Cea mai bună veste pe care a primit-o România în ultimele săptămâni este că vom primi 33 de miliarde de euro în plus de la Uniunea Europeană, conform Pachetului de redresare economică post-COVID-19 propus de Comisia Europeană la sfârșitul lunii mai.
Vorbim de un pachet ambițios, cu un buget total de 750 de miliarde de euro, dintre care 500 de miliarde de euro vor fi fonduri europene nerambursabile și 250 de miliarde de euro vor fi credite în condiții avantajoase.
Cele 33 de miliarde de euro propuse pentru România sunt fonduri noi, separate de fondurile europene structurale și de investiții pe care țara noastră oricum urma să le primească din Bugetul multianual al Uniunii Europene 2021 – 2027.
Care sunt următorii pași: acest pachet va trebui aprobat la nivelul Uniunii Europene împreună cu modalitățile sale de finanțare, apoi va trebui să decidem, atât la nivel european, cât și în fiecare țară în parte, cum folosim eficient noile fonduri.
Un pachet de redresare pentru toată Europa
Comisia Europeană a prezentat în ședința plenară a Parlamentului European din 27 mai o propunere de pachet de redresare economică de 750 de miliarde de euro, denumit generic „Next Generation EU” (Noua Generație UE). Tot atunci, Comisia a propus și un proiect revizuit al Bugetului multianual al Uniunii Europene 2021 – 2027, în valoare de aproximativ 1.100 de miliarde de euro.
Aceste propuneri trebuie să obțină consensul politic al tuturor țărilor europene. În același timp, noi, Parlamentul European, lucrăm pe aceste documente, urmează să venim cu amendamente și să îmbunătățim proiectele Comisiei. Vrem să ne asigurăm că interesele tuturor europenilor se regăsesc în Pachetul de redresare și în viitorul Buget multianual.
Una dintre întrebările pe care le-am primit în această perioadă este dacă va exista o diferență majoră între propunerea Comisiei și varianta finală de Pachet de redresare adoptată de Uniunea Europeană. Cu alte cuvinte, dacă România va primi 33 de miliarde de euro din pachetul de redresare, așa cum propune Comisia, sau există riscul să ne trezim cu o sumă semnificativ mai mică la finalul negocierilor.
Există patru țări, așa-numitele „state frugale” - Danemarca, Suedia, Olanda și Austria - care vor un buget cât mai mic al Uniunii Europene și un pachet de redresare cât mai redus.
În același timp, aceste țări așteaptă ca Uniunea să facă mai multe lucruri în următorii ani. Iar aici avem o contradicție. Nu te poți aștepta ca UE să facă mai mult, dacă nu îi pui la dispoziție și resursele necesare pentru a face acest lucru.
De cealaltă parte, există în Parlamentul European o largă majoritate formată din grupurile proeuropene care susțin de principiu proiectele Comisiei fiindcă ele corespund cererilor pe care Parlamentul le-a adoptat cu largă majoritate în rezoluția sa de luna trecută.
De asemenea, este foarte important că Germania și Franța, țări cu economii puternice și stabile, susțin acest proiect.
De aceea, eu consider că vom convinge cele patru țări să sprijine pachetul cu măsuri de redresare într-o formă apropiată de propunerea Comisiei Europene, iar suma pe care o va primi România va fi apropiată de valoarea de 33 de miliarde de euro.
Pentru a asigura consensul la nivel european și pentru a obține sprijinul țărilor „frugale” pe acest pachet de redresare, este important să ne asigurăm că banii vor merge și în domenii importante pentru aceste țări. Mă refer la investiții în digitalizare, protecția mediului, eficiența energetică, reducerea emisiilor de carbon, lucruri pe care aceste țări le așteaptă și care sunt foarte importante și pentru România.
De asemenea, condiționalitățile cu care vor veni noile fonduri vor conta pentru aceste state, de exemplu, respectarea statului de drept. Eu am fost de la început un susținător al condiționării fondurilor europene de respectarea justiției și a statului de drept. O astfel de condiție va fi benefică și pentru România.
De unde vin banii
Obținerea consensului privind dimensiunea Pachetului de redresare și a Bugetului multianual al Uniunii Europene reprezintă doar o parte a negocierilor din următoarea perioadă.
Celelalte negocieri vor viza resursele financiare ale Uniunii Europene, adică de unde vor veni banii pentru aceste instrumente. Este clar că actualele resurse proprii ale Uniunii nu sunt suficiente pentru a acoperi un buget total de 1.850 de miliarde de euro cât vor însuma Pachetul de redresare și Bugetul multianual 2021 - 2027.
Diversificarea resurselor proprii ale Uniunii Europene este o măsură necesară fiindcă va oferi Uniunii mai multe mijloace de a trece peste această criză, dar și de a gestiona noile priorități europene, importante pentru oameni, precum combaterea schimbărilor climatice, inovarea și digitalizarea.
