Felul în care autoritățile se străduiesc să pună frână instalării de panouri de fotovoltaice după ce au apăsat la blană pedala acestei investiții, cu stimulente financiare și legislative, este una dintre cele mai elocvente mostre pentru lipsa totală de viziune, de coerență și consecvență în actul de administrare a acestei țări.
Dar și pentru incompetența teribilă, pentru că nimic din ceea ce descoperă acum ANRE în privința fenomenului fotovoltaicelor nu era imprevizibil, dimpotrivă.
Pionierii independenței energetice și-au pus panouri pe banii lor. Apoi, în 2019 a apărut și programul Casa Verde Folotovoltaice, finanțat cu 656 de milioane de lei din care 536 de milioane asigurate din Programul Operațional Regional. În 2022 au fost puse la bătaie alte 650 de milioane. În 2023, finanțarea a ajuns la 1,75 miliarde de lei.
În pofida haosului organizatoric al primelor două etape, oamenii s-au înghesuit, mai ales după explozia prețurilor la electricitate, bugetele pe regiuni din 2023 fiind epuizate în câteva minute de la lansarea înscrierilor.
Și, în foarte multe cazuri, au suplimentat sumele pentru instalarea celor 3KW subvenționați. Așa se face că producția prosumatorilor a depășit cu mult autoconsumul, iar injecția în rețea a devenit substanțială.
Această inversare a ridicat mari probleme tehnice peste tot, pentru că rețelele nu au fost proiectate pentru traficul acesta bidirecțional. La noi însă nimeni nu și-a pus problema acestor dificultăți, deja vizibile în alte locuri și heirupismul a continuat în forță.
Dacă la finalul lui 2021 în România erau 13.600 de prosumatori, cu o capacitate instalată de 85 MW, în 2022 și 2023 numărul prosumatorilor a crescut exponențial.
În vară erau deja spre 65.000, până la finalul lui 2023 sunt estimați 100-140.000, iar puterea instalată a depășit 900 MW. Pentru anul viitor este estimată o creștere până la 2.000 MW. Un reactor nuclear are o putere instalată de 700 MW.
Pentru orice rețea ar fi imens, însă pentru cea românească, în care s-a investit extrem de puțin și este extrem de învechită, misiunea este absolut imposibilă.
Primele semne au apărut de când valul al doilea al programului Casa Verde a ajuns pe case, mai ales acolo unde rețeaua e mai veche și/sau pe stradă erau mai mulți consumatori care injectau în rețea, oamenii s-au trezit cu panourile decuplate și invertoarele oprite automat tocmai când soarele era mai strălucitor pe cer. În martie am scris despre asta.
Am citat specialiști care avertizau că ne îndreptăm spre o mare problemă, dacă nu vor fi făcute rapid investiții în rețea la toate nivelurile, de la joasă tensiune, pentru integrarea consumatorilor mici, la înaltă tensiune pentru marile proiecte solare sau eoliene, în transformatoare inteligente și în sisteme de stocare.
La vremea aceea, ANRE nu vedea o problemă sistemică sau vreun pericol major ca ea să apară și nu recomanda decât mici șurubăreli ale distribuitorului la plotul transformatorului. Adică incidente locale.
În heirupismul general, nimeni nu le-a spus oamenilor care sunt riscurile rețelei din zona în care locuiesc, care e puterea instalată peste care, de fapt, vor ieși păgubiți, pentru că vor sta cu panourile oprite cu orele. Iar avizele de racordare ale distribuitorilor au continuat fără o evaluare a situației.
Și iată că după numai 6 luni, ANRE descoperă realitatea și propune fixarea unei limite pentru capacitatea pe care o pot instala oamenii.
În loc să producă pentru el, prosumatorul face o mică afacere, observă vicepreședintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, Gabriel Andronache.
Dar cine l-a îndemnat în direcția asta prin subvenții, declarații, legislație, avize?
Guvernul a pus deja o frână, prin creșterea TVA pentru panourile fotovoltaice. Probabil că vor urma și altele, după ce oamenii și-au investit banii.
Efortul nu este concentrat pe investiții strategice care să valorifice această resursă cât mai mult cu putință, ci către inhibarea ei bruscă, să scăpăm de o bătaie de cap.