Cifrele sunt seci și greu de digerat, iar pe vremea asta de criză orice veste bună va fi înecată de scandalul prețului carburantului la pompă.
Nu zic că prețul nu a crescut monstruos. Nu zic că prețul nu trebuia domolit prin măsuri guvernamentale. Dar acum e prea târziu, răul s-a produs, nu prea mai avem ce face, orice fel de măsuri sunt tardive, populiste și în mod cert ineficiente. De exemplu, compensarea prețului carburanților la pompă cu 50 de bani.
În vârtejul ăsta înflaționist și amenințător, Ministerul de Finanțe a anunțat că execuţia bugetului general consolidat în primele cinci luni ale anului 2022 s-a încheiat cu un deficit de 20,90 miliarde de lei, adică 1,57% din PIB.
De ce mi se pare importantă această știre? Pentru că deficitul este în scădere faţă de cel de anul trecut din aceeași perioadă, de 26,18 miliarde lei, adică de 2,22% din PIB.
Sigur că scăderea aceasta nu se datoreză vreunei mari acțiuni administrative a Ministerului de Finanțe. Inflația a adus la buget mai mulți bani, atâta tot. Noi, populația, am plătit mai mult pe produsele consumate și am alimentat astfel bugetul.
Ciudată situație, pentru noi este rău, pentru buget este bine.
Dacă Ministerul de Finanțe n-ar umbla cu jumătăți de măsură și ar abroga toate scutirile date unor sectoare economice – la urma urmei, noi de ce să plătim și ele nu – ar mai ajunge aproape un procent la PIB.
Dacă ANAF ar mai fi colectat încă un procent, lucru deosebit de greu pentru administrația noastră anchilozată și prea mult penetrată de membri de partid profesional nuli, am avea cu ce mări din toamnă pensiile cu rata inflației.
Astfel lucrurile s-ar fi închis rotund, noi am fi susținut creșterea la pensii, pentru că altcineva nu are cine. Am fi avut satisfacția că banii noștri nu se duc doar afară, pe importuri, ci contribuie la un act de echitate socială.
Dacă Guvernul ar fi supraimpozitat profiturile marilor jucători din energie, poate că s-ar mai fi adăugat la zestrea asta încă un procent din PIB. Iar el ar fi putut fi folosit ca să se dea ajutoare sociale celor cu pensii foarte mici.
N-ar mai fi fost nevoie de zbaterile domnului Ciolacu, ca să se modifice Codul Fiscal. La urma urmei, este criză din cauza invadării Ucrainei, războiul este la porțile României. Haide să declarăm legal asta și să aplicăm măsurile deosebite care se impun la vremi de răstriște.
N-am făcut ce trebuie și ne-am pierdut vremea cu chestiuni iluzorii, care să aburească electoratul unui partid.
N-am făcut ce trebuie, pentru că politicienii noștri, ocupați cu averile proprii, nu pot ridica privirea de la genunchiul broaștei, ca să înțeleagă că măsuri simple pot genera un pic de bunăstare, iar bunăstarea va duce automat la re-alegerea lor.
Nici acum timpul nu este pierdut, se mai pot aduce la buget banii aceștia, dacă scandalul din coaliție plafonare versus compensare, scandal ridicol și neproductiv, ar înceta. Cum am spus, nici o metodă și nici cealaltă nu va opri inflația, doar strunirea marilor companii prin supraimpozitarea profiturilor poate aduce o perioadă mai calmă în economie.
Statul trebuie să confiște bani nemunciți, pentru că noi, cei ce am contribuit la scăderea deficitului, ne-am făcut treaba. E vremea ca cei ce s-au îngrășat din creșterea de prețuri să plătească această ,,taxă de solidaritate”. E simplu, se poate calcula cât a fost profitul anului trecut raportat la unitatea specifică, kW, litru sau metru cub și orice valoare de anul acesta ce depășește valorile de anul trecut trebuie supraimpozitată.
De ce nu vede domnul Ciolacu, de ce nu vede domnul Cîțu o asemenea soluție? Nu mă aștept la vreun răspuns la această întrebare.
Dacă asta se va întâmpla, n-am habar, mai degrabă cred că nu. E nevoie de curaj să te ridici împotriva acestor companii și nu cred că Guvernul are această putere și această dorință de a face dreptate socială.
Mai degrabă va merge pe măsuri paliative fără impact economic major. Noi vom plăti în continuare prețurile mari, Guvernul va încasa banii la buget, iar marile companii din energie vor merge seara la culcare cu pernele pline cu bani. Căci cine altcineva, dacă nu noi, va plăti pentru criză?