Criza din energie, între viziunea birocratică europeană și nevoile noastre

Criza din energie, între viziunea birocratică europeană și nevoile noastre

Aidoma unei hârtii de turnesol, criza din energie scoate la iveală slăbiciuni ale UE, pe care liniștea dinaintea pandemiei le-a eludat.

Primul lucru este că Ursula von der Leyen și Comisia Europeană au ales greșit momentul lansării politicii sale energetice verzi. Pandemia înseamnă criză din cauza funcționării defectuoase a economiilor statelor membre ca urmare a impunerii de restricții de circulație, de suprasaturarea spitalelor cu infectați de covid. Ori, politici ambițioase de genul celei a trecerii pe parcursul a două decenii la energie majoritar verde avea nevoie de un climat economic liniștit pentru că această trecere, înainte de a genera locuri de muncă și bunăstare, va genera în primă fază cheltuieli pe care statele din estul Europei le vor suporta cu greu. Lansarea acestei provocări în perioada pandemiei a fost o greșeală, iar revenirea economică a statelor UE după pandemie se va face cu costuri mari. Viziunea Bruxelles-ului se va face țăndări, dacă nu va ține cont de această realitate și mai ales de cum ea afectează fiecare stat membru.

A doua problemă este că politica energetică a Germaniei este greșită. Da, drumul spre energia verde este dezirabil, da, Europa care a poluat lumea în secolul XX trebuie să-și ispășească cumva păcatele, dar să renunți la centralele nucleare pentru a trece la centrale pe gaz este o gafă. Dacă nu mai ai cărbune nu înseamnă că trebuie să te repezi spre gazul rusesc ca un nesătul. Germania a devenit și va deveni mai dependentă de gazul rusesc, iar această dependență nu este bună pentru restul Europei, pentru că orice ștrangulare în aprovizionare cu gaz a Germaniei aruncă în aer economiile celorlalte țări europene. O astfel de politică gândită îngust, doar prin interesul îngust german, fără să se țină cont de implicațiile europene este parte din problemele crizei energetice.

Relocarea dincolo de granițele Europei a industriilor poluante a generat altă problemă: sancțiunile economice aplicate republicii Belarus au avut un recul nedorit asupra vestului. Interzicerea importului de îngrăsăminte chimice din Belarus a dus la creșterea cererii din agricultură și a silit Germania și Austria să-și crească producția combinatelor chimice și prin urmare a crescut nevoia de gaze naturale. Ce recul vor putea avea viitoarele sancțiuni ce vor fi impuse Rusiei, dacă va invada Ucraina? Se pregătește UE pentru așa ceva? Cred că nu.

Altă problemă este că economiile țărilor membre UE nu sunt interconectate pe cât ar vrea bursele și comisia, pentru că economiile statelor membre UE sunt inegale. Dacă prețul gazului se stabilește la bursa din Amsterdam, iar cel al energiei electrice la bursa din Viena n-are importanță pe vreme senină. Pe vreme de furtună, ca acum, prețurile se rostogolesc în economii care nu sunt la același nivel cu cele ale Europei centrale, în speță cu cele ale Germaniei, Olandei, Franței. Șocul jocului de tip cerere și ofertă născut de Germania s-a propagat în Europa din cauza influenței burselor și a lovit cel mai tare economiile mai slabe, ca cele ale Europie de Est.

Țările europene nu sunt egale, nici la nivelul veniturilor și nici la nivel economic. Până se va produce această egalizare, dacă ea se va produce curând, producția de energie trebuie să rămână atributul statelor naționale iar prețurile să fie controlate de guvernele statelor membre pentru că altfel influența burselor va duce la falimente, insecuritate socială și revolte. N-are nevoie de asta UE taman acum. Birocrații de la Bruxelles trebuie să iasă din paradigma pieței libere, dacă pe piață apare un jucător politic precum Gazprom. Birocrații de la Bruxelles ar trebui să înțeleagă că protecția socială este mai importantă ca un principiu liberal care oferă celor bogați pretextul să câștige mai mult nefăcând mare lucru. Asta nu e politică liberală.

