- Nu există niciun indiciu că Iohannis se gândește la moștenirea sa ori la cum va arăta România după complicatul an 2024.
- Din cauza lipsei comunicării din partea președintelui, societatea românească a căzut pradă teoriilor conspirației și retoricii promovate de Kremlin.
- Toți președinții români și-au pierdut popularitatea după un deceniu de stat în funcție, dar Klaus Iohannis se comportă ca și cum nu-i pasă de acest lucru.
- Acțiunile violente ale lui George Simion nesancționate de clasa politică, protestele violente ale AUR, haosul din Parlament, toate produc senzația că suntem o țară de neguvernat.
- PNL are cel mai mult de pierdut din cauză că a rămas prizonier în cușca de aur construită de Iohannis, iar cei din partid nu au curajul să evadeze.
Cu un an și jumătate înainte de a-și termina și cel de-al doilea mandat, între Iohannis și cetățeni s-a căscat o prăpastie amețitoare. Nu există comunicare, toate legăturile sunt formale, de rutină și fără scop.
Dinspre Palatul Cotroceni nu vin decât semne că în instituția prezidențială s-a instalat oboseala și lehamitea.
Cu o susținere sub 20% în rândul opiniei publice, influența politică a președintelui se reduce, iar acesta nu se arată interesat de o relansare a mandatului său.
Nu există niciun indiciu că Iohannis se gândește la moștenirea sa ori la cum va arăta România după complicatul an 2024.
Senzația că președintele se comportă ca și cum și-ar fi delegat atribuțiile și așteaptă să se sfârșească „stresanta slujbă”, cea de președinte al României, se răspândește accentuat în societate.
Din punct de vedere politic, conflictul din Ucraina a reprezentat o oportunitate pentru România în ce privește consolidarea profilului de țară care joacă un rol important în asigurarea securității pe flancul estic al NATO.
Într-un mod ciudat, președintele Iohannis a ales să secretizeze ajutorul militar oferit de țara noastră Ucrainei, repetând de mai multe ori pe parcursul timpului că „facem tot ce e necesar”.
Dar nu e suficient, pentru că oamenii nu știu ce înseamnă efortul de război, cât costă și de ce e important să-l susținem.
Din cauza lipsei comunicării, societatea românească a căzut pradă teoriilor conspirației și retoricii promovate de Kremlin, astfel că încet-încet din țara în care voluntarii au salvat femeile și copiii Ucrainei, în primele săptămâni de război, s-a transformat într-una în care Moscova a reușit să construiască un cap de pod cu ajutorul lui George Simion, acuzat de oficiali din Ucraina și Republica Moldova de legături cu spionajul rusesc.
Instituția prezidențială, în derivă
A fost clar încă din 2014 că lui Iohannis nu-i place să comunice. Nefiind un mare vorbitor, considera orice legătură directă cu publicul o modalitate prin care își pierde din influență și putere.
Pe de altă parte, nu a reușit nici să construiască o instituție prezidențială care să-și pună amprenta asupra societății, prin mesaje profesioniste și consistente pe temele importante de afaceri interne și internaționale.
S-a întâmplat tot din teama ca unii consilieri să nu devină mai populari ca președintele ales și, astfel, să ajungă în situația în care autoritatea sa ar fi fost știrbită.
Așa că s-a înconjurat cu o aură de mister și secretomanie, iar oamenii n-au știut niciodată prea bine cu ce se ocupă președintele, dacă e în vacanță sau muncește, din greu, pentru binele țării.
În primul mandat, atunci când s-a aflat sub o mare presiune din partea lui Victor Ponta, iar apoi a lui Liviu Dragnea, ambii lideri succesivi ai PSD, Iohannis a fost mult mai prezent, încercând să-și asigure susținerea pentru a îndepărta pericolul suspendării, o amenințare care a plutit asupra sa mult timp.
O mică victorie diplomatică
E posibil ca președintele să fi sperat că, după ce va fi erodat influența PSD, învingând-o pe Viorica Dăncilă în alegerile din 2019, va avea răgazul să-și implementeze viziunea politică. Pandemia și războiul i-au dat strategia peste cap.
