Cel mai mare speculant. Guvern, fă-te că muncești!

Cel mai mare speculant. Guvern, fă-te că muncești!

Povestea speculantului nu e nouă. Pe vremea lui Ceaușescu el era vinovatul oficial pentru foametea generalizată. Speculantul cumpăra toată carnea pentru a o vinde “pe sub mână”, la suprapreț. Fapta era penală.

Sigur că “specula” reprezenta singura șansă a oamenilor de a mânca mai bine, dar fenomenul nu era cauza, ci consecința penuriei provocate în mod real de politica lui Nicolae Ceaușescu. Însă tocmai pentru a eluda această responsabilitate era esențial de oferit publicului alt vinovat.

Iată că după 30 de ani speculantul este din nou împins spre devorare poporului furios printr-o ordonanță de urgența adoptată joi de Guvern. Ea sancționează:

-practicarea unor prețuri nejustificat de mari

-limitarea nejustificată a producției sau vânzărilor

-acumularea de mărfuri în scopul creării unui deficit și revânzarea lor un preț crescut în mod nejustificat.

Toate acestea pentru produse pe care Guvernul le stabilește prin HG în condiții de mobilizare, asediu, război, urgență, alertă sau alte situații de criză stabilite de Parlament sau Guvern.

Deci, ca să scurtăm  vorba, oricând va vrea Guvernul să fie o criză și va defini ca atare o situație, pentru anumite produse pe care le va alege tot el, va putea să dea iama cu mercurialul printre comercianți și producători.

Cele trei acțiuni incrimintate abundă în termenul “nejustificat”. Ce înseamnă nejustificat? Pentru o sancționare constituțională a unui comportament ilicit, acesta trebuie să fie foarte precis explicat. Deci ce este “nejustificat” ar trebui să-i fie comerciantului/producătorului cristal de clar.

Un interviu întreg aproape am încercat să aflu de la președintele Consiliului Concurenței ce înseamnă nejustificat și nu am reușit să aflu decât că “fiat justitia et pereat mundus” nu este dictonul preferat al domniei sale. Se vede, aș zice!

OUG în forma adoptată de Guvern încearcă o definire, la fel de vagă însă. De exemplu, ar trebui făcută o analiză a marjei de profit și a adaosului comercial din perspectiva raportului cheltuieli-preț. Cât e marja justificată? Care trebuie să fie acel raport pentru ca prețul să fie justificat/nejustificat?

Sau avem creșterea artificială a costurilor de producție, inclusiv cu salariile, astfel încât să mascheze creșterea nejustificată. Ce înseamnă “artificială”? 

E interzis să majorezi salariile angajaților, dacă ții să-i păstrezi, în condițiile crizei majore de forță de muncă? Până unde e majorarea salarială corectă și de unde e artificială? Dacă majorarea e simulată, fapta devine evaziune.

Cât despre limitarea stocurilor sau a producției, ele sunt proprietatea firmei respective. Dreptul de proprietate și libertatea economică, ambele de rang constituțional, nu pot fi limitate prin OUG.

OUG se referă la crize viitoare, pentru că noi nu ne aflăm în acest moment în niciuna dintre situațiile la care face trimitere OUG. Deci e greu de justificat urgența reglementării.

În mod normal, Avocatul Poporului ar trebui să atace OUG imediat la CCR și, oricât de favorabilă se anunță Curtea actualei guvernări, aberațiile din această OUG sunt atât de mari încât e greu să fie ignorate.

Din cauza lor ori nu va fi niciodată aplicată, ori va deschide calea unor abuzuri imense în care orice inspector al Consiliului Concurenței sau ANPC să poată hăitui orice comerciant pentru ceea ce el consideră a fi nejustificat. Cam care e potențialul de corupție în povestea aceasta?

Într-o economie de piață, formarea prețului este un mecanism extrem de complicat care ține fundamental de raportul dintre cerere și ofertă. Cu excepția unor zone de monopol, oferta se va întinde cât îi va permite cererea.

Să luăm carburanții. Creșterea prețurilor este rezultatul unor înțelegeri neconcurențiale? Consiliul Concurenței susține că nu. Deci prețul este întâlnirea cererii cu oferta. S-au golit șoselele și benzinăriile? Deloc. Se circulă în draci la aproape orice oră din zi și din noapte.

Ce s-ar întâmpla dacă Guvernul ar scădea acciza sau TVA? S-ar circula și mai abitir, cererea ar fi și mai mare, prețul ar reveni rapid la nivelul anterior intervenției Guvernului.

Guvernul ar trebui să ajute consistent, nu cu 50 de bani/litru, firmele de transport persoane și mărfuri, astfel încât prețul carburanților să nu se mute, prin prețul celorlalte produse, la categoriile vulnerabile, care nu fac parte din cererea directă de carburanți.

În rest, prețul la pompă va scădea atunci când consumul va scădea, deci cererea va da semnalul că a atins limita de suportabilitate.

Într-o economie de piață reală, nu există nici preț nejustificat, nici speculă, nici alte asemenea aberații comuniste. Există piața cu regulile ei și greșeli prin care Guvernul îi destabilizează mecanismele.

Iar daca e să vorbim de speculă, cel mai mare speculant e statul prin inflație sau prin prețurile practicate la energie de companiile de stat.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