Altă problemă este că țările care pot livra gaz lichefiat ca SUA sau UE nu dispun de flota necesară ca livrările să asigure volumul necesar Europei și mai ales ritmicitatea. Ca să-și apere piața, UE trebuia să-și acopere parte din deficit din aceste fel de livrări, să încheie contracte pe termen lung care să pună la dispoziție furnizorilor posibilitatea de a investi în mijloacele de transport necesare. Poate că ar fi mai bine ca UE să aibă propria flotilă de transport gaz lichefiat. Chiar dacă prețul gazului lichefiat este mai mare, prin importul său se poate reduce dependența de livrările din Rusia și se pot evita pe viitor șocuri economice teribile ca cele din perioada aceasta.

UE trebuie să construiască mai multe terminale pentru gaz lichefiat. UE trebuie să-și crească capacitatea de stocare, fie ea de gaz natural fie de gaz lichefiat. Nu este normal ca Gazprom să aibă capacități de stocare a gazului în Europa, concernul rus trebuie să livreze gazul, iar administrarea lui să fie făcută de europeni. Da, este o măsură protecționistă și da, asta înseamnă intervenția UE în piață. Dar schimbarea paradigmei energiei prin trecerea de la energia poluantă la cea verde, ce este?

Ceea ce a dovedit criza din energie este că o protecție la nivel european nu poate fi asigurată deocamdată. Nu există nici perspectiva ca pe termen scurt o astfel de protecție să fie asigurată. Birocrații de la Bruxelles trebuie să regândească și să modifice strategia trecerii la energia verde astfel ca ea să se plieze pe necesitățile fiecărui stat în parte astfel ca fiece stat să ajungă să-și asigure autonomia energetică separat. Creșterea economică a statelor mai sărace din UE trebuie urmărită cu mai mare atenție. O Europă cu mai multe viteze înseamnă o Europă slăbită și supusă crizelor.

Din acest punct de vedere ideea că statul român trebuie să plafoneze prețul la energie la un nivel suportabil pentru populație și pentru economie este o idee corectă. Liberalizarea pieței de enrgie la noi a fost făcut în cel mai nefavorabil moment, fără un studiu de impact serios. Să aplici principii liberale doar pentru că tu ești liberal este o dovadă de neprofesionalism, ca să nu zic de prostie economică. Să nu ții cont de jocul politic internațional când iei o astfel de decizie extrem de importantă, o decizie capitală prin impactul său economic major ține de orbire politică și economică, ține de un mecanicism în gândire nociv.

Să dai licențe de furnizare unor firme de apartament care au legături cu oameni politici înseamnă să refaci schema din hidro cu băieții deștepți. Să nu ai o legislație serioasă înaintea liberalizării este o greșeală, iar să iei o astfel de măsură în pandemie este o greșeală și mai mare.

Nu este târziu să se renunțe la jumătățile de măsură și să se revină la punctul de plecare. Prețul energiei trebuie dus pentru o perioadă la o valoare cât mai apropiată de cel din momentul începerii crizei. Exportul de energie trebuie permis doar dacă piața internă poate fi satisfăcută, iar importul trebuie compensat de stat ca să fie adus la prețul stabilit.

Pe termen mediu trebuie grăbite investițiile în producția de energie pentru a să ajunge în situația în care capacitatea de producție să fie mai mare decât cererea pieței interne. Abia apoi trebuie liberalizată total piața. Iar strategia asta trebuie gândită în ideea în care consumul de energie electrică va crește odată cu producția de automobile electrice.

Gazele din Marea Neagră trebuie exploatate cât mai repede, indiferent de ce spune Comisia Europeană, iar industria chimică, câtă a mai rămas, trebuie revitalizată. Poți negocia cu Comisia Europeană la sânge pe probleme economice, dacă ți-ai făcut temele politice și dai dovadă că știi să guvernezi.

Și da, trebuie căutat un alt ministru al Energiei, pentru că domnul Popescu ne-a dovedit gradul dumnealui de competența.