Una dintre propunerile de diversificare a resurselor proprii este, spre exemplu, o taxă suplimentară pe plastic. Este o măsură bună care crește veniturile Uniunii și care contribuie, totodată, la reducerea consumului de plastic, deci este o măsură benefică și pentru mediu.
Alte propuneri de resurse proprii înaintate de Comisia Europeană sunt introducerea unei „taxe digitale” pentru marile companii din industria digitală, taxarea suplimentară a produselor importate din afara UE care sunt intensive din punct de vedere energetic și un procent din veniturile obținute prin comercializarea cotelor de emisii, inclusiv în sectorul aviatic și maritim.
Se vehiculează, totodată, și o „Taxă pe Piața Unică” pentru marile companii. Comisia încă nu a venit cu detalii cu privire la modul de aplicare a acestor măsuri.
Atât România, cât și Parlamentul European susțin de principiu introducerea de noi resurse proprii la Bugetul UE. Ce dorim, însă, este ca aceste noi resurse să nu afecteze veniturile publice încasate la nivel național.
La fel de important este să evităm ca unele resurse să aibă un impact mai mare asupra anumitor țări europene, comparativ cu altele.
Unde investim acești bani
Poate cea mai importantă întrebare la care va trebui să răspundă România în viitorul apropiat este cum vom investi inteligent acești bani.
Cele 33 de miliarde de euro vor fi, în mare parte, fonduri nerambursabile, dar și credite în condiții avantajoase. Sunt fonduri noi, suplimentare față de fondurile structurale și de coeziune pe care România oricum urmează să le primească în viitorul Buget multianual al UE 2021- 2027.
Trebuie să investim banii în proiecte foarte importante pentru România, nu doar pentru revigorarea economică. Evident că o parte din fonduri vor putea fi utilizate de micii întreprinzători și de companii pentru a depăși dificultățile economice din această perioadă.
Dar, dincolo de instrumentele de redresare economică, fondurile vor trebui folosite pentru investiții în infrastructură, în construirea de autostrăzi și linii de cale ferată, pentru proiecte de energie regenerabilă, pentru îmbunătățirea sistemelor publice, pentru investiții în școli și spitale.
Este important să folosim cele 33 de miliarde de euro pentru acele investiții pe care nu le vom putea face din fondurile europene pe care România le va primi din viitorul buget clasic al Uniunii Europene pentru următorii 7 ani, 2021 - 2027.
Trebuie să vedem în ce direcție vor merge banii din bugetul clasic, ce vom finanța cu prioritate din acest buget. Dacă vom putea utiliza fondurile din bugetul clasic pe construcția de autostrăzi, modernizarea căilor ferate și reabilitarea drumurilor, atunci cele 33 de miliarde de euro le vom putea folosi și în alte domenii: în digitalizare, pentru modernizarea transportului în comun, pentru autobuze electrice, metrouri sau dezvoltarea unei rețele de stații de încărcare a autoturismelor electrice, spre exemplu.
Dacă vedem că fondurile europene din bugetul clasic nu ne ajung pentru toate proiectele de autostrăzi pe care vrem să le facem, atunci o parte din aceste proiecte vor putea fi finanțare din Pachetul de redresare. Lucrurile trebuie văzute în ansamblu.
Trebuie să completăm cu fonduri din Pachetul de redresare acele investiții pentru care nu sunt suficienți bani alocați în Bugetul multianual al Uniunii Europene.
Ce trebuie spus este că, așa cum a anunțat deja Comisia Europeană, în Pachetul de redresare accentul va fi pus pe noile priorități ale Uniunii Europene, adică vor avea o șansă mai mare de a fi finanțate proiecte care au componentă digitală, de protecția mediului, de reducere a emisiilor de dioxid de carbon, de îmbunătățire a eficienței energetice.
Orice criză înseamnă și o oportunitate. Iar, pentru România, anul 2020 va putea fi văzut nu doar „ca anul pandemiei”, ci ca începutul unei perioade în care vom recupera toate întârzierile din ultimii 30 de ani. Întârzieri în construcția de autostrăzi, în reabilitarea liniilor de cale ferată, în dotarea școlilor, în dezvoltarea transportului urban, extinderea rețelei de gaze și canalizare în fiecare localitate, în digitalizare, în reducerea emisiilor de carbon, în construcția de piste de biciclete în fiecare cartier din România.
Vom avea la dispoziție în următorii ani fonduri europene de aproape 80 de miliarde de euro, dacă adunăm banii pe care îi primim din Pachetul de redresare, cele 33 de miliarde de euro, cu fondurile europene structurale, de investiții și pentru agricultură pe care le aveam alocate deja în Bugetul multianual 2021 – 2027.
Acești bani vor începe să vină în România începând cu 2021, adică peste jumătate de an. Depinde doar de noi să atragem cât mai repede acești bani și să aducem cât mai repede în România nivelul de trai de care se bucură cetățenii din țările vest-europene.