Suedia și România sunt două țări total diferite, atât ca așezare geografică, cât și ca dezvoltare economică, influență globală, politică socială și sistem de sănătate. Cu toate acestea, epidemia de coronavirus a reușit să șteargă aceste diferențe într-o mare măsură.
- E greu de imaginat că România are mai puține decese la un milion de locuitori decât Suedia.
- Modelul promovat de țara nordică a fost “o prostie”, susțin experții epidemiologi.
- O testare în focare din luna iulie a arătat că nu există imunitate de turmă.
- Starea de urgență din România a fost o măsură extremă pentru salvarea sistemului medical.
- Testarea și mortalitatea din secțiile terapie intensivă, două probleme majore în ce privește administrarea epidemiei din România.
Cele două state au avut raportări total diferite cu privire la măsurile luate și modul de raportare la epidemia de coronavirus. Cele două modele au fost imperfecte. Fiecare dintre ele a conținut o serie de erori care au dus la creșterea numărului de îmbolnăviri și la o rată de mortalitate ridicată.
Datele Suediei
- Are o populație de peste 10 milioane de locuitori (10.125.348).
- A realizat 313.550 de teste la un milion de locuitori.
- A înregistrat 660 de decese la un milion de locuitori.
- Are 24.012 de cazuri la un milion de locuitori.
- De la începutul epidemiei s-au infectat 243.129 de persoane și au decedat 6.681.
- La terapie intensivă, în ultima zi a lunii noiembrie, erau 221 de persoane.
Datele României
- Are o populație de aproximativ 20 de milioane de locuitori (19.183.921).
- A realizat 214.115 teste la un milion de locuitori.
- A înregistrat 591 de decese la un milion de locuitori.
- Are 24.779 de cazuri la un milion de locuitori.
- De la începutul epidemiei s-au infectat 475.362 de persoane și au decedat 11.331.
- La terapie intensivă, în ultima zi a lunii noiembrie, erau 1.251 de persoane.
Modelul suedez
Felul în care autoritățile din Suedia s-au raportat la epidemie a atras atenția întregii lumi, de la oameni politici, experți în sănătate publică, la medici, jurnaliști și cetățeni îngrijorați de criza economică și sanitară.
Fără s-o declare public niciodată, epidemiologul șef al Suediei, Anders Tegnell, cel care a creat și implementat întreaga politică de administrare a epidemiei, a fost un adept al conceptului “imunizării de turmă”.
Imunizarea de turmă este o abordare epidemiologică prin care se creează o protecție globală, lăsând virusul să circule liber. Cei mai slabi vor muri, cei mai puternici vor supraviețui și vor deveni imuni la virusul respectiv.
În Suedia, Covid a intrat şi în familia regală. Prinţul Carl Philip şi soţia sunt infectaţi
Această abordare a fost susținută în prima fază atât de Marea Britanie, cât și de Germania. Prezenta avantajul că nu era necesar să impui măsuri de protecție individuală și comunitară, iar pierderile economice erau reduse.
Dar ambele state au renunțat repede după ce specialiștii le-au prezentat cifrele cu posibilele decese și durata procesului de imunizare.
Suedia a continuat pe acest drum până la jumătatea lunii noiembrie, când al doilea val al epidemiei a produs 48 de decese în data de 18 noiembrie și 7.628 de infectări într-o zi, în data de 19 noiembrie.
“În seara asta aș vrea să spun câteva cuvinte pe care aș vrea să le aveți în vedere acum, când întunericul iernii se așază peste noi. Anul acesta, lumea s-a schimbat sub ochii noștri.
La începutul acestei primăveri, ne-am confruntat cu o provocare uriașă sub forma unei pandemii. Virusul COVID-19 ne-a forțat pe toți să facem sacrificii majore. A trebuit să ne abținem de la atât de multe din ceea ce ne este drag. A trebuit să anulăm sau să evităm atâtea activități normale.
Și în această seară, la sfârșitul lunii noiembrie 2020, este clar că va mai trece ceva timp până când vom putea reveni la ceea ce noi considerăm normal”, a spus prim-ministrul Suediei Stefan Löfven, într-un discurs din data de 22 noiembrie, prin care a pus capăt abordării “relaxate” în ce privește administrarea epidemiei.
Imunitatea de turmă, o altă victimă a epidemiei. Suedia, adepta soluției, înregistrează un eșec tragic și anunță primele interdicții
Anders Tegnell, epidemiologul șef al Suediei, a pariat pe o imunizare accentuată în perioada primului val al epidemiei, astfel încât al doilea val să găsească țara pregătită și cu un număr mic de cazuri.
„Din păcate, Suedia a făcut un lucru greșit într-un mod greșit. Au crezut că vor reuși această prostie numită imunitate de turmă. Sincer, nu a existat niciodată șansa ca aceasta să fie o abordare care să dea rezultate.
