Nu este pentru prima dată când senatorul Diana Șoșoacă se pronunță împotriva doctrinelor europene și împotriva scutului militar al României – NATO – singura forță din lume angajată prin tratate să ne apere, la nevoie.
Cred că nici domnia sa nu este convinsă că are vreo șansă de succes cu proiectul lege înaintat deja la Senat, prin care propune anexarea de către România a unor teritorii ce aparțin Ucrainei. Din capul locului, propunerea este împotriva Constituției noastre, care, referindu-se la frontiere, consfințește „respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional” – art 3, al.(2).
Dar, mai mult decât atâta, chiar și statutul partidului înființat recent de doamna Șoșoacă și întitulat „S.O.S. RO” prevede la art. 7 „respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional”.
Trecând peste principiile propriului partid și peste Constituția țării sale, doamna senator încearcă să se constituie într-un fel de mini-Putin, propunând anexarea de către România a mai multor teritorii ucrainene, aidoma modului cum liderul Federației Ruse își anexa unilateral ba Crimeea, ba alte două regiuni ale Ucrainei, făcute peste noapte republici, ba încă două făcute nu știu ce, tot peste noapte.
Tel maitre, tel valet!
Anexările lui Putin au dus la un război nimicitor, cu distrugeri catastrofale, cu zeci de mii de vieți pierdute, cu exodul populației civile. Asta ar vrea senatoarea noastră? Vrea să ne facem dușman un popor vecin, care astăzi ne este prieten? N-a înțeles senatoarea că ucrainenii își apără teritoriul cu prețul vieții?
Nu pot înțelege deloc ce vizează Diana Șoșoacă. Se vede pe dânsa ca o viitoare Ana Pauker a secolului XXI, pregătită să dea onorul și să întindă preșul, dacă ar apărea vreun rus la graniță?
Poate i-ar plăcea asemenea postură, dar senatoarea este destul de inteligentă, ca să-și dea seama că demersul inițiat nu are nici cea mai mică șansă de reușită. Dar dacă șansele sunt zero, s-ar întreba oricine, de ce a ridicat atâta zarvă doamna Șoșoacă?
Simplu: de „garagață” – ca să folosesc un termen popular, cam dispărut în ultima vreme. De garagață definește un demers zgomotos făcut numai ca să facă valuri și să scoată în evidență un personaj poate incapabil să se facă remarcat altfel decât ca scandalagiu.
În opinia mea, doamna senator a reușit perfect la nivel de garagață. Ne-a dat motiv de atracție nouă, românilor, curioși totdeauna în fața evenimentelor excentrice. A nedumerit Europa prietenă care ne socoate partener de nădejde în Uniune. Poate i-a îngrijorat pe cei de la NATO, care ne consideră și ei tot parteneri de nădejde, nu altfel.
Neașteptata propunere s-a răspândit rapid în presa europeană, a generat comentarii prin diverse publicații și chiar a atras atenția organelor de securitate ale Ucrainei, care se pregătesc s-o sancționeze pe româncă.
Da, garagața a produs freamăt într-o bună parte a Europei, în timp ce Parlamentul nostru – deh, prima instituție a țării – se face că nu observă. N-am auzit parlamentari stigmatizând gestul iresponsabil al colegei lor, nici pe șefii celor două Camere să se dezică de retorica deșănțată, explicând că doamna senator a vorbit numai în nume personal și fără niciun mandat din partea Instituției.
Ar fi trebuit ca Parlamentul să se distanțeze oficial de garagațele senatoarei.
A propos, mai țineți minte cu ce viteză își aprobau senatorii și deputații majorarea propriilor salarii? Rapid și pe repede-înainte. Îmi vine iarăși să mă întreb: ce fel de oameni am trimis noi în Parlament, dacă propriile interese și le votează cu viteza luminii, iar într-o problemă care umbrește nu numai instituția, ci și țara, demarează cu viteza melcului?
Între timp, au reacționat organele ucrainene. Cei din țara vecină s-au pronunțat prompt și ferm. Purtătrorul de cuvânt al MAE de la Kiev a anunțat oficial că "Ministerul de Externe al Ucrainei inițiază impunerea de sancțiuni Dianei Şoşoacă, întrucât această persoană constituie o amenințare la adresa securității naționale (a Ucrainei – n. red.)"
Mă întreb uneori în ce măsură este conștientă doamna Șoșoacă spre ce nenorocire ar împinge România, dacă ar lua cineva în serios spusele sale. Ucraina este o țară care a dovedit că știe să-și apere frontierele sale recunoscute pe plan internațional. Pentru frontiere, a înfruntat inamicul cu o dârzenie care a impresionat lumea. Mi se pare exclus să cedeze chiar un centimetru din teritoriul său.
