A existat un moment în care Uniunea Europeană a decis să facă din România o poveste europeană de succes, care să arate că răzvrătirea Budapestei și Varșoviei nu este o marcă a integrării atât de complicate a Estului fost comunist. Iar România s-a ținut de scenariu, cât i-a convenit președintelui Klaus Iohannis, aflat atunci în cursa pentru al doilea mandat.
În timpul regimului controlat de Liviu Dragnea, cu cei trei prim-miniștri ai săi, unul dintre ei recuperat în Guvernul PNL-PSD de astăzi, liderii europeni insistau asupra diferenței care trebuie făcute între România și un grup de putere abuziv.
În sprijinul acestei teze venea în primul rând rezistența civică, protestele care au făcut înconjurul Europei și care erau privite ca o sursă de optimism social și chiar politic.
Și instituțiile UE erau în prag de alegeri, vulnerabilizate de Brexit și în fața ascensiunii populiste, de la Mișcarea 5 Stele din Italia până la Fidesz-ul lui Viktor Orban, din ce în ce mai provocator la Bruxelles și mai discreționar acasă, la Budapesta. E unul dintre motivele pentru care Uniunea Europeană a investit în București și în personajul politic care putea reprezenta țara, fără ca asta să implice cauționarea grupului Dragnea.
Acest personaj a fost Klaus Iohannis, la final de prim mandat, care a primit astfel o rampă de legitimare.
Liderii europeni au venit la Sibiu, la un summit care a stat sub semnul acestui optimist caz românesc. Macron, Merkel, până și suspiciosul Rutte au făcut baie de mulțime, uimiți de primirea entuziastă pe care le-o fac oamenii și de spiritul libertății, care se vedea în felul în care societatea ținuse practic piept unui Guvern uzurpator.
Summit-ul de la Sibiu a fost un moment atipic chiar și pentru liderii europeni, puțini și-ar fi imaginat-o pe Angela Merkel făcând baie de mulțime și pe Emmanuel Macron zăbovind printre sibienii care scandau lozinci pro-europene. La fel de puțini și-ar fi imaginat umilința la care socialiștii europeni au supus PSD-ul, neprimit la întâlnirea informală cu Timmermans, din marginea summit-ului.
A fost o situație cu câștig egal.
La București, Klaus Iohannis a devenit liderul care se opune abuzurilor de putere ale PSD-ului din epocă și mai apoi președinte, pentru al doilea mandat. La Bruxelles, mișcările populiste au cunoscut un recul, iar iliberalismul a fost izolat la Budapesta și Varșovia, copiii teribili ai Estului.
România fusese povestea bună de care Uniunea Europeană avea nevoie și pe care a spus-o.
Doi ani după această a doua victorie a lui Klaus Iohannis, președintele a devenit un alt tip de personaj: politicianul cinic, care readuce la guvernare PSD, pentru niște dividente politice personale. Iar asta a atras după sine invalidarea poveștii de succes a României.
Comisarul european pentru justiție, Didier Reynders, a făcut o declarație destul de tranșantă privind România: Uniunea Europeană ar putea sancționa România, pe care o așază alături de Polonia și Ungaria.
Declarațiile sunt făcute în contextul în care Curtea Constituţională a României (CCR) a stabilit că decizia CJUE, care spune că judecătorii nu pot fi cercetaţi disciplinar pentru sentinţe care nu respectă decizii ale CCR, dacă acestea contravin dreptului UE, nu se poate aplica în România decât după revizuirea Constituţiei.
Tehnic, a amintit ambasadorul Franței la București marți, România întrunește condițiile pentru a intra în Schengen, dar decizia finală este una politică. Diplomatul, întrebat, a făcut referire și la decizia CCR, care a fost, iată, cu îngrijorare citită în cancelariile europene.