Deși a transmis mesajele corecte, poziționându-se ca un susținător al democrației, libertății individuale și statului de drept, nu a reușit să-i inspire pe oameni, deși victoria sa în alegerile din 2014 a fost rezultatul unui entuziasm popular și al unei mobilizări fără precedent.
În data de 18 aprilie, Klaus Iohannis face o vizită oficială de nouă zile în America de Sud - Brazilia, Chile și Argentina.
Unul dintre scopurile importante ale demersului diplomatic a fost „prezentarea pozițiilor și evaluărilor României, ca stat membru al Uniunii Europene și al NATO, vecin direct al Ucrainei, privind războiului ilegal al Rusiei împotriva Ucrainei și contracararea efectelor acestuia care au proiecții la nivel global care se resimt și în America Latină, inclusiv pentru combaterea falselor narative ruse”, se arată în comunicatul dat publicității de Palatul Cotroceni.
Din declarația de mai sus reiese că președintele României, pe lângă mesajul țării noastre, a avut și un mandat informal din partea NATO și UE, de a prezenta liderilor unor țări importante din America de Sud situația din Europa, criza provocată de Rusia și consecințele ei.
Lula da Silva, noul președinte al Braziliei, de stânga, a refuzat să sprijine Ucraina și a declarat că transferul de arme către această țară nu face decât să prelungească războiul.
Mica victorie diplomatică a lui Iohannis din acest turneu a fost determinarea popularului președinte al Braziliei să constate „violarea integrității teritoriale a Ucrainei”.
First Class, secret de stat
Dar la București vizita lui Iohannis nu a avut niciun impact, în primul rând, pentru că organizarea comunicării a fost schematică, neatrăgătoare și fără consistență.
Ceva a șocat, totuși, opinia publică din România în legătură cu turneul în străinătate, luxul în care călătorește familia prezidențială.
Uimirea a început în data de 7 martie, atunci când jurnaliștii de la boardingpass.ro au publicat pe Facebook imagini cu avionul în care călătoresc Klaus și Carmen Iohannis, care au făcut o vizită oficială în Japonia. Iar uimirea opiniei publice a continuat atunci când a aflat că „prețul călătoriei” reprezintă secret de stat.
Același avion a fost folosit și pentru deplasarea în America de Sud, așa că nu e greu de înțeles de ce turneul diplomatic al lui Iohannis a fost perceput în țară mai mult ca un concediu exotic decât ca o „călătorie de afaceri” publice.
Poziționarea și mesajul corect, alăturate unui comportament neadecvat, nu au cum să ofere credibilitate unui demers, mai ales atunci când e vorba de cel al unui șef de stat.
Rege pentru zece ani
În România, inflația are încă două cifre, viața s-a scumpit, iar războiul din Ucraina are un impact puternic negativ asupra economiei.
Într-o astfel de situație, nimeni nu poate explica de ce președintele țării a adoptat o atitudine de rege, trăiește ca unul și îi tratează pe cetățeni la fel, asemenea unui monarh.
Toți președinții români și-au pierdut popularitatea după un deceniu de stat în funcție, dar Klaus Iohannis se comportă ca și cum nu-i pasă de acest lucru, urmărind să se simtă bine și comod în ultimul an și jumătate de mandat.
Imaginile publicate pe pagina sa de Facebook, da la Londra, cu ocazia încoronării regelui Charles, sugerează cel mai bine atmosfera de concediu prelungit din cadrul familiei prezidențiale.
Această atitudine a creat un vid de putere în România, care duce la tensiuni politice repetate.
Acțiunile violente ale lui George Simion nesancționate de clasa politică, protestele violente ale AUR, haosul din Parlament, toate produc senzația că suntem o țară de neguvernat, iar mișcările extremiste câștigă tot mai mult teren.
PNL are cel mai mult de pierdut din cauza faptului că a rămas prizonier în cușca de aur construită de Iohannis, iar cei din partid nu au curajul să evadeze.