Acestui popor, așa cum l-am prezentat mai sus, încearcă o Șoșoacă să-i amenințe teritoriul? Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns.
Dar să ne punem și în pielea simplului cetățean din Ucraina. El așteaptă reacția oficială a liderilor săi, după ce a auzit că cineva atentează la integritatea teritorială a țării. Reacția a venit, exprimată pe cât de dur, pe atât de diplomatic. Purtătorul de cuvânt al MAE de la Kiev a căutat să evite orice reproș la adresa României prietene și a vizat-o doar personal, pe senatoarea româncă:
”Ministerul de Externe al Ucrainei iniţiază impunerea de sancţiuni împotriva Dianei Şoşoacă, considerând că reprezintă o ameninţare la adresa securităţii naţionale”.
Presa ucraineană (Myrotvorets Center) a publicat chiar și acuzele pe care autoritățile se sprijină când pregătesc sancțiunile la adresa Dianei Șoșoacă:
- Încălcarea suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei.
- Propaganda anti-ucraineană.
- Răspândirea de informații propagandistice ale Kremlinului.
- Negarea dreptului Ucrainei la apărare armată împotriva agresorului rus.
- Participarea la atacuri de informare și propagandă asupra Ucrainei.
Ei bine, în timp ce oficialitățile ucrainene reacționează prompt și dur, cele de la București, pe care senatoarea le face de râs cu toate ocaziile, par tolerante. Colegii senatori ai doamnei Șoșoacă nu trebuiau oare s-o ostracizeze pe cea care reprezintă o amenințare la adresa securității unui stat vecin, prieten și pe care România tocmai îl ajută, în cadrul NATO, să se apere de agresorul dezlănțuit?
Nu știu ce fel de sancțiuni pregătește MAE ucrainean, dar este clar că autoritățile românești sunt cam strânse cu ușa când este nevoie să sancționeze un coleg de-al lor.
Senatorii și deputații n-au elaborat și aprobat regulamentele celor două camere, astfel încât să impună respectul pentru lege și societate din partea fiecărui membru al Legislativului. Le-au întocmit și aprobat în așa fel încât, pentru ei, să existe doar sancțiuni blânde, aproape simbolice, care să-i deranjeze cât mai puțin.
Nu seamănă nici pe departe sancțiunile aplicate celorlalți cetățeni, cu care sunt și ei egali în fața legii. Vreau să spun că unul care fură trei găini din cotețul vecin pleacă rapid la zdup, iar unul care distruge imaginea țării în fața străinătății se alege, cel mult, cu o mustrare, o amendă (modestă la veniturile persoanei) sau altele tot de genul acesta.
De aceea, doamna Șoșoacă, deși a mai fost sancționată, recidivează. Logica spune că prevederile din regulamente trebuie modificate, cu sancțiuni proporționale cu fapta comisă.
Dacă ar fi existat asemenea prevederi, poate respectiva doamnă ar fi fost mai prudentă în ce privește riscurile logoreei domniei sale. Nu știu cu ce scop pledează senatoarea cu atâta aplomb ocuparea unor teritorii din statul vecin. Dar, oricum ai lua-o, gestul este unul de trădare, căci are intenția vădită de a compromite bunele relații cu Ucraina, statuate prin angajamente oficiale asumate de România și prin toate obligațiile de bună vecinătate.
Nu știu pentru ce, nu înțeleg în ideea căror avantaje încearcă doamna senator să împingă România pe o pantă imposibilă. Căci nici dânsa, nici altcineva din partidulețul pe care îl conduce, sau de altundeva, nu poate explica cum și prin ce mijloace ar putea determina partea ucraineană să accepte fanteziile ei.
Aflând de sancțiunea care-i va veni din Ucraina, doamna Şoșoacă a reacționat violent. Citez:
„Cum îşi permite Ucraina să ameninţe un senator al statului român pentru o propunere legislativă?”. Dar m-aș întreba: cum își permite un senator român să conteste teritoriul unui stat vecin și prieten?
„Ucraina este ocupant al unor teritorii româneşti pe care mă lupt să le readuc în sânul patriei mamă”. Asta cu „mă lupt” e cea mai grozavă. Cu ce se luptă, cu o retorică de tipul Farfuridi și Brânzovenescu? Pardon.
„Prin declaraţia MAE ucrainean, este clar că am devenit ţinta numărul unu a criminalilor ucraineni”. Alăturarea termenului de criminal cu cel de ucrainean este mai rău decât penibilă. Nicăieri n-am văzut-o decât în presa aservită Kremlinului.
Căruia îi este aservită și doamna senator Șoșoacă, nu știu în ce scop.