Nimeni nu a încercat vreodată să controleze o pandemie sau o epidemie prin inducerea imunității de turmă. Ei neagă acum că au făcut asta, dar dovezile sunt clare și din belșug”, a declarat profesorul David Goldsmith, autorul unui studiu pe această temă publicat de Jurnalul Societății Regale de Medicină din Marea Britanie.
După cinci luni în care Suedia a luat puține măsuri pentru protejarea populației, în două mari focare de coronavirus din centrul ţării au fost făcute teste de anticorpi. Doar 15% din cei care trăiau acolo dezvoltaseră anticorpi la coronavirus. Pentru imunizarea de turmă ar fi fost nevoie de un procent de peste 60%.
Suedia permite instituirea carantinei, însă doar pentru focare locale și fără sancțiuni. Ce recomandări au primit cetățenii (Video)
Suedia are cea de-a cincea rată de decese la un milion de locuitori după Italia, Spania, Marea Britanie și Franța și cea mai ridicată dintre țările nordice. Acest lucru se întâmplă într-o țară cu o densitate de 24 de locuitori pe kilometrul pătrat.
Pentru comparație, în Marea Britanie densitatea populației e de 275 de locuitori pe kilometrul pătrat, iar în România e de 84 pe kilometrul pătrat. Răspândirea unei epidemii e mai accentuată în zonele cu populație densă.
Modelul românesc
Autoritățile medicale și cele politice au avut o abordare total diferită de cea a Suediei și într-o mare măsură și de cea a unor state ca Germania, Franța, Italia sau Marea Britanie.
Profitând de faptul că epidemia s-a răspândit cu o oarecare inerție în România, primele decese se înregistrează după data de 20 martie, autoritățile de la noi au adaptat modelul de administrare a epidemiei după ceea ce se întâmpla în statele mai dezvoltate din vestul continentului.
Dar la acest model s-a adăugat faptul că nu aveam nimic. Epidemia găsește România fără măști de protecție, combinezoane, stocuri de medicamente, ventilatoare, fără aparate PCR pentru teste, fără personal medical calificat și fără infrastructură medicală. A se vedea criza direcțiilor de sănătate care nu s-a rezolvat nici până azi.
România și alte 6 țări UE au risc ridicat de mortalitate la Covid și o evoluție ”îngrijorătoare” a epidemiei
Pentru a proteja populația și, mai ales, pentru a nu se produce prăbușirea sistemului medical, autoritățile iau decizia de a impune o stare de urgență la nivel național, una dintre cele mai dure decizii la nivelul Europei, în perioada 16 martie-15 mai.
“Ne aflăm într-o situație cu care omenirea nu s-a mai confruntat în istoria recentă. Vom trece cu bine prin această grea încercare dacă luăm imediat cele mai drastice măsuri și înțelegem cu toții că severitatea lor este pe măsura gravității perioadei pe care o traversăm.
Începând de astăzi se instituie starea de urgență pe întreg teritoriul României, pe o durată de 30 de zile.
Pandemia cauzată de răspândirea infecțiilor cu noul coronavirus nu poate fi stopată decât prin măsuri excepționale, care au dovedit că au efecte pozitive în țările grav afectate de evoluția virusului. Aceste măsuri vizează sănătatea publică, domenii sociale și economice, dar vizează, deopotrivă, și îngrădirea exercitării unor drepturi și libertăți fundamentale”, a anunțat președintele Klaus Iohannis în data de 16 martie 2020.
România, în acea perioadă, a avut un număr redus de cazuri și de decese, raportat la cât de firav și expus era sistemul medical.
Problemele au început după aceea. Odată cu ridicarea restricțiilor, numărul de îmbolnăviri și decese a început să crească, iar valul al doilea a lovit în plin țara noastră.
Principala vulnerabilitate a modelului românesc a fost de ordin economic. Lipsa de resurse și corupția endemică au lăsat sistemul medical descoperit în mijlocul unei pandemii globale.
Și în acest moment, 90% din bolnavii care ajung să fie conectați la ventilatoare în secțiile de terapie intensivă nu supraviețuiesc, e cea mai mare rată de mortalitate din Uniunea Europeană la acest capitol.
Testarea a fost și este o altă problemă majoră a modelului românesc de administrare a epidemiei. La început, nu existau teste, apoi, capacitatea de testare s-a dezvoltat, dar acum este limitată de autorități în mod artificial pentru a nu fi obligate să ia măsuri mai dure de carantinare.
Acest fenomen se întâmplă și din cauza campaniilor electorale pentru alegerile locale și parlamentare.
Cu toate deficiențele și ratările sale, România a reușit, până acum, să protejeze populația într-un mod acceptabil.