Cine pune umărul să prelungească pandemia?

Victor Pițigoi
Senior Editor
“A fura idei de la cineva este plagiat. A le fura de la mai mulți este cercetare” (Murphy)

MOTTO:

„Ciolacu a devenit un pericol public pentru sănătatea românilor

Siegfried Mureșan, europarlamentar
2021 vine cu discounturi de până la 50% la principalele categorii de produse și servicii de care afacerea ta are nevoie. Obține oferta AICI!


Marți seara, liderul PSD a reiterat cu mult aplomb ceea ce declarase și săptămâna trecută: „Eu vreau la biserică. Îmi asum acest lucru. Voi merge la biserică în noaptea de Înviere. Am fost mereu. Îmi iau lumină”.

Auzi, ce chestie: eu vreau să merg la biserică, am fost mereu, îmi iau lumină. Cine te oprește, nea Marcele, să mergi și să iei?  Doar chestia asta cu „am fost mereu” mi se pare sub semnul întrebării, căci acum un an, în 2020, domnul Ciolacu nu dădea semne că se zbate cu o lună înainte să meargă la biserică și să ia lumină de Paște. Dimpotrivă, declarase presei că va petrece sărbătoarea pascală „la Buzău, în familie”.

Acum doi ani, în 2019, în interviurile date presei nu amintea nici de lumină, nici de biserică. Îi comunica pur și simplu o urare standard oricui dorește să-l asculte.

Anul acesta, se dezlănțuie ca un dulău ținut în lanț și care, dacă n-ar fi lanțul, s-ar năpusti numaidecât. Dar lanțul este slobod și deocamdată nu se observă că ar ține cineva de capătul lui.

Președintele Iohannis are mereu același limbaj echilibrat și prudent, parcă anume ca să nu-i întărâte pe cei care amenință cu lanțul și cu dezlănțuirea.  Iată cea mai recentă declarație a domniei sale:

„Eu îmi doresc tare mult să gestionăm pandemia în așa fel încât lumea să poată să meargă și la biserică, să se întâlnească, sigur, în cerc mai restrâns, dar să se poată întâlni cu familia fără să avem petreceri cu multe persoane”.

Nimeni nu-l amenință pe M.C. că i-ar interzice să meargă la biserică, oricând ar dori domnia sa. Și, chiar dacă l-ar amenința, domnia sa, ca deputat, are destule instrumente parlamentare ca să oprească eventualul derapaj al Guvernului, altfel decât alarmând mulțimea de credincioși din țară, cu drobul de sare din povestea lui Creangă.

Dar domnul Marcel Ciolacu este un recidivist incurabil și îmi permit să mă întorc la declarația de săptămâna trecută, pe aceeași temă, când se zbătea tot ca Grivei în lanț, declarând cu patos:

„Eu, în noaptea de Înviere, voi fi la biserică, indiferent ce va fi. E o decizie personală. Voi plăti amenda, ca orice cetățean, și îmi asum fapta. Dar eu în noaptea de Înviere voi fi la biserică”.

Cum spuneam, nimeni n-a anunțat de pe acum, din martie, că se va interzice să fim la biserică în noaptea Învierii, din luna mai. Ar fi ridicol - ridicol.

Dar domnul Ciolacu pregătește o moțiune simplă împotriva unui membru al Guvernului, a anunțat chiar una de cenzură împotriva întregului Guvern și fără îndoială a calculat că-l ajută electoral să anunțe de pe acum că, de Înviere, va lua lumină, cu mâna lui.

Nu mă amestec acolo unde nu-i treaba mea, dar îmi permit să deranjez cu o întrebare însăși conducerea BOR: este faptă creștinească, oare, să folosești semnificațiile măreței sărbători pascale, pentru a stoarce de aici o picătură de capital politic, în interes personal sau de grup?

Este oare aceasta o faptă meritorie pentru credinciosul, pe care-l așteaptă câmpurile cu verdeață din raiul veșnic, sau este o mișelie, pentru care păcătosul nu are altă perspectivă decât focurile gheenei?

În opinia mea, este o blasfemie să te folosești de momentul sacru al unei mari sărbători creștinești în speranța că vei culege capital politic. Este o blasfemie dar totodată o răzvrătire, o chemare la revoltă.

Revoltă împotriva cui?  Mi-e și groază să gândesc: împotriva statului de drept.

