi incluse în procesul de raționalizare a unui vot, atunci Donald Trump va fi nu doar beneficiarul marilor donații, ci și beneficiarul alegerilor, în pofida temelor pe care americanii le numesc ca fiind prioritare și care țin de economie și de nivelul de trai.