Rostirea domnului Ciolacu sugerează că „orice cetățean” este liber să încalce legea, dacă plătește amenda și își asumă fapta. Nu-i așa, domnule deputat?

Cazul Selly: Tânărul nu cunoaşte, dar critică legea care i-a adus o amendă pentru că a făcut petrecere în pandemie. Intervenţia lui Cristian Presură

Prin extrapolare, oricine ar putea să fie liber să-l ucidă pe un altul, dacă își asumă fapta și acceptă cu plăcere să stea pe urmă la pușcărie. Greșesc cumva, domnu’ Ciolacu? 

Stilul acesta, ca un fel de „mi-am asumat fapta, am plătit amenda, deci eu și cu statul suntem chit”, nu are nicio tangență cu social-democrația, cu morala, etica și chiar cu principiile în baza cărora fucționează societatea și statul.

Chit cu statul ar însemna chit cu societatea, cu toți românii, inclusiv cu cei care, luând exemplul celui pe care l-au ales, vor încălca toate restricțiile, plătind corect amenzi, dar vor contribui la răspândirea virusului, la creșterea numărului de îmbolnăviri, la supraaglomerarea secțiilor ATI, la explozia numărului de decese.

Nu, domnule deputat, nu veți fi niciodată chit cu cei care au plecat deja pe drumul fără întoarcere, poate și din vina celor care îndeamnă la răzvrătire.

De altfel, plata unei amenzi nu scutește pe nimeni de răspundere – juridică sau morală – pentru consecințele colaterale ale contravenției. Dacă, depășind viteza legală, ai ucis un om, plătești amenda, dar dai socoteala și pentru omor din culpă.

Chemarea la încălcarea legii la care se pretează liderul social-democrat  denotă nivelul rudimentar de instruire al domniei sale, neînțelegerea aspectelor privind litera legii pe de o parte și spiritul ei, pe de alta, disprețul pentru etică și morală, principii pe care s-a clădit întregul eșafodaj al ceea ce J.J. Rouseau numise „Contractul social”.

Iată ce considerent elementar citeam într-un manual interbelic de „instruire civică”, disciplină care nu știu dacă mai există în școlile de astăzi: „obiectivul major al sancțiunii este ca persoana sancționată să înțeleagă prejudiciul cauzat, să nu mai revină în greșeala sa și să le fie altora pildă, pentru ca nici aceștia să nu săvârșească ceea ce săvârșise ea”.

Neînțelegerea scopului pentru care se aplică sancțiuni îl descalifică grav pe deputat. Alegătorii nu l-au trimis în Legislativ ca să caute modalități pentru eludarea legii. El este plătit acolo ca să dezbată legile și să le voteze, nu să se laude în public că a descoperit cum pot fi ele eludate.

Iar dacă prevederile legale nu sunt, cumva, perfecte, atunci tot el, Marcel Ciolacu, și colegii săi din Parlament au obligația să le restudieze, să propună abrogarea lor și inițierea altora, mai bune.

O repet, răzvrătirea parlamentarului împotriva legii, prin asumarea încălcării ei, nu-i face deloc cinste unui deputat și lider de partid.  Dimpotrivă, este o rușine.

De aceea, mi se pare corectă aprecierea europarlamentarului Siegfried Mureșan, citat în motto-ul la prezentele rânduri. După cum, la fel de corect, puncta tot domnia sa: „Politicienii care instigă la nerespectarea regulilor sunt un pericol public (…). Prin instigarea la nerespectarea regulilor, Ciolacu contribuie la prelungirea pandemiei şi la răspândirea virusului”.

Dacă, într-adevăr, Ciolacu contribuie la prelungirea pandemiei şi la răspândirea virusului, cu îmbolnăvirile și cu decesele aferente, atunci cum se numește fapta? Se mai numește, oare, declarație politică sau este curată instigare la omor, ba chiar unul în masă?

În acest caz, declarațiile sale nu mai intră deloc sub incidența articolului din Constituție care le apără, în măsura în care sunt politice. Ar putea intra numai sub incidența legii penale, cu toate consecițele.

Are cineva curajul să se sesizeze din oficiu?

Citește articolele zilei pe SpotMedia.ro:


Te invităm și pe pagina noastră de Facebook, unde vei găsi multe lucruri interesante, în plus față de site. Îți mulțumim că